Nu, don’t do it! Te rog nu face asta. Nu ranji, Mark Valley, NU! Ah… he got me!

De la zgarie nori in orase americane fara nume saptamana asta am ajuns intr-o jungla sud-americana. Cristopher Chance asta este Ethan Hunt, este MacGuyver, este Indiana Jones. E ceva care nu poate sa faca? Cam asta e in mare si problema serialului pentru ca pana acum fiecare episod este o varianta episodica a unui arhetip din povestile de actiune. Nu prea simt ca Human Target are o identitate inca si totusi ne aflam la episodul al saptelea.

Sigur, si Salvage and Reclamation a fost entertaining intr-un fel, oferind multa actiune, explozii si gagici bune. In plus, ni s-a oferit cel putin o particica din trecutul lui Cristopher Chance. A avut o gagica si a parasit-o. Ceva imi spune ca vom mai avea multe personaje de felul aceste daca serialul supravietuieste. Dar nu prea exista o metoda de selectie a clientilor lui Chance. Somebody has a problem, Chance vine, things blow up, Chance este genial in tot ce face, ajunge sa pupe fata, sfarsitul povestii. In plus ii mai ai si pe Guerrero si Winston pe post de comic relief. Dar aceeasi formula repetata in prostie chiar daca este o formula de succes tot va duce la plictiseala.

Pana si Chance care teoretic ar trebui sa fie un personaj complex este incredibil de simplu. Este un expert in tot ce face si sunt putine lucruri care il pun in incurcatura sau macar il fac sa-si piarda cumpatul, sau macar sa se simta “not good” cum a pus el problema atat de elocvent.

Dar macar in episodul asta am avut un personaj negativ interesant, in persoana lui Bertram. Sigur, acesta pare a fi un villain al anilor ‘80 cu tot cu coafura extravaganta. Bertram era un om de afaceri intr-o jungla care voia si el acolo 40 de milioane de dolari. Putem sa intelegem starea asta de lucruri nu? Doar e criza. Ma bucur ca nu l-au ucis pana la final pentru ca Chance ar avea nevoie de niste personaje negative recurente ca sa-i faca viata mai grea.

Pe Maria insa nu cred ca o sa o mai vedem daca saptamana viitoare se intoarce agenta in rochie rosie.

Well this was a great episode. De ce? Daca mi-ati citit vreun review din sezonul 3 pana acum cred ca raspunsul e evident. Pentru ca a implicat toate personajele serialului. Si nu numai asta, dar personalitatea fiecaruia a fost evidentiata atunci cand a venit vorba de ce sa faca ei cu marea comoara geeky descoperita. Si nu vorbesc despre papusa ALF, desi GOD I want one!
One ring to rule them all… Deci Raj a vrut sa vanda inelul gasit ca sa-si cumpere un jetski. Nu inteleg de unde pasiunea baiatului pentru sporturi de apa, dar oricum el pare sa fi avut abordarea cea mai practica in esenta. Sheldon s-a aruncat cu capul inainte si a fost nevrotic si obsedat asa cum il stim. Howard s-a luat dupa el in mare parte, dar cred ca ar fi fost tipic pentru Howard sa aduca aminte de o conventie SF unde pot sa mearga cu inelul ca sa impresioneze fanele mai urate si vulnerabile de acolo. Dar stai ca Howard e cuplat cu Bernadette. Where the fuck is she btw?

Leonard in schimb a vrut sa faca lucrul corect de la inceput si sa trimita inelul inapoi lui Peter Jackson. In sfarsit Leonard a avut ocazia sa fie altceva decat victima obsesiilor lui Sheldon, si mi-a placut faptul ca atunci cand s-a pus totusi problema Penny in lenjerie intima vs geekyness, a facut singura alegere care avea un sens pentru el. Sau pentru penisul lui NE-desenat de mana.

Au fost atatea momente lough out loud funny in episodul asta dar evident cel mai tare a fost visul lui SHeldon in care se transforma in Gollum. Si discutia dintre Raj si Howard despre viata intima a bunicii lui Sheldon, spre nefericirea acestuia din urma. Mentionez insa si citatul “I pity the fool who is illogical” pentru ca au ajuns atat de rare momentele in care Leonard zice ceva amuzant. Si din nou, bravo lui Leonard ca si-a pus prietenii la respect doar ca sa pastreze inelul pentru sine.

Sneaky fucking hobbit.

In episodul asta apare Stan Lee, o aparitie din categoria “Blink and you’ll miss it”. Cred ca serialul asta este putin ipocrit pentru ca Stan Lee a aparut foarte putin in episod, mai putin chiar decat Katee Sckhoff intr-unul din episoadele trecute, si a impartit o scena doar cu Penny si Sheldon. Nu stiu cum e cu voi dar eu chiar voiam sa-l vad pe Raj cum il intreaba pe Stan the Man de ce a creat atatea personaje cu initiale identice. Este vorba de o conventie daca vrea cineva sa stie, dar tot interactiunea ar fi meritat sa fie vazuta.

Mai ales ca Raj a inceput episodul foarte puternic cu tricoul lui muzical. Raj a avut parte de cateva dintre momentele cele mai amuzante ale episodului dar ma deranjeaza ca nici dupa trei sezoane nu este in stare sa vorbeasca in preajma lui Penny. Pe langa alte fete inteleg ca o fi timid desi si asta is getting old, dar pe langa Penny!? Come on man…

Episodul a urmarit modelul traditional de pana acum, adica sa-l aruncam pe Sheldon intr-o situatie bizara sa vedem cum reactioneaza. Din pacate baietii ceilalti au avut o ocazie la fel de buna sa nasca niste situatii memorabile alaturi de Stan Lee dar au fost dati la o parte. Nu m-am suparat asa de rau de data asta pentru ca for once Sheldon a avut tot dreptul sa se enerveze. El facuse o fapta buna si era pedepsit pentru asta. No good deed goes unpunished in sistemul judiciar american. M-a surprins totusi faptul ca Sheldon a devenit asa de bun in a minti si a denatura faptele. Pe de alta parte cand a vorbit cu judecatorul he was pretty much Sheldon.

Inca o data un icon al culturii geeky apare in Big Bang Theory si nu este asa de dragut si prietenos cat ne-am astepta. Desi Stan Lee in pijamaua lui Fantastic Four arata ca un fel de Hugh Hefner dintr-un univers paralel unde geeksii sunt incredibil de hot, nu a fost bunicul cool pe care toata lumea si-l doreste. S-a purtat destul de obraznic cu Sheldon dar presupun ca asta e latura pe care Sheldon o scoate la iveala in oameni. It’s the Sheldon Effect.

Totusi mi-ar fi placut sa-l vedem mai mult dar I’ll take what I can get. Si ma bucur ca Sheldon e de acord cu mine in privinta inevitabilei apocalipse robotice care ne paste pe toti.

Niciodata nu e bine cand intreaga ta poveste se bazeaza pe faptul ca personajele astea sunt prea retardate sa comunice intre ele.

Iarasi am ajuns in punctul in care toata lumea are secrete fata de toata lumea.Toata lumea minte. Toata lumea da informatii false. Si prin urmare toata lumea ia decizii proaste. Speram sa ajungem sa evitam situatia asta pentru ca ar fi atat de usor. It’s freakin Superman! Ma rog, proto-Superman. El e tipul bun, care trebuie sa-l bata pe tipul rau. Este atat de simplu.De ce avem nevoie de Chloe sa-si faca de cap cu arme kriptoniene. De ce avem nevoie de Tess care joaca de ambele tabere de cand se stie.

Ma rog. De fiecare data cand vad ca Smallville ajunge intr-un astfel de impas, I die a little bit inside. Episodul asta nu a fost asa de rau. Pacat ca it had people in it. Am ajuns sa il cunoastem pe Zod putin mai bine , poate ca nu e chiar asa de rau. A fost haios la Daily Planet.  A salvat-o pe Lois, dar tot ce demonstreaza asta este ca pana si Zodvrea a little bit of that Lois-ass. Si nu-l putem condamna pentru asta, dar nici nu inseamna automat ca e un baiat bun. Pe de alta parte cand a avorbit cu Clark, chiar a lasat impresia de om caruia ii pasa de oamenii lui. Din pacate, oamenii lui nu sunt oamenii Pamantului. Iar puterea absoluta corupe absolut.

Chloe si Oliver intre timp au devenit un fel de Batman si Robin care se pregatesc pentru cel mai rau caz posibil, adica sa gaseasca o echipa de Green Berets care se lupta cu kriptonita contra kriptonienilor. Now, Chloe cred ca a uitat cine a fost de fapt de vina anul trecut pentru intreg fiasco-ul Doomsday. Chloe nu mai are incredere in Clark sa ia deciziile corecte, si are dreptate. Dar nu cred ca o face dintr-un motiv teribil de obiectiv.Chloe cred ca il uraste in subconstient pe Clark pentru ca nu a putut sa-i salveze sotiorul, pe care ea l-a ignorat si nu a avut incredere in el in primul rand. Honestly, Chloe devine cam bitchy. Si cat de fraiera poti sa fii sa furi de la Luthorcorp of all people.

Decat daca dorea ca Oliver sa afle si sa vina dupa ea.Dar oare este Chloe atat de complexa?

