Da-i o nota: (6 votes, average: 4.83 out of 5, rated)  Loading ...

Hank: He is big and strong, but he’s gonna need somebody in the end. Everybody needs someone. Don’t be scared
Bones: Scared…Why? I’m not scared.
Hank: It,all, goes by so fast, you don’t want any regrets.
Bones: I don’t understand.
Hank: Yes, you do.

Ei, uite, de data asta am avut un episod in care s-a pus mai mult accent pe personaje decat pe caz. Si a fost o schimbare oarecum binevenita, desi, sincera sa fiu, m-a luat putin prin surprindere. Incep sa am o banuiala incotro se va indrepta povestea, dar… Mi-a placut insa tema episodului si accentul pe care l-au pus pe persoanele in varsta, adeseori hulite si neapreciate.

Ei bine, Seeley are un bunic. Si nu orisice bunic ci un fost MP (pentru cine nu le are cu abrevierile americane, MP inseamna Military Police), pensionat si care este dat afara din caminul de batrani pentru ca pocnise pe unul din personal. Si cum bunicul fusese cel care ii crescuse pe Seeley si pe al sau frate, Booth il ia acasa la el. Numai ca batranelul incepe sa creeze, involuntar, probleme. Se rataceste in Washington, da foc la bucatarie. Il chinuie pe Sweets pe care nu il scoate din bebelus. A fost unul din putinele momente in care l-am vazut pe Lance enervat, dar si-a revenit rapid la jocul de domino.

Reapare mr. Clark Edison (mai sesizeaza cineva ironia numelui?), care – mare ti-e gradina, Doamne!- se pare ca nu e atat de scortos cum vrea sa para. Devine impresionat de dragostea lui Seeley fata de bunicul sau si face o remarca cum ca “nu ne apreciem batranii la adevarat valoare” si ca “agent Booth is a good man”, ca sa aflam pe parcurs ca bunicul lui, pe care n mod evident el il iubise foarte mult, nu traise ca sa il vada unde a ajuns.

Batranelul, Hank pe numele lui se lipeste de Bones imediat. Uneori ma intreb daca puterea de perceptie a lui Booth functioneaza la capacitatea maxima, pentru ca Hank vede mai departe de barierele pe care Bones le-a ridicat imprejur. Ii destainuie ca el a fost cel care si-a izgonit fiul (tatal baietilor) de acasa, pentru ca ii batea. Eh, trei sferturi din tatii Romaniei ar trebui izgoniti de acasa daca e sa ne luam doar dupa declaratia respectiva. Hank se simte vinovat si o roaga pe Bones sa ii spuna lui Booth “atunci cand va veni momentul”. O place in special datorita sinceritatii dezarmante si realizeaza ca ea este ceea ce Booth are nevoie. Frumoasa, talentata, sarmanta, plina de bani si ei sunt doar prieteni? (ironic). Mi-a placut concluzia: “Nu prea te-am educat bine!”.

Dupa incercarea de incinerare a apartamentului lui Seeley, involuntara de altfel, Hank hotaraste sa se reintoarca la caminul de batrani. Unul dintre prieteni nu avea cu cine pescui, una dintre prietene aveanevoie de ajutor la crosetat (si asa am aflat noi ca asta era codul pentru sex – hihihi, am mai invatat ceva), dar substratul a fost simplu. Si-a dat seama ca nu se mai poate descurca singur si ca mai mult il incurca pe Booth. A fost frumos sfatul pe care i-l da lui Bones in final.

Ei, acum sa ne ocupam putin si de caz. O tante agenta imobiliara da peste o crima in timp ce arata o casa. Aparent cineva fusese ars de viu in mijlocul patului. Squintii isi fac meseria, iar victima este identificata pe baza ramasitelor din vesta de lucru. Numai ca se descopera, pe baza cantitatii de cenusa, ca de fapt fusesera doua victime. Prima, o fatuca initial obeza dar care reusise sa slabeasca considerabil, obisnuia sa mearga intr-un club absolut ciudat, unde cei ce slabisera ii hraneau pe cei carora nu le pasa de kilogramele lor. M-au  distrat fetele alea plinute bine si cat de mult s-a distrat Hank in club. Deh, generatia veche care nu era interesata de femei piele si os ca cea de acum. Boones and Seeley descopera ca fatuca se intalnea cu un grasun, pe numele lui Hugo. Si ca sa scurtam povestea, cei doi se gasisera sa faca sex in patul conjugal al proprietarului casei (unde ajunsesera sub pretextul ca sunt interesati sa cumpere casa), numai ca acestuia ii murise nevasta de curand, iar el a considerat o blasfemie treaba cu pricina si a hotarat sa ii pedepseasca pe cei doi, omorandu-i.  Si cu ce altceva decat cu figurinele de pe stalpii patului?! A fost interesanta chestia cu urma nasului din palma carbonizata care l-a dat de gol.

Mi-a placut episodul, pentru ca mi-a placut batranelul si puterea lui de perceptie. Am mai aflat ceva despre Booth, parca s-a mai daramat un zid din jurul lui Bones. Si nu numai, dar mi-a adus aminte de nasa mea (sora bunicii mele)  pe care am pierdut-o cu 15 ani in urma si careia ii duc dorul si in ziua de astazi. Intr-adevar nu ii apreciem pe cei batrani decat cand se duc si ne dam seama ce am pierdut. Mi-e dor de acasa!

Pe saptamana ce vine.