Da-i o nota: (5 votes, average: 4.80 out of 5, rated)  Loading ...

De data asta, Bones m-a luat prin surprindere. Nu m-am asteptat sa fie un episod saptamana trecuta, ramasesem oarecum cu ideea ca episodul de fata ar fi trebuit sa fie diuzat saptamana aceasta, nicidecum joia trecuta. Nu pot insa sa spun ca sunt prea incantata de el, a fost dintre cele mai “slabute”,poate si pentru faptul ca trebuie sa vina cu ceva nou altfel risca ca lumea sa inceapa sa se plictiseasca. Oricum, saptamana viitoare se intoarce domnul “statistici”. Abia astept!

Am avut parte de un episod in nota obisnuita, asa ca nu ma mai invart dupa coada-mi proprie si incep cu:

Cazul prezentat. O armata de veverite mici si enervante ajung la Jeferssonian cu una bucata cadavru cules din rau si,nu numai, cu diverse probe si poze luate de la locul cu pricina, etichetate, cu coordonate si tot tacamul. Bones, de altfel idolul lor, nu este prea fericita cu ideea unei mici armate de Temperance-wannabe si se alege cu un cor de huiduieli cand le sfatuieste sa lase specialistii sa isi faca treaba data viitoare.

Cadavrul prezinta niste caracteristici curioase. Un nas super dezvoltat si viermi parazitari in gat. Mai intai se banuieste a fi un super soldat pierdut de Ministerul de Aparare, pe care il tot denumesc “Super Chicken” datorita portretului robot facut de Angela. Numai ca mortul e un simplu director al unei ferme de pui si nicidecum vreo arma secreta. Si de aici cazul se deruleaza in ritmul obisnuit. Sunt banuiti pe rand: nevasta mortului, unul dintre cei ce protestau in fata fermei cu pricina (pentru ca nevasta ii daduse o filmare cu puii si modu in care sunt tratati), cea care taia cioculetele puilor de gaina (ah, cat m-au suparat pe mine imaginile respective – si nu imi serviti chestia cu “da’ iti plac puii?”, pentru ca imi plac aia care traiesc bine mersi in aer liber pana le vine cineva de hac, nu inghesuiti cu miile intr-o camera), pana la brutarul care avea un cui impotriva fermei din cauza mirosului. Asta mi-a adus aminte cum mirosea pe drumul catre Sinaia cand treceai pe langa fosta ferma de la Baicoi. O simteai cu vreo 5 km cel putin inainte sa ajungi acolo… Intr-un final, criminalul se dovedeste a fi seful securitatii a carei sotie se imbolnavise grav din cauza fermei cu pricina si caruia directorul respectiv ii refuzase un ajutor banesc. Ca urmare, baiatul il impinsese cu fata in aparatul de jumulit pasarile.

Partea umana. Ei bine, aici s-au intamplat multe. Angela, sufletista ca de obicei, se ataca rau la imaginile filmate in fabrica si o “asalteaza” rapid pe Bones cu poza unui guitator scump foc pentru care are nevoie de 1500$ ca sa il poata salva de la a deveni sunculita afumata. Bones considera ca e ridicol, Angela este jignita adanc si numai vrea sa vorbeasca cu ea. Sweets o sfatuieste sa renunte la celibat pentru ca presupune ca Angela si-a redirectionat sentimentele pentru patrupedul razator. Angela isi incearca sansele pe la toti, singurul care este sincer si ii spune ca lui ii place sunculita e Wendell, dar, impresionat de pasiunea Angelei, ii da toti banii din portofel. Angela, de fericire, ii multumeste in felul ei si de aici “one thing led to another”. Stii voi la ce ma refer!

Bones incearca sa inteleaga ce a facut gresit, iar Sweets o sfatuieste sa ii dea, macar de data asta, satisfactie. Asta cred ca a fost lectia lui Bones: chiar daca avem dreptate de multe ori in viata, mai trebuie sa si lasam de la noi, sa ii mai facem si pe cei la care tinem fericiti. Ca sa numai mentionam ca se lasa si ea cucerita de simpaticul guitator.

Seeley este ingrijorat pentru ca nu si-a dat seama din prima ca gardianul criminal a mintit cand a declarat ca totul fusese un accident si ca el incercase, de fapt, sa il salveze pe omul-gaina. Bones fusese cea care demonstrase ca, de fapt, acesta ilimpinsese pe respectivul in dispozitivul de jumulit. Bones ii scrie cecul Angelei, cele doua se impaca, numai ca Seeley isi da seama ca ceva se intampla intre Angela si Wendell, iar Bones vede ca Seeley a observat ceva si ii arata ca nu si-a pierdut flerul.

Nu a fost rau, a avut momentele lui simpatice – porcusorul, cum li s-a turnat lor in cap sirop de porumb si pene de hartie, soldatul jumate om-jumate gaina, experimentul facut pe bietul Wendell. Dar i-a lipsit parca ceva, nu stiu anume ce…

Pe saptamana ce vine.