Mi-a placut faptul ca Clark si-a asumat raspunderea pentru kriptonieni in episodul asta si s-a purtat mai mult ca un lider fata de ei Insa imi pare rau ca am avut nevoie de un criminal de filme horror de mana a zecea ca sa-l forteze in situatia asta. Doctorul Crisholm (sau cum se scrie) era destul de credibil in rolul sau de proiect stiintific gone wrong, dar in calitate de zombie cred ca putea mai mult. Buna referinta John Corben insa, pentru ca a adus aminte de una dintre primele povesti al sezonului.

Deci Clark ajunge sa salveze fata din folia de celofan in care era tinuta (am auzit foarte putine de la fata asta in episod, desi teoretic she had a crush on Clark) dupa care se vede pus in pozitia de a-l salva sau nu pe Zod. Apropo, faza cu vindecarea prin sangele lui Clark o stim din sezonul 3, deci nu e tocmai noua, insa chiar daca Clark ar fi fost prieten cu Zod de la inceput, si nu l-ar fi suspectat… sometimes damnit trebuie sa lasi lucrurile asa cum sunt. Clark nu poate sa salveze pe toata lumea. Poate era momentul lui Zod sa mearga in that Phantom Zone in the sky care sigur il asteapta. Chiar daca Zod era un baiat dragut pe care sa-l duci acasa la mama, asta nu inseamna ca Clark are dreptul sa decida cine traieste sau cine moare.

Acestea fiind spuse he made a horrible mistake! Dar, este o gresala care ne readuce inapoi la o situatia de… Simplitate! Cuvantul zilei. Deci avem un tip superputernic bun, si un tip superputernic rau. Really, nu ai cum sa dai gres cu o situatie de gen, decat daca ti-ai aruncat deja toti banii de buget pe fereastra pana la sfarsit.

In alta ordine de idei, am avut un set-up dragut saptamana asta pentru ca Lois si Clark se plangeau ca nu petrec destul timp impreuna. Ceea ce ii acorda lui Lois timp berechet sa se ocupe de alte activitati cum ar fi colaborarea cu Checkmate. Iar lui Clark ii vine ideea geniala sa o ia in vacanta. Dar asta vom vedea abia peste cinci saptamani cand Smallville se intoarce din pauza.

Wow, se intampla multe in episodul asta si din nefericire, not all of it is good. Persuasion reprezinta  o incercare nefericita de a rezolva un plot de episode de umplutura si in acelasi timp sa se continue firul sezonului. Singura problema este ca povestea de umplutura… was bad!

Era ceva iesit din sezoanele trecute. Praf de zane provenit din kriptonita care insa nu il raneste pe Clark, ii da puteri hipnotice. Si se vindeca tot cu kriptonita. Wow, vedeti ce vreau sa spun prin bad? Credeam ca am trecut de ideile de genul asta dar apparent m-am inselat. Cel putin ne dam seama ca nici Clark nu are cea mai vaga idée ce isi doreste cu adevarat.

Vrea o relatie traditionala cu Lois, dar evident este speriat de ideea ca ea sa se mute cu el.. desi au mai locuit impreuna! Vrea sa salveze Kandorienii dar nu petrece deloc timp cu ei! Vrea sa isi razbune tatal dar de fapt e prea chicken ca sa faca asta si pana la urma se hipnotizeaza singur.

Cel putin cred ca se hipnotizeaza singur. Sincer, n-am nici cea mai vaga idée ce s-a intamplat in scena aia dintre el si Zod. D-asta poate ar fi fost mai bine ca Persuasion sa se numeasca altcumva sis a nu aiba nici o legatura cu vreun praf de zane… decat daca este genul pe care scenaristii il trag pen as ca sa le vina inspiratia. They were definitely smoking something cand s-au gandit la episodul asta.

Cred ca este foarte pacat ca Clark pare asa de deconectat de Kandorieni. Cat de frumos ar fi fost sa avem si noi acolo niste scene in care Clark ii invata pe Kandorieni despre Pamant si obiceiurile omenesti in loc sa-I lase in voia lui Zod. Sau o scena in care Kandorienii ii poveste lui Clark despre Krypton. Este cam greu sa ma doara de soarta lor si de dorinta lui Clark de a-I salva cand nici macar pe Clark nu pare ca il doare cu adevarat.

Dar au fost cateva elemente din episod care mi-au placut, dintre care majoritatea au avut de-a face cu Lois sau Gaeta. Erica Durance este adorabila uneori, nu-I asa? I swear, fata aia este Anti-Lana in toate privintele. Este asa de dispusa sa se faca de ras incat e fermecator. Iar Gaeta, well… chiar era cazul sa se calmeze. Ma asteptam sa-si arate si tatuajul cu tigru cat timp vorbea cu Clark.

Ultimele 5 minute insa au salvat episodul pentru ca eu cel putin chiar nu ma asteptam ca baiatul bun Clark sa fie atat de hardcore incat sa darame turnul ala solar. Wow. A fost si un build-up interesant totusi pentru ca mai intai Zod o ucide pe Alia, ceea ce ne demonstreaza ca viitorul se poate schimba. Aceasta idée este dusa la bun sfarsit de distrugerea turnului iar acum chiar nu stim ce se va intampla pe viitor. Evident vom avea parte de o confruntare Zod/Kal-El. Sa speram ca nu o sa tina doar 30 de secunde.

Pentru comentarii!

BelladonnaRIP

Christian Troy (Nip/Tuck) si Alex Krycek (X Files). Happy Valentine Day darlings! Am ales un duo de soc dar am atat de multe amintiri frumoase cu cei doi. Christian Troy, o alegere indrazneata dar cine-i poate rezista si Alex Krycek – pentru cei tineri si fara de prihana, era el Mulder frumos si troubled dar Krycek baby, Krycek a facut limba rusa sa-mi sune maiastru in urechuse. Sa-l citez pe Gabip  - Happy Fuckintine Day!

ComicDiva – Jason Stackhouse (True Blood) si Captain Planet

Jason Stackhouse – Dupa principiul “what you call love, I call f*cking” exista un singur motiv pentru care as vrea ca Jason sa fie my valentine. Si va zic de pe acum ca nu am iesi la vreo cofetarie. Daca aduce si V-juice, cu atat mai bine. Atunci chiar ca o sa vedem totul mai roz.

Captain Planet – As vrea ca stimabilul Captain Planet sa fie my Valentine pentru ca prevad ca am avea un date memorabil. In materie de personaje de desene animate, dl. Planet categoric era cel mai sexy. Si impreuna am putea sa mergem sa ne legam de un copac cu lanturi sau sa aruncam petroliere in soare. How romantic.

Crina – Eric Northman (True Blood) si Silas Botwin (Weeds)

Alegerea lui Eric e mai mult decat evidenta, dar pentru a nu exista nici un dubiu voi aminti doar ca vasta lui experienta in domeniile de interes comun plus atitudinea afisata ma vor da instantaneu pe spate. Am putea eventual sa facem si o lectie de anatomia privind arterele principale.

Silas e un baiat cu foarte mare potential, plus ca intotdeauna am avut o slabiciunii pentru pustii blonzi si naivi. Avand in vedere ca e in perioada descoperirilor si pare un tip destul de energic, nu cred ca m-as plictisi in compania lui.

CrissA – Esteban Reyes (Weeds) si Ronon Dex (Stargate Atlantis)

1. Esteban Reyes (Weeds)
De ce? Pentru ca e dragut, romantic, in acelasi timp noncomformist si are a beast inside. Si in plus, ma topeste accentul lui!

2. Ronon Dex (Stargate Atlantis)
Deschideti imaginea. Need I say more?! Daca da, look again. P.S.: El este motivul pentru care dread-urile nu mi se mai par ceva hidos. He rocked them! Si in plus, e genul tipic de hero/been hurt/looking for peace.

Felicity – Charles Brandon (The Tudors) si Eric Northman (True Blood)

Charles Brandon – love at first sight si Eric Northman pentru ca nu pot rezista unui vampir, mai ales unuia care are 1000 de ani (imagine the experience he has)

gabip – Trina Decker (Swingtown) si Atia (Rome).

Da, stiu, o sa fie un Fuckintine day

gfys – Dr. Addison Montgomery (Private Practice) si Caprica Six (BSG)

Indru – Echo (Dollhouse) si Ria Torres (Lie to Me)

Eliza Dushku (Echo/Dollhouse) – primul lucru pe care-l “cercetez” la o femeie sunt ochii, pentru ca spun intotdeauna multe. Iar ochii Elizei spun foarte multe. Si vorba cantecului, “De n-ar fi ochi si sprancene/ N-ar mai fi pacate grele”.

Monica Raymund (Ria Torres/Lie To Me) – Pentru ca mi-ar placea sa ma “citeasca”, in stil caracteristic. Bineinteles, as returna favoarea, in stilul meu. Citand alt cantec: “Minte-ma! / Minte-ma frumos…”

Mentiune speciala (ca deh, intre doua nu te ploua, da’ cu trei esti mai fericit – nu rimeaza dar suna bine): Summer Glau (Terminator/Dollhouse) – It’s so hot in here, must be Summer! Again, best line ever!
Happy Valentine (sau Fuckintine, cum zic unii/unele) si sa va protejati (incuind usile cu cheia, bineinteles ).

jadranna – Mr. Big (SATC)/Peter Florrick (The Good Wife) si Kirby (ala tanar si frumos din Lipstick Jungle)

Am ales unul imbracat si unul dezbracat Pe Chris Noth l-as pune un pic la o cura de slabire dar daca nu vrea il am pe Robert Buckley dezbracat

jeannot – Richard (Legend of the Seeker) si Elle (Melrose Place)

Am ales un personaj masculin – Richard (Craig Horner)  si un personaj feminin – Elle (Katie Cassidy). Nu era specificat, nu? Asta e, imi plac amandoi…

Kanin - Helo (BSG) si Owen Hunt (Grey’s Anatomy)

Helo. Oalieu! Cum sa ii rezisti? Nu este omeneste posibil. Se sacrifica pentru altii, se lupta sa o salveze pe Boomer si mai arata si ca o statuie greceasca. Sau ca un zeu roman.

