Întotdeauna când urmăresc un serial, îmi vin în cap pe moment diferite idei pe care aş vrea să le scriu în recenzie. Apoi atmosfera mă fură, şi când în sfârşit scriu recenzia nu mai ştiu ce am vrut să spun. Aşa e şi cu Beverly Hills. Cea mai frumoasă scenă din acest episod a fost împăcarea dintre Teddy şi Silver. Cea mai prost realizata, sărutul dintre Gia şi Adriana.

Să le luăm pe rând. Deşi Silver vrea să pară detaşată de toate fetele care roiesc în preajma lui Teddy, nu poate face faţă geloziei sale. O roade în continuare gândul că iubitul ei o neglijează şi o evită, doar pentru faptul că ea a fost cea care l-a spionat şi n-a avut încredere in el. Silver îşi acceptă acest defect, dar e prea speriată că îl va pierde în defavoarea eventualelor lui aventuri. Teddy însă e speriat din alte motive. I s-a pus o pecete pe frunte, că trebuie să fie un play-boy, ca şi tatăl lui, căreia nu-i poate face faţă. Pentru Silver are alte sentimente decât de obicei şi nu vrea s-o rănească. Mi-a plăcut foarte mult momentul împăcării lor, după atâtea tatonări şi ignorări. E cuplul meu favorit. Ştiu că la început nu prea mă dădeam în vânt după acest Teddy, care mi se părea superficial. Dar, întors de scenarişti din condei, acum e mult mai bine individualizat.

De cealaltă parte, Adriana trece printr-o criză a sexualităţii. E lesby, sau nu? Măi să fie… Cum dintr-o dată fetei îi plac… fetele. Şi cum poate mai bine să-şi dea seama (lăsând la o parte cititul din cărţi) decât printr-un sărut cu Gia? (roşcatei nici ca i-ar fi displăcut). „Cum îmi pot da seama de asta?” „Păi nu ştiu… să ne sărutăm”. „Ţi-a plăcut?” „Da, mi-a plăcut, şi mai vreau… )”. Ei bine, atunci eşti lesby, ce mai încoace şi încolo…

În centrul episodului e de data aceasta Naomi. Pentru că noul coordonator al ziarului liceului (un englez cu un accent care îţi gâdilă plăcut urechile) o dă afară pe Naomi din echipă, pe motiv că a fost impertinentă şi încrezută, aceasta porneşte o întreagă revoltă pentru a se repune în drepturi. Situaţia se complică prevăzut sau nu, în momentul în care diva spune că ar face orice pentru a reveni în echipă, fapt interpretat de profesor ca un avans sexual. Naomi întoarce această situaţie însă în favoarea ei, spunându-le prietenior că profesorul a fost de acord să o primească înapoi în echipă doar dacă se culcă cu el. Rămâne de văzut ce se va întâmpla, pentru că se prevede un proces de hărţuire sexuală.

Mai avem câteva scene neimportante pentru episod, dar probabil importante pentru viitor, deoarece Annie şi Liam încep să se înţeleagă din ce în ce mai bine. Şi uite aşa, parcă văd că iar va izbucni o idilă, şi mai apoi o ceartă Annie-Naomi. Şi Dixon are ceva neînţelegeri cu mama biologică, peste care trece când primeşte un teanc de bani (pentru că cea care i-a dat nştere n-a putut participa la zilele lui de naştere, bla, bla). Mi se pare atât de comică şi ne-naturală această relaţie mamă-fiu, de parcă tot ceea ce-i leagă sunt meciurile de fotbal şi pariurile, şi asta nu acasă, în sânul familiei adevărate, ci la un restaurant unde se simt ei bine înfulecând hamburgeri. Adică vrei să reclădeşti tot ceea ce ai ratat cu fiul tău, şi tu nu faci decât să vorbeşti despre cine ce meci a mai câştigat. De toată jena… E însă un bun prilej ca Dana să o surprindă pe Debbie sărutându-se cu instructorul de yoga şi să-şi facă o impresie greşită despre mama adoptivă.

Episodul se incheie cu o scenă „bombă”. Adică aşa am intuit eu. „Detonatorul” e Jasper, care nu poate trăi fără Annie. Să se sinucidă el? Ar fi prea uşor… Nu aşa se termină o „iubire” din asta cu năbădăi. Probabil cea care va suferi va fi Annie. Suntem cu ochii pe ei…