Owen Hunt. Cred ca am o slabiciune pentru uniforme, iar cand omu’ mai si poseda si o pereche de ochii albastri (pe langa uniforma) ca otelul si o voce ragusita si torturata cand ii zice de amor lu’ Cristina… chiar ca “nu” nu mai e o optiune.

L-as mai fi adaugat eu si pe Angel (David Boreanaz), pentru care am avut un “coup de foudre” de pe vremea cand era el vampirul acela frumos cu sufletul torturat si indragostit fara speranta de Buffy. Dar cum avem directiva de la stapanire sa ne limitam la doi …

Laurentiu – Bette Porter (The L Word) si Xena

Nu-mi place Valentinul, dar il inghit. Si daca tot am voie sa visez, atunci fantezie sa fie: un triple date cu Bette (Jennifer Beals) si Xena (Lucy Lawless). Sa curga ciocolata!

maviky - Dean Winchester (Supernatural) si Chuck (Chuck)

Hop si eu, la o zi dupa Sf. Valentin, dar cu 9 zile inainte de Dragobete, cu cele doua alegeri previzibile, de altfel. Cine ar putea fi oare Valentinul meu perfect din lumea magica a televiziunii? Nimeni altul decat Dean Winchester (Jensen Ackles). Adica sexy, puternic, sarmant, cu simtul umorului, frumos foc, inteligent si cu o minunata Impala la purtator! Daca ar veni insotit de Chuck (Zack Levy), ar transforma o intalnire supernaturala intr-una super amuzanta! Cu ei doi nu m-as plictisi niciodata!

mileena – Castiel (Supernatural) si Charles Brandon (The Tudors)

Alegeri, alegeri…

Castiel (Supernatural). I’m gonna burn in hell? Cine poate rezista acelor ochi albastri? Cred ca va fi cam greu sa-l despart de trenciul ala, dar ma sacrific eu… Un inconvenient si mai mare ar fi partea cu “2000 year old virgin”, dar ma sacrific si de aceasta data. Deh, ce nu fac eu pentru o bucatica de rai

Charles Brandon (The Tudors). A fost greu de ales intre Charles si Henry, dar a castigat la puncte cand am realizat ceva: nu-mi pot pierde capul dupa el. La propriu Iar faptul ca poarta armura si e un biet suflet torturat ajuta. Si il pot ajuta sa scape de fantomele alea nesuferite ale oamenilor pe care i-a spanzurat. Score!

Mishwu – Effy (Skins) si Veronica (Better Off Ted)

La fel ca Zanduka, nu am vrut sa ma rezum la personaje “clasice”: Serena (Gossip Girl), Nancy Botwin (Weeds), Sofia Vergara (Modern Family). Asa ca am ales doua personaje care sunt oarecum fucked up si, zic eu, ar iesi niste date-uri… interesante (cei care urmaresc serialele probabil stiu la ce ma refer).

movieaddicted – Aaron Hotchner (Criminal Minds) si Matthew (The New Adventures of Old Christine)

Primul pentru ca ma atrag oamenii seriosi si puternici, care pot sa conduca atat de bine si drept o echipa si Matthew pentru ca este istet, ciudatel si foooarte amuzant!

RedZeppelin – Al Zecelea Doctor (Doctor Who) si John Sheppard (Stargate Atlantis)

Cu Doctorul interpretat de David Tennant n-ar trebui sa ne limitam la distractiile pe care le poate oferi banalul nostru Pamant, ci am putea calatori oriunde in timp si spatiu! E-adevarat, avand in vedere antecedentele Doctorului, cel mai probabil ziua ar contine cel putin doua specii de monstri, am fi luati ostatici macar o data si am avea de oprit un razboi intergalactic, dar un lucru e sigur – nu ne-am plictisi.

Iar mai pe seara, pentru desert, am trece prin Atlantis sa-l imprumutam pe John Sheppard. John are probleme cu implicarea in relatii de durata, dar nu-i nimic, nu pentru un happily ever after il vrem. (Si daca Zanduka se mira ca nu i-am ales pe Saaaaaaaaaam Anders (Battlestar Galactica) si Daniel Jackson (Stargate SG-1), cu ei am petrecut de Valentine-ul trecut. )

silversky – Neela Rasgotra (ER) si D’Anna Biers (Battlestar Galactica)

Am inceput seara putin mai devreme, pentru ca Neela (Parminder Nagra) intra la ora 22 in tura de noapte. Dupa o scurta plimbare pe strazile inzapezite din Chicago, ne-am oprit la un restaurant dragut italian. Pierduti in ochii celuilalt, timpul a trecut pe nesimtite si era deja vremea s-o conduc la lucru.

Dupa ce am lasat-o la County General, am pornit spre casa lui Allison Cameron (Jennifer Morrison) si s-a intamplat ceva ciudat. Un zgomot metalic a inceput sa-mi vibreze in cap si m-am trezit pe malul unui tarm australian. Am ajuns involuntar la bordul unui yacht, unde ma astepta D’Anna Biers, un pic iritata de intarziere. Cu siguranta va fi o seara memorabila.

SyncrO – Summer Roberst (The OC) si Dr Remy “13″ Hadley (House)

In primul rand Summer Roberts (Rachel Bilson) din The O.C., pentru ca a fost prima care chiar m-a convins ca the geek/nerd can get the girl. Cum ma incadrez si eu in maiestruoasa categorie de geek/nerd, ca si Seth de altfel, m-a impresionat cand a aparut imbracata in Wonder Woman, cadou pentru Seth de ziua lui.
Apoi Dr. Remy “13″ Hadley, care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Si in plus, avand in vedere ca nu are probleme sa imparta patul si cu alte fete, s-ar intelege bine cu Summer . Vorba aia: intre doua nu te ploua.

Zanduka – Demetri Noh (FlashForward) si Lance Sweets (Bones)

Desi sunt intotdeauna tentata sa aleg personaje “clasice”, cum ar fi Dean (Supernatural), Sawyer (Lost) sau Sylar (Heroes) – va imaginati cam cat de interesant ar fi Sylar ca valentine? -, am decis sa aleg alt tip de barbat care-mi place si care, de obicei, nu intra pe listele multor femei, asa ca nu as avea concurenta prea multa… Am doua personaje interpretate de doi John: John Cho si John Francis Daley. Pe primul as putea sa-l consolez eu in legatura cu soarta lui cea cruda, al doilea ar putea sa ma consoleze el, ca asta e meseria lui.

Warriror a fost foarte fun pana intr-un anumit punct. Ultima data cand Smallville a prezentat viziunea lor a ce inseamna un fanbase (in episodul Action din sezonul 7), fanii erau toti obsedati si rautaciosi care nu au lucru mai bun de facut decat sa se planga si/sau sa distruga vietile actorilor. De data asta insa, Smallville a fost mult mai respectuos si a introdus putin din acea atractie magica a unei povestii de fantezie care te inspira si te convinge sa-ti dedici timpul si energia povestii in primul rand.

Being a fan nu inseamna doar ca viata ta e naspa si prin urmare ai nevoie de o scapare intr-o fantezie. Dupa cum am invatat de la personajul Alec, inseamna sa te recunosti pe tine intr-o poveste care-ti place si sa o lasi sa te inspire. Asta trebuie sa invete si Clark pentru ca a flirtat de cateva ori cu ideea de being an inspiration. De asta imi pare rau ca nu a avut ocazia sa petreaca mai mult timp cu Alec/Stephen Swift decat la final. Mai tot timpul lui superhero-Steven a fost dedicat lui Chloe. Ah da, Chloe. Cea care incepe sa fie horny. Desi mi-a placut de actorul care l-a interpretat pe Stephen Swift pentru entuziasmul cu care s-a aruncat in rol, niciodata nu ai putut uita ca totusi interpreteaza un copil de 10 ani prins intr-un corp de adult. Si faptul ca fata noastra Chloe nu a sesizat ca e ceva bizar acolo si totusi l-a invitat la ea acasa, este cel putin creepy.

Pana sa ajungem insa la scenele cu tenta pseudo-pedofila, Lois si Clark ajung la o conventie de fani unde abunda referintele la Star Wars. Am pierdut eu ceva? George Lucas le-a dat bani lui WB sau care e faza? Ultima data cand am verificat Star Wars era un brand asociat cu 20th Century Fox, nu WB. Scenele de la conventie au fost de departe cele mai fun ale episodului, tocmai pentru ca fanii erau atat de incantati sa fie acolo. It was a nice vibe. Si bineinteles, Lois in costum de Wonder Woman. Nothing wrong with that. Mi-a placut foarte mult si ideea unei reviste de benzi desenate cu o valoarea inestimabila pentru ca nimeni nu a citit-o vreodata. Elementul magiei nu mi s-a parut nepotrivit pentru universul Smallville decat pana in momentul cand Warrior Angel se transforma in Devilicus.

Uh, pardon? Transformarea si look-ul eroului negativ Devilicus sunt amandoua de o natura atat de copilareasca incat m-au scos total din poveste. Ce rost are sa arunci banii pe costumul ala complicat cu care se imbraca Stephen Swift si pe machiajul cu care-si acopera fata ca sa fie cat mai EEEVIL, daca pana la urma nu are ocazia sa faca nimic once he goes dark side? Clark si Alec au ocazia sa vorbeasca putin de tot la final, dar cred ca episodul a pierdut o ocazie majora sa-l lase pe Clark sa vorbeasca cu un superhero wannabe adevarat, cu tot cu puteri si personalitate de copil.

Am avut parte si de seduceri in episodul asta, pentru ca aparent Clark si Chloe sunt prea nefe pentru binele lor. Zatanna foloseste niste kriptonita sentimentala apoi niste good ol’ fashion magic dar tot nu-l face pe Clark sa o uite pe Lois. Nu am inteles eu de unde interesul asta subit al Zatannei dar poate e ceva simplu gen, Clark este o bunaciune!!! Si ce este de neinteles la asta? Lucrurile nu sunt asa de clare in cazul insinuarilor grave care s-au facut in privinta lui Chloe si a lui Oliver, la finalul episodului.

Deci sa vedem ce putem face pentru Chloe. Dr. Emile e off limits pentru ca evident Gaeta e gay. Zod este deja ocupat cu Tess. Clark… calul ala e mort demult. Ramane doar Oliver din pacate. Apropierea dintre cei doi este atat de previzibila, incat este motivul principal pentru care nu am luat-o in calcul de la inceputul sezonului. Este un caz atat de autentic de “nu stim ce sa facem cu personajele astea, hai sa le cuplam”. Acestea fiind spuse, nu zic ca Oliver si Chloe pe post de cuplu will most definitely suck, dar pentru mine cel putin este un indiciu in plus ca la finalul sezonului… Chloe is a goner.

Episodul trecut chiar am ajuns sa ma intreb de ce l-ar angaja cineva pe Cristopher Chance, nici macar nu are un elicopter! Gratie lui Run s-a elucidat misterul, Cristopher Chance este singurul destul de capabil si destul de nebun sa se ia la harta cu toata politia unui oras precum San Francisco.

Cred ca Run este episodul meu preferat de pana acum pentru ca in sfarsit am ajuns sa simt sentimentul ala de “fun” adevarat cu care se lauda toata lumea pana acum. A ajutat foarte mult faptul ca Chance a participat la o cursa nebuneasca, fugind de si in acelasi timp caftind politisti corupti. Urmarirea cu masini din prima jumatate a episodului este una dintre cele mai bine realizate scene de actiune de pana acum, desi lui Chance nu i-a trecut prin cap ca poate este periculos sa expui the bad guys cand se afla la volanul unei masini in care te afli si tu.

Partenera lui de scene nu a fost nici ea o actrita rea. Imi place ca Chance si-a mentinut profesionalismul si in ciuda unei scene de nuditate gratuita in care a comentat ca i se distrage atentia, nu a flirtat ca un nerusinat cu clienta lui. Chance este responsabil in acelasi timp sa ramana elementul calm din situatie, iar stilul lui chillow de a se descurca in situatii extreme iese in evidenta foarte bine din contrastul ca isteria caracteristica unei femei intr-o situatie periculoasa intr-un serial de actiune. Desi clienta este procurorul, Chance este detectivul si prin talentele lui deductive, ajunge sa inteleaga ce trebuie facut si cat de repede.

Episodul a avut un ritm bun, cu cateva balbe pe alocuri cum ar fi ca Chance s-a oprit cateva minute to catch up cu Guerrero doar ca sa auda ca de fapt nu are cum sa scoata dispozitivul ala de urmarire. Apropo, cate lucruri poate sa stie Guerrero? Este hacker, este pilot de elicopter, este gadget geek. Where does he get this stuff!?

Finalul episodului duce la o reuniune intre fiica si tata, iar tatal nu este nimeni altul decat Fumatorul din X-Files. Mi se pare totusi ciudat ca l-au adus pe Cigarette Smoking Man in episod pentru o singura scena, care si asa este cam prea melodramatica si parca nu se potriveste cu restul episodului. Prietenul lui Winston din politie ar fi putut fi un persona recurring bun dar din pacate este casapit rapid. Confruntarea cu Gibson, politistul cel mai corupt dintre toti, are loc intr-o incapere intunecata unde Chance continua sa dea bataie si sa ia nume.

Clienta procuror a incercat sa afle ce exista sub capota lui Chance and what makes him tick, dar dupa tot ce am aflat despre trecutul lui si Katherine in episodul trecut, nu prea avea sorti de izbanda. Chance e o enigma, who walks around in a riddle si stranguleaza politisti corupti cu centuri de siguranta. Nu strica nici faptul ca nu e un barbat urat. Ce mai ai nevoie sa stii?

The facts are these. Exista un baiat care a suparat niste oameni foarte rai si s-a intors catre Dumnezeu. Cristopher Chance este angajat sa fuga dupa el sa-l salveze de oamenii rai. Incepe nebunia… intr-o manastire.
Ce mi se pare ca se imbunatateste de la saptamana la saptamana este interactiunea dintre Chance, Guerrero si Winston. Sunt trei personaje foarte diferite care lucreaza bine impreuna. Aflam despre Winston ca este un politist retras si prin urmare, un partener este un lucru sfant pentru el. Chance insa este destul de adormit in episodul asta si oarecum incompetent. In benzile desenate era un cameleon, capabil sa devina efectiv alta persoana pentru a-si proteja tinta. In episodul asta, Chance era un calugar dar zici ca era un prieten betiv care intreaba de o gagica faina. Si nimanui nu i s-a parut dubios? Din fericire cand a inceput sa imparta pumni, Mark Valley a dat randamentul cu care ne-am obisnuit. That dude makes asskicking look hot, dar as vrea sa aiba mai multa personalitate. La fel ca Guerrero de exemplu.

Faptul ca Guerrero era asa curios de cine vrea sa patrunda in dosarele lui Chance si ale lui Winston mi-a dat de gandit ca de fapt nu are nici o intentie sa-l tradeze. Nu sunt interesata de trecutul lui Chance cu femeia anonima Katherine dar sunt foarte curioasa sa aflu de ce Guerrero ii este atat de loial, incat sa impuste pe cineva in spate doar ca sa-l protejeze. Winston este la fel de ingrijorat pentru Chance si pentru salvarea lui spirituala. Iar dialogurile lui cu Guerrero continua sa fie carja comedica a serialului. Mi se pare foarte haios modul in care Winston se agita si se enerveaza iar Guerrero este numai lapte si miere, chiar si cand se joaca cu viata sa.

Episodul asta a introdus un voice-over si niste recapitulari pentru cei care sufera de sindromul deficitului de atentie. Voice overurile pot sa le tolerez cu conditia sa fie o ocazie unica pentru ca am aflat ca Winston isi inregistreaza cazurile. Totusi, cine mai foloseste reportofoane cu casete in era digitala? Montajele de scene de juma de secunda insa mi se pare un mecanism foarte infantil, chiar si pentru un serial care incearca sa reaprinda flacara violet a anilor ‘80.

Intr-un ultim rand sa vorbim si despre Sam Huntington care a avut o scena de introducere geniala, in care tinea o predica despre Crisis on Infinite Earths si felul in care the Flash (varianta Barry Allen) moare pentru a salva universul. Like Jesus! Mai multe detalii despre Crisis on Infinite Earths la cerere. Dupa aceasta introducere care serveste rolul de referinta (Sam Huntington a fost Jimmy Olsen in Superman Returns) fara nici o legatura cu personajul propriu-zis, John Gray ajunge sa-si merite numele pe deplin. Pentru ca este cam gri asa si neinteresant. Il vedem si pe Ethan din Lost si ne resemnam cu ideea ca si in universul asta este creepy as hell.

Personajele negative continua sa fie o bila neagra pentru Human Target pentru ca nimeni nu este vreodata interesant sau vreun oponent pe masura pentru Chance dar sa speram ca pe viitor acest lucru se va rezolva. Daca tot avem acum recurring arcs and everything.

PS: Vine si Run acusica, nu plecati nicaieri.

Is that it?!

Sylar zice: “It’s a brave new world”. Eu zic it’s a bitter sweet ending. In traditia Heroes, finala de sezon este in acelasi timp dezamagitoara si demonstreaza potential pentru viitorul nesigur. Deci unul din doua lucruri se pot intampla momentan si e bine sa analizam fiecare situatie pentru ca asta va influenta major felul in care privim aceasta finala.

1. Heroes este anulat.

In cazul in care Heroes va fi anulat, cu ce ramanem noi din finala asta. Charlie e bine sanatoasa. Sylar a ajuns baiat bun. Secretul specialilor a fost dezvaluit. Peter e posibil sa faca sex din nou in viitor cu o femeie mai batrana decat el. Deci in esenta, all is right in the world. A nu se intelege ca episodul a fost bun. Nu, a fost plin de inconsistente si plot holes pe care sunt sigura ca toti le-am depistat, mai multe sau mai putine.Cea mai mare problema a mea este modul subit in care au disparut puterile lui Samuel iar acesta a fost dat la o parte. De mai multe ori in decursul sezonului, cel putin trei, Samuel nu se afla in apropierea multor speciali si puterile lui functionau bine mersi. Dar sa zicem disparitia principalei surse de putere asa de brusc a creat vreun camp electromagnetic de polaritate inversa care i-a anulat temporar puterile.

Or something… (inca mai astept cecul ala de la NBC)

Vezi tu, Diva este obosita.  Saptamana trecut am zis ca mi-a venit sa plang din cauza episodului 18 si credeti-ma ca nu exageram. Prin urmare pornind cu asteptari de-a dreptul minimale pentru finala, nu prea avea cum sa ma dezamageasca. Decat daca la final Sylar si Peter s-ar fi sarutat frantuzeste.

Desi stai, scratch that. Ar fi fost genial!

Ce vreau sa spun este ca am stiut toti dinainte cum se va termina povestea asta. Singurul lucru care a fost semi-surprinzator este ca la final Claire a luat o decizie stupida si imatura, dar fiind vorba de Claire, nici asta nu putem spune ca a fost cu adevarat surprinzator. Singurul lucru care ma deranjeaza la decizia respectiva este ca pana la urma Claire a reusit sa-i ia locul lui Samuel. Iar Samuel de la inceput a fost descris ca tipul rau care e posibil sa-l detroneze pe Sylar. Pana la urma Claire a dovedit ca ea si vechiul Sylar sunt foarte asemanatori. Nu avea nici un drept sa faca respectiva dezvaluire pentru ca prin asta obliga pe toti cei ca ea sa renunte la o viata normala.

Dar presupunand ca intr-adevar Heroes se termina cu acest episod, atunci putem sa ne culcam linistiti ca doar este a Brave New World. Daca Sylar, cel mai rau dintre rai, poate sa-si schimbe naravul in patru ani, atunci sigur ca oamenii cei meschini si simpli pot si ei in cele din urma sa accepte faptul ca traiesc intr-o lume la un loc cu mutantii. Daca intr-adevar asta este finalul, atunci ignorance is bliss. Pentru ca putem sa ne imaginam ca pentru personajele acestea viitorul este luminos.

Cu exceptia lui Mohinder. Cause who the fuck knows where he was.

2. Heroes NU se termina

In cazul in care NBC ia decizia sa mai prelungeasca Heroes cu un sezon ca sa vedem toti the brave new world, atunci episodul asta nu este altceva decat o ALTA dezamagire pe care vrem sa o lasam in trecut. In acest caz viitorul nu vad cum ar putea sa fie altceva decat un alt univers X-Men. Cu tot cu legislatie opresiva, inregistrarea fortata a mutantilor si poate chiar roboti uriasi (vezi Sentinels). Poate ma insel, tot ce este posibil, dar sa nu uitam ca acum am scapat de toti oamenii cu abilitati care erau EEEVIL. Nu mai exista nici un Sylar, nici un Papa Petrelli si ar fi de-a dreptul redundant sa mai apara un Samuel.

Singurul personaj negativ care ne ramane este publicul ala mare si meschin. Eventual presedintele american interpretat de Worf. Toti specialii vor fi buni si toti oamenii vor fi rai.  Si nu vom afla niciodata de ce unii s-au nascut speciali, altii au fost facuti asa. De ce eclipsa le afecteaza puterile. Nu vom afla raspunsurile la aceste intrebari pentru ca asta este trecutul. Si trecutul trebuie lasat in trecut.

Sa ridice mana cine a fost in Team Sheldon episodul asta. Asa, acum Team Leonard. Hm… doar eu?

Deci iar am avut un episod care a fost mostly about Sheldon si cum incearca lumea sa interactioneze cu el dar de data asta nu am mai avut atat de multe probleme ca in saptamanile trecute. Pentru ca Leonard in sfarsit put his foot down si a zis: “Gata! No more mister nice geek!’. Stiu ca va fi un soc pentru voi dar Sheldon nu este un prieten foarte bun. Da, de cand a venit Penny s-a imbunatatit simtitor, dar ramane o persoana oribil de egoista si il streseaza pe Leonard la culme. Prin urmare daca Leonard nu vrea sa il ia in Elvetia, he doesn’t have to!

Dar sa presupunem prin absurd ca prietenul Leonard i-ar fi dator cu ceva respect si consideratie prietenului Sheldon. Acesta din urma avand in vedere ca s-a purtat ca un dobitoc, mai mult decat de obicei, in cursul povestii, isi anuleaza singur orice datorie care il vizeaza. Sheldon m-a surprins. A folosit santajul emotional ca sa obtina ceva ce doreste. Mai intai s-a comportat ca un prieten bun (deci stie ce inseamna sa fii un prieten bun, he’s not that stupid pe cat pare), a mers pe la spatele lui Leonard direct la Penny. A folosit fiecare dirty trick din manual si niciodata nu l-am respectat mai mult pe Leonard decat atunci cand i-a zis: “stii ceva, pot sa ma duc si singur si ar fi mult mai bine”

Sheldon a ajuns asa de asocial tocmai pentru ca probabil nu i s-a spus nu foarte des. We’re doing this for his own good.

Din pacate rasplata lui Leonard pentru taria sa de caracter a fost un weekend in Elvetia cu Raj. Care treaba mai buna nu a avut episodul asta decat sa se planga cat de singur si nefe este. Mi-a placut ultima scena pentru ca este una dintre acele scene super amuzante dar rare care nu il implica pe Sheldon. Iar Sheldon s-a imbolnavit, ca un fel de rasplata karmica pentru cat de dobitoc a fost de-a lungul episodului. Dar la final cel putin o avea pe Penny… Sheldon nu ar fi Sheldon fara cineva pe care sa enerveze.

Highlight-ul sezonului 9 a venit si a trecut. Cat de bun a fost? Let’s put it this way. A fost cat de bun putea sa fie in contextul oferit de universul fara buget al serialului Smallville. Si a fost cat de bun trebuia sa fie pentru un cititor inrait de DC ca mine.

Episodul a fost plin de referinte ale universului DC si voi lista preferatele mele la sfarsitul review-ului. Absolute Justice este unul dintre acele momente in istoria Smallville cand incearca sa fie mai mult decat povestea lui Superman. Incearca sa ofere o imagine modernizata a universului DC. Dar ce mi-a placut cel mai mult este ca niciodata nu am uitat ca totusi este un serial despre Superman. Dr. Fate, Martian Manhunter si Hawkman toti si-au pus timp deoparte sa vorbeasca cu Clark sa-l invete cate ceva despre ce inseamna un erou, o echipa si ce ii rezerva viitorul. Iar Clark asa timid si prostut cum e, a tacut din gura si a absorbit toate perlele de intelepciune aruncate in directia sa, unde inainte poate ca ar fi protestat si ar fi zis: “Dar I don’t wanna be a superhero!”.

Povestea in sine a fost doar un pretext pentru a introduce toate aceste personaje noi in mitologia Smallville. Nu am crezut niciodata ca un villain de mana a doua, care nici nu a trecut de adolescenta inca, ar putea sa fie un pericol veritabil pentru the Justice Society of America. Prin urmare au trebuit in cele din urma sa-i ofere casca lui Dr. Fate ca sa mai echilibreze fronturile dar chiar si atunci, in ultima scena de bataie, mi s-a parut oarecum ridicol. Martian Manhunter, Superman si Hawkman contra lui Icicle? Singurul motiv pentru ca lupta a tinut atat cat a tinut este ca toata lumea insista cu obstinatie sa traga in singurul lucru indistructibil de pe corpul albinosului, si anume casca, in timp ce restul era complet lipsit de aparare. Of course, putem argumenta ca scopul era sa-i scoata casca de pe cap, dar I fail to see cum un laser trimis direct in casca ar putea sa faca asa ceva. Da Clark, cu tine vorbesc. Sau oare ai uitat ca si pe tine te afecteaza magia iar casca lui Dr. Fate este un obiect magic?

Motivul pentru care ma plang de Icicle este ca exista o gramada de alti villaini notabili care ar fi putut sa fie la fel de bine the cape killer. De ce l-au ales tocmai pe Icicle nu imi voi da seama niciodata.  Probabil ca nu s-au ostenit cu ceva mai mult pentru ca la fel ca intotdeauna, nu a fost foarte multa actiune in episod. Dar mi-au placut efectele speciale folosite pentru Dr. Fate, mai ales simbolul Ankh care aparea tot timpul. Dr Fate in sine este unul dintre cele mai reusite personaje si precum a observat si Lois Lane, costumul ii statea mult mai bine decat m-as fi asteptat.

Hawkman a inceput si el ca un personaj interesant, gratie lui Michael Shanks. Dar odata cu trecerea timpului si cu insistenta omului de a imita vocea lui Christian Bale am devenit din ce in ce mai dezamagita. Nu ajuta nici faptul ca Shanks a primit cele mai cheesy replici, urmat indeaproape de Stargirl.Si a mai avut cineva impresia ca Shanks a semanat foarte mult cu Brian Austin Green in episodul asta? Da, Metallo, am si uitat ca Metallo a aparut la inceputul sezonului 9?

Cu toate acestea mi-a facut placere sa urmaresc toate interactiunile dintre personaje. Stargirl ii face un training lui Chloe cum sa fie echipa mai stransa si mai apropiata. Green Arrow si Hawkman nu se inteleg deloc la inceput, o reprezentare fidela a relatiei lor din benzile desenate. Dar in cele din urma Green Arrow ii spune: “Nerver give up! Never surender” si avand in vedere prin ce a trecut Green Arrow in ultimele sezoane, stie el despre ce vorbeste acolo. Tot vorbesc despre interactiunea dintre personajele astea pentru ca una dintre chestiile care i-a reusit foarte bine lui Absolut Justice este sa exprime ideea relationarii dintre generatiile vechi de eroi si generatia noua. Intr-un fel asta a facut Smallville de la inceput. A luat idei vechi si le-a transformat intr-o noua viziune a universului DC, ce-i drept, una pentru generatia care sufera de sindromul deficitului de atentie. Dar merita macar respectul nostru cause they’ve been at it for so long.

Now, referinte notabile! (pentru mine cel putin)

- Documentarea lui Clark si Chloe cu privire la Justice Society aduce aminte, cel putin din punctul de vedere al materialelor video, de inceputul filmului Watchmen.

- Jay Garrick a fost primul Flash, iar Alan Scott a fost primul Green Lantern. Toate personajele din episodul asta membri ai societatii are still around today in revista Justice Society of America.

- Amanda Waller. Waller este the fat black woman care simbolizeaza parerea guvernului american vizavi de supereroi si vigilantes. Pe scurt, daca nu-i putem controla, nu ne place de ei. Waller a infiintat Checkmate si the Suicide Squad (ambele apar in Absolute Justice) fix cu acest scop, al controlului. The Suicide Squad este echipa de fosti bad guys recrutati pentru a lucra pentru guvern, numiti astfel pentru ca au parte numai de misiuni imposibile and nobody gives a shit if they survive. La sfarsitul episodului Waller face o referinta cu privire la apocalipsa care sta sa vina. Nu stiu daca se refera neaparat la Zod si soarele lui rosu sau la altceva.

- La inceputul episodului, Chloe iese dintr-o cafenea care se numeste Radu’s. Asta este o cafenea din universul DC detinuta si condusa de un roman, adica Radu Stancu. In afara de faptul ca este unul dintre putinele cazuri in care un roman este un personaj secundar intr-o revista de benzi desenate fara sa fie a bad guy, cafeneaua Radu’s se afla la parterul cladirii in care locuia Kyle Rayner, un Green Lantern si my all time favourite DC character. Daca apare Kyle in sezonul 10… you heard it here first!

- Courtney invata la liceul Blue Valley High, care este si liceul lui Wally West, adica Flash

- Cand Dr. Fate il impinge pe J’onn si ii restaureaza puterile, pentru cateva secunde ii vedem infatisarea de martian. Adica verde cu ochisorii rosii. De asemenea, J’onn ii zice la final lui Oliver ca ii plac foarte fursecurile. In benzile desenate J’onn este un mare fan al biscuitilor Oreo.

- Dr. Fate ii zice lui Chloe ca ea merge pe aceeasi carare ca el. Am putea sa intelegem din asta ca si Chloe o sa dea coltul candva in viitorul apropiat. Insa Martian Manhunter ii spune la final ca daca va mai strange informatii despre oameni fara sa-i lase in viata ei o sa innebuneasca precum Dr. Fate. Deci la asta s-ar fi putut referi la acea carare. Take from it what you will.

Ce e Sheldon? Si tu il cauti pe Raj in episodul asta?

I give up. De ce nu ii spun The Sheldon Theory si gata? Nu prea merge The Big Bang Sheldon ca zici ca e titlu de film porno.

Nu zic ca Sheldon nu este amuzant pentru ca asta e ca si cum ai zice ca particulele nu se misca sub forma de unde. And we know how silly that would be. Dar un episod Sheldon centric dupa altul ii impinge personalitatea catre asa extreme incat te intrebi de ce il tolereaza prietenii lui. Mai ales Leonard. De la o vreme incoace incep sa ma gandesc ca mai bine Leonard s-ar muta cu Penny si gata. Daca i se pare ca existenta alaturi de Sheldon il lasa fara dorinta de a trai. Inainte sa o intalneasca pe Penny ar fi putut spune ca trebuie sa stea cu Sheldon pentru ca cine altcineva l-ar dori (si spun asta fara conotatii homosexuale). Acum o are pe Penny si interactiunea lui cu Sheldon se limiteaza la:  “God what an idiot”

Si cand ai episoade ca acesta, nu-l putem acuza. Si apoi il vedem din ce in ce mai rar pe Raj. Adica ce a facut Raj in episodul asta? S-a plans la inceput ca nimeni nu il mai baga in seama pentru ca au acum prietene, si mai apare o data la sfarsit doar pentru ca este unul dintre personajele principale, fara sa contribuie cu nimic la povestea episodului. Macar de-ar avea si el o prietena, un interes, o poveste… SOMETHING.

Daca pui atata accent pe Sheldon la mijlocul sezonului, atunci spre final cand in sfarsit o sa ai cliffhanger-ul de la sfarsit in legatura cu relatia dintre Leonard si Penny, care sigur vine I just know it, cui naibii o sa-i mai pese? Leonard de cand s-a cuplat cu Penny a devenit foarte unlikeable. Scena dintre cei doi prieteni cand se duce Leonard dupa Sheldon la tarcul de copii mi s-a parut o ocazie buna sa restabilim de ce astia doi sunt prieteni. In schimb s-a transformat intr-o scena foarte amuzanta ce-i drept, dar care-l facea pe Sheldon un copil si pe Leonard un parinte frustrat.

Si nu ne plac parintii frustrati. Pe de alta parte Bernadette a reusit sa aiba un moment cu Sheldon care mi-a placut foarte mult. Bernadette este o fata buna, singurul personaj feminin inteligent de pana acum care sa nu fie o scorpie (vezi mama lui Leonard si Leslie Winkle).

Deci pe viitor, sa fie mai mult Raj si doar putintel mai putin Sheldon.

Scoateti servetelele. Imi vine sa plang. Nu pentru ca a fost asa emotional episodul ci pentru ca a dat dovada de atata potential ir0sit.

Sunt cateva idei in episodul asta care sunt cu adevarat bune si as fi vrut sa le vad dezvoltate in episoade intregi. Dar it’s all about timing si momentan nu au facut decat sa iroseasca timp pretios din penultimul episod al sezonului si posibil penultimul episod ever din Heroes. Bineinteles ca toti dorim sa aflam trecutul lui Bennet. Bineinteles ca vrem sa-i vedem pe Peter si Sylar interactionand. Dar chiar trebuie ca acel flashback sa fie atat de previzibil si chiar trebuie sa fie cel mai urat cosmar al lui Sylar atat de plictisitor?

Intre timp, marea finala a fost pregatita cu o amarata de replica din partea lui Samuel. Mergem la New York. What the frak… Unde este tensiunea? Unde este build-up-ul? Samuel face un comentariu oarecare in PENULTIMUL episod al serialului si dintr-o data trebuie sa-mi doresc sa treaca saptamana mai repede? De ce? Este exact aceeasi poveste spusa in aproape fiecare sezon din Heroes de pana acum. Peter vede o chestie naspa din viitor, face orice ca sa o impiedice.

Au fost cateva idei bune dar asta nu schimba faptul ca acest sezon a fost construit CA NAIBA. Iar acest episod este picatura care a umplut paharul. Am pierdut vremea cu flashback-urile lui Bennet care nu au avut nici o greutate pentru povestea episodului. Nu stiu de ce am pierdut vremea cu ele, pentru ca pana la urma Claire nu si-a intors spatele tatalui sau. Si ok, mi-a placut de ea pentru loialitatea ei dupa atatea cat a facut Bennet pentru ea. Dar in loc sa pierd vremea cu o poveste previzibila din trecut puteam la fel de bine sa vad ce mai face Hiro, Ando si Mohinder. Da…. ii mai tineti minte pe ei? Ca doar Hiro trebuia sa o salveze pe fata aia… cum o cheama… aia roscata…

Ma rog, nu conteaza cum o cheama. Daca pe scenaristi nu-i doare, pe noi de ce ne-ar durea. Adica este vorba de niste oameni care in decursul aceluiasi episod o lasa pe Lauren sa scape de Multiple Man (ea, o amarata muritoare) offscreen si la sfarsit acelasi Multiple Man apare amenintator sa se bata cu Peter si Sylar. Adica tu care n-ai fost in stare sa controlezi o femeie IMPUSCATA… eu ar trebui sa cred ca ai cea mai mica sansa impotriva celor mai puternice doua personaje din serial?

Are YOU kidding me with this crap!?

Si apropo, ce naiba s-a intamplat cu Parkman? Mi-e greu sa cred ca l-ar fi lasat pe Peter singur cu Sylar.

Cat priveste bromance-ul care a inmugurit intre Peter si Sylar… nu este prima data cand cei doi se ajuta unul pe altul dupa cum stim. Peter si Sylar impreuna sunt intotdeauna o placere de vizionat, dar as fi vrut mai mult. Mult mai mult. Iei cele mai interesante doua personaje cu cea mai interesanta relatie antagonistica si ii pui in absolut cel mai NEINTERESANT context. Si mi-a placut ca au tinut mortis sa precizeze ca bai… nu e asa simplu. Au trecut ani. Dar serios acum. Au trecut ani. Si s-au schimbat personajele. Pentru ca au trecut ani. Peter si Sylar au fost acolo impreuna ani buni. Si ceva trebuia sa schimbe. Ca a trecut mult timp. Totusi…

Mda, you know what? I don’t f**king care! Nu-mi pasa cat timp a trecut in mintea lui Sylar, in lumea reala sau pe planeta Pluto. De ce? Pentru ca mi se iroseste MIE timpul cu penibilitatile astea. Nu poti sa ai doua personaje care la jumatatea sezonului vor sa se ucida, sa ajunga prieteni la catarama pana la finala. In aceeasi ordine de idei, nu poti sa-ti bazezi o intreaga finala de sezon pe un comentariu random facut de Samuel in legatura cu New York care nu are nici un sens ci pe unul dintre timeline-urile viitoare vazute de Peter care ne-am prins noi pana acum cat de reliable sunt.

Adica poti sa faci chestia asta, dar eu niciodata nu o sa zic ca urmare a acestui fapt: “Woohoo, ce treaba faina!”.

“If you want a happy ending that depends of course on when you want to stop your story” – Orson Welles

Cam asta a fost povestea Dollhouse. Nu s-a transformat intr-un fenomen cultural precum Buffy. Nu o sa aiba legiuni de fani loiali precum Firefly. In familia productiilor Whedon, cred ca o sa fie oaia neagra, in cel mai bun caz ruda excentrica. Dar stii ce? Ne plac rudele excentrice. Dollhouse, chiar si pentru aia doi ani amarati in care s-a derulat… a avut de luptat impotriva unei premize ridicole, politicile canibale ale studioului Fox, si blestemului zilei de vineri. Si in ciuda acestor lucruri, tot am primit 26 de episoade care sunt hai sa zicem mai bune decat 75% din ce ofera televiziunea americana in momentul de fata.

Sezonul al doilea din Dollhouse a fost mult peste primul, cu o poveste mai coeziva si plot twists extraordinare. Evolutia serialului s-a oprit brusc la Hollow Men, pentru ca spectatorii nu si-au revenit cred din socul ca Boyd era de fapt Ze Bad Guy. Si daca Boyd de fapt era the Boogy Man de la inceput, ai fi crezut ca are un plan ceva mai sofisticat decat “Mwahahaha! Vreau sa distrug lumea!” daca tot s-a implicat atat de mult in felul in care era condusa Dollhouse. Epitath Two nu a avut probleme cu personaje negative desuete pentru ca tot ce este malefic si insidios la Rossum a fost dozat in portii mici. Mai mult timp s-a pierdut pe evaluarea starii personajelor in cei zece ani care au trecut intre Hallow Men si Epitath Two.

Astfel nu se intampla foarte multe in prima parte a episodului, deoarece trebuie sa ne re0bisnuim cu lumea din 2020 in care ori esti actual, ori butcher, ori dumb show, ori tech-head, ori fucked up in general! Viitorul acesta a fost construit cu o asa mare atentie pentru detalii incat este realmente pacat. Ma uitam la Epitath Two si cu fiecare scena gaseam un alt subiect care ar fi putut sta la baza unui episod din Dollhouse!

“Prya si Tony au avut un copil… Awwwww!”

“Victor este Mad Max, wtf’!… ”

“Alpha este bun acum! WTF!?’”

Dupa toata aceasta vanzoleala, violenta, sange si filmulete instructionale, episodul reuseste sa se termine intr-o nota plina de speranta. Prya si Anthony raman impreuna cu copilul lor. Alpha fuge in lume. Zone si pustoaica raman impreuna precum Baltar si Six la sfarsitul lui BSG ca sa reconstruiasca civilizatia umana. Topher isi concluzioneaza ciclul evolutiei ca personaj si se sacrifica pentru a salva lumea. Categoric s-a schimbat mult fata de Topher din primele episoade care era absolut incantat de ce facea si per total era un dobitoc antipatic. Echo nu a avut parte de sfarsitul ei fericit alaturi de Paul pentru ca acesta a trebuit sa imparta soarta lui Mellie si sa moara fara sa ne pese prea mult de soarta sa. Vreau doar sa spun ca sa-ti downloadezi iubitul in cap poate ca nu este cea mai buna metoda sa deal with the situation dar acum nah… Cine sunt eu sa judec?

De fapt avand in vedere ca scriu review-ul asta cine sunt eu sa NU judec? Lui Whedon ii place sa se joace cu sortile personajelor principale si intotdeauna finalele lui sunt presarate cu astfel de evenimente tragice. In plus, moartea a dus la una dintre cele mai bune scene pe care Eliza Dushku a prestat-o vreodata, cand are parte de o cadere nervoasa in apropierea Pryiei. Era momentul Elizei sa comunice un urias “Fuck you!” tuturor celor care s-au plans vreodata ca nu este o actrita destul de buna pentru a duce acest serial in carca. Nu, nu m-a convins ca si eu am fost printre ei, dar am primit mesajul. Loud and clear. Si nu stiu ce sa zic altceva decat “Bravo fata”

Indiferent daca Dollhouse s-a terminat intr-un mod satisfacator pentru tine sau nu (pentru mine da), cred ca toti putem sa fim de acord ca pentru un serial care a tinut atat de putin a avut o atitudine foarte curajoasa si ne-a facut sa ne gandim la niste idei foarte interesante, noi si inedite in cadrul genului SF, cel putin asa cum este el prezent pe micile ecrane.

Si apropo… ce bine au imbatranit oamenii astia in 10 ani!

Green Arrow a trecut prin multe in astia 4 ani de cand a aparut prima data pe presul familiei Kent. A pornit de pe o pozitie indraznesc sa spun superioara fata de Clark pentru ca stia exact ce vrea sa faca cu viata si abilitatile lui. L-a batut la cap pe Clark ca e un fricos si un iresponsabil pentru ca nu face mai multe cu viata sa. Dar de la sezonul 8 incoace Oliver se confrunta intr-una cu demonii personali. Iar Disciple este cel mai nou episod din aceasta telenovela Oliver vs El Insusi.

La fel ca multe personaje din Smallville, Oliver a ajuns intr-un punct in care scenaristii nu mai stiu ce naiba sa faca cu el. Culmea este ca aceste povesti sunt interesante, conflictul intern always is, dar atunci cand sunt ordonate intr-un mod logic. Oliver a fost intreg la cap la inceput si a ajuns in starea asta in care se confrunta mereu cu temeri si dubii. Nu ar trebui sa fie invers? Iti rezolvi conflictele personale, you kick ass.

Deci in episodul acesta apare o figura intunecata din trecutul lui Oliver, ze Dark Archer. Aflam mai multe despre cum si-a dobandit Oliver abilitatile desi culmea, Green Arrow nu are vreun moment in care sa simtim ca si-a depasit maestrul. Mai mult sta si priveste speriat cum oameni din viata sa si-o iau in freza de la Dark Archer. Dupa look si dupa atitudine, Modrigan pare sa fie o varianta a personajului Merlyn din benzile desenate. In comicsuri Merlyn era un arcas de spectacol pe care Oliver Queen l-a vazut cand era mic si l-a inspirat sa se faca si el arcas. Cand Green Arrow ajunge in cele din urma supererou si se dovedeste a fi mai bun decat Merlyn ca arcas, acesta din urma goes a little crazy.

Deci cel putin in spirit Modrigan l-a reprezentat pe Merlyn. In alte privinte nu stiu ce sa zic pentru ca daca baiatul voia sa faca cu adevarat treaba se ducea dupa Black Canary, Flash si Cyborg ca doar si ei au fost aliatii lui Green Arrow la un moment dat nu? Ca sa nu mai spun de Clark. In schimb s-a dus dupa blonda helpless. Halal supervillain. Si as vrea sa stiu si eu ce se afla in umarul stang de oamenii lesina de parca ar suferi de narcolepsie cand sunt loviti acolo. Este un fel de vulcan neck pinch numai ca folosind sageti in loc de degete.

In afara de dilemele Queen-iene, Disciple ne-a mai prezentat putin viata cuplului Lois and Clark, care cred ca o duc binisor. Fara dramele si plangaciunea cuplului infam Lana and Clark. Lois il tine in stand by pe Clark ceea ce e bine pentru ea ca daca nu are prezervative cu kriptnita… they’re not fucking any time soon. Zod mi-a adus aminte foarte mult de Lex in episodul asta. Mai putin maniac, mai mult manipulator, dar Clark a invatat dupa atatia ani ca oricine are o agenda ascunsa. Mi-a placut de felul in care s-a opus lui Zod si ca nu a sarit imediat la concluzia ca Oliver este The Dark Archer. De asemenea este din ce in ce mai neincrezator in Chloe.

Nu exista nimic cu adevarat in neregula la episodul asta, desi poate ca nu a fost atat de bun precum mi-as fi dorit fiind primul de dupa pauza. Sper ca Oliver si-a rezolvat ze issues o data pentru totdeauna pentru ca saptamana viitoare are de-a face cu the Justice Society! Dum dum DUUUUUMMMM!

Dupa doar doua episoade am ramas fara clienti si am ajuns la prieteni carora Chance le-a ramas dator cu o favoare. Asta cu siguranta ne va ajuta sa intelegem mai multe despre trecutul lui Chance. In episodul asta am primit cateva indicii in legatura cu acel trecut, pentru ca stim ca Danny Cooper a fost un vanator de spioni iar el si Chance nu erau tocmai prieteni… la inceput.

Cand Chance vrea sa lase in urma pentru cei apropiati o cale de a-l contacta, lasa un numar de telefon. Daca se apeleaza la acel numar de telefon, Chance va stii ca viata lor este in pericol. Cred ca ar fi amuzant daca eroul nostru vine calare pe un Maseratti sa vada care este problema cu un prieten iar acesta sa-i zica:  “Sorry dude, voiam doar sa fac o comanda de pizza si am format numarul din greseala.”

Saptamana asta Chance nu a fost in vreun mijloc de transport in comun ci intr-o ambasada. Mark Valley arata foarte fain intr-un costum frac, la el cum Emanuelle Vaugier arata foarte bine intr-o rochie rosie. Episodul a avut o tenta de James Bond foarte clara. Cu rusi pissed off pe viata si femeia frumoasa cu care eroul nostru ajunge sa puna in practica o bataitza in ritm de tango. Scenele de lupta continua sa fie foarte bine coregrafiate. Patrularea in ambasada a combinat actiunea, cu munca de detectiv si un strop de technobabble in epoca aceasta a comunicatiilor in care traim. Nu cred ca am mai vazut pana acum o licitatie pentru super secret spy stuff care sa aibe loc prin bluetooth. Chance a deconspirat toata treaba si apoi a asteptat sa-i faca fundul arsice spionului cu porecla intunecata Raven.

Faptul ca si Chance a fost otravit m-a luat putin prin surprindere si a adaugat un alt nivel de tensiune povestii. Bineinteles, progresul otravirii pentru Chance a fost putin diferit fata de cel al lui Aaron. Iti curge sange – you drop dead, si cam asta a fost tot.

Partenera lui a ramas aceeasi Emma Barnes. Nu prea am vazut chimie intre cei doi de la un capat la altul, desi recunosc ca a inceput si s-a terminat bine, cu ranjetul de pisica ce tocmai a inghiti canarul de pe fata Emmei de la final. Pentru ea Chance trebuie sa fie o provocare, lansata de barbat insusi pentru ca stim ca nu si-a lasat amprentele degeaba doar.  Winston şi Guerrero au avut mai putin de facut, dar celula celor trei continua sa functioneze bine. Guerrero a tratat aceasta misiune cu aceeasi nonsalanta cu care ne-a obisnuit pana acum. Chiar daca era datoria lui sa gaseasca antidotul care ar putea sa insemne moartea sau viata unor oameni, Guerrero trebuie sa fie vocea ratiunii in echipa. Winston e cam panicos asa.

Dar ce a fost cu “dude”? De cand foloseste un periculos precum Guerrero “dude”? Si la un moment dat chiar el zice ca are experienta in a pune oameni intr-o stare apropiata cu moartea. Oare ce le spune in momentele acelea? “I’m going to kill you… dude”

Stii ce nu inteleg eu? De ce dracu mai da lumea mana cu Peter cand il vede? De cateva episoade baiatul fura puteri pe ascuns! Sa dai mana cu Peter fara manusa is like f**king without a condom. Stupid si periculos.

The Art of Deception mi se sopteste la ureche este episodul unde incepem ascensiunea catre finala. Ridicola de mine ar crede ca aceasta ascensiune ar trebui sa inceapa din primul episod, dar intr-un sezon care s-a sucit de atatea ori, stiu mai bine de atat. Prima jumatate se dezvolta destul de incet. Oamenii carnavalului si-au pierdut increderea in Samuel, dar dupa ce a facut saptamana trecuta ai crede ca erau gata deja sa se mute, nu sa stea prin zona sa astepte o marturisire plina de lacrimi. Samuel realizeaza ca are nevoie de ceva ca sa le recastige incredere si naiva de Claire ii serveste solutia pe tava.

Asta dupa ce fura masina lui Gretchen. Deci exista vreo fiinta mai ingrata pe lumea asta decat Claire? Dupa ce episodul trecut i-a spus cat de mult tine la ea, iar Gretchen nu face decat sa-i serveasca o portiune de intelepciune de facultate (adica, “it’s not your problem”, care in contextul episodului are foarte mult sens) si Claire cum ii intoarce favoarea. Ii fura masina! Bitch, n-ai auzit de rent-a-car!? Daca eram in locul lui Gretchen depuneam plangere la politie.

Deci Claire complica o situatie mult mai rau decat este nevoie pentru ca acum Samuel are un tap ispasitor. Anume tatal ei. Trebuie sa ma intreb insa de ce Multiple Man este atat de mult sub controlul lui Samuel incat sa-i asculte ordinele orbeste. E vorba de vreo iubire nemuritoare aici? Pentru ca hai sa fim serios, he’s Multiple Man. Masturbare la un alt nivel.

Lydia moare ca urmare a manipularilor lui Samuel si nu ma asteptam sincera sa fiu pentru ca eram sigura ca va muri noua iubitica a lui Bennet. Nici ea nu este intr-o pozitie cu mult mai buna si o suna pe Tracy (of all people) ca sa vina in ajutor. De ce nu Hiro!? Daca tot am abordat subiectul, unde au fost Hiro, Ando si Mohinder in episodul asta? Tot la spital. Daca Hiro si-a revenit dupa operatie de ce sa nu-l iei cu tine in atacul asupra carnavalului. Dupa Sylar si posibil Matt, este cel mai puternic personaj din serial.

Intre timp in alta parte a universului continut care este Heroes, Sylar ii face o vizita lui Parkman. Scenaristii lui Heroes vor sa ne faca sa credem ca un om care toata viata nu a vrut decat putere s-ar putea schimba dupa ce are o conversatie cu o pseudo-lesbiana intr-un dulap. Explorarea psihicului lui Sylar mi se pare o ocazie numai buna pentru a explica acest impas, in schimb a fost irosita cu tentativa de a-i reda lui Parkman his cojones. Nu zic  ca ideea de a-l face pe Sylar captiv in propria minte si propriul iad nu este destul de badass, dar ce rost are daca pana la urma apare cealalalta blonda a serialului, adica Peter, pentru a desface totul. Pe de alta parte, nu vad de ce Peter ar dori atat de mult ca acel viitor sa se intample. Pana la urma, in visul lui, Emma deja ranea foarte multi oameni. Nu ne zic doctorii tot timpul ca prevenirea unei probleme este mai simpla decat tratarea ei? Dar bineinteles Peter nu vrea sa se gandeasca la asta pentru ca el a provocat problema in primul rand.

Mai avem doua episoade pana la finalul sezonului si posibil chiar al intregului serial. Timp de patru sezoane personajele astea au repetat aceleasi greseli din nou si din nou. When will they learn?

Cand am zis la sfarsitul review-ului trecut ca data viitoare Christopher should take a fucking plane, I didn’t mean it literally!

Universul serialului Human Target se contureaza a fi unul cu propriul set de reguli in ceea ce priveste mecanica, internetul si chestia aia enervanta numita gravitate. Poti sa accepti asta sau nu. Vorba aia.  Uneori vrei doar sa vezi shit blowing up, fara sa ai personaje de care sa-ti pese neaparat sau poveste de rumegat. Perfect onorabil daca ma intrebi pe mine, dar problema atunci cand nu incerci sa creezi o poveste buna este ca senzatiile provocate de batai si explozii sunt destul de superficiale si nu genereaza implicare emotionala reala din partea publicului. Scenele de actiune au un impact mult mai puternic atunci cand iti pasa de personajele implicate. Si deocamdata cu exceptia faptului ca e interpretat de Mark Valley, nu prea imi pasa de Christopher Chance.

Episodul acesta este oarecum identic cu pilotul. Avem din nou un mijloc de transport si un client care trebuie aparat in acest spatiu stramt si neconventional. Structura narativ a facut un zig zag intre “atunci” si “acum” care nu cred ca era neaparat necesar insa a mai dinamizat actiunea. Daca pastram sirul cronologic al evenimentelor sigur nu s-ar fi intamplat mare lucru in prima jumatate a episodului. Si nu putem permite sa nu se intample nimic in Human Target.

Si ca sa fie clar… poti sa rastorni un avion la inaltimea de 30.000 de metri? Bineinteles ca nu. Cum de altfel nu poti nici sa preiei controlul asupra unui avion printr-un laptop. Dar ce poti sa faci si sa nu faci in Human Target se contureaza in momentul de fata. Invatam din mers. Cum ar fi sa invatam ca eroul nostru Christopher Chance nu a fost dintotdeauna asa curat ca lacrima. Uite o poveste in care as fi gata sa-mi infig coltisorii. Poate mai ma trezeste din apatia vizavi de acest personaj.

In schimb Chi McBride si Jackie Earle Haley au fost entertaining ca intotdeauna. Winston a fost in acelasi timp iritat de munca lui ingrata de flight attendant gras, dar a fost si un protector grijuliu al blondei dragalase care se pare ca era hacker. Guerrero a facut ce face el cel mai bine pana acum. A amenintat. Guerrero este pentru echipa asta ce Wolverine este pentru X-men. The short dude with an atitude.

Human Target are nevoie de doua lucruri in viitorul apropiat ca actiune are destula (in continuare imi plac scenele de bataie, merita mentionat). Are nevoie de mai mult umor (ok Guerrero ne-am prins, iti place sa-l sacai pe Winston, moving on) si de mai mult backstory pentru personaje. Misiunile in care este trimis Chance cred ca nu sunt nici pe jumatate asa de interesante precum trecutul sau.