Da-i o nota: (11 votes, average: 4.91 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Camille: Oh, this is not an eyeball.
Booth: What is it?
Camille: I put it this way: our victim was male.
Booth (inghitit in sec)
Bones: Would you rather go back to talk about the lady parts?

Sex, drugs and rock’n roll, vi se pare cunoscut? Eh, noi astia mai “batranii” am trecut razant pe langa vremea de (trista) glorie, dar episodul aiesta a incercat sa ne reaminteasca de timpurile trecute. Nu ca astazi lumea ar fi mai putin entuziasmata de genul cu pricina, dar parca nu mai are farmecul anilor ’70-’80.

Un rocker wannabe este hacuit frumusel, aruncat pe toboganul de rufe murdare al unui mare hotel si ajunge intr-una dintre masinile industriale de spalat. La program de albe, 95C, low tumble Cum la numaratoarea glandelor si partilor “carnicesti” lipsea exact cel similar pozei de la inceputul articolului, Camille si Hodgins descopera ca baiatul avea de fapt o proteza, iar pe baza seriei este identificat si mortul: Richard Cole, real estate developer, amator de tigari de foi si senzatii tari.

Mr. Cole fusese clientul unui “fantasy music camp”, unde rockerii wannabe plateau bani grei ca sa poata canta impreuna cu anume Eric Dalton, mare chitarist (si care mie mi-adus un pic aminte de un Tommy Lee de la Motley Crue). Eric Dalton folosea un dinte de mamut atunci cand canta si care fusese gasit in masina de spalat cu victima. Rockerul, interogat, furnizeaza un alibi valabil, pentru ca Bones descopera ca in camera lui de hotel avusese o altercatie care se lasase cu bataie si sangerat pe covoare. Aici intra in actiune Camille care identifica doua seturi de ADN, iar intr-una dintre mostrele de sange gaseste ceva urme de medicamentatie pe baza careia este descoperit si posesorul: Fred Keaton. Un fraier care se lasase pacalit de Cole. Acesta din urma, mare jigodie, ii inscenase o gluma proasta, iar naivul ii daduse (prematur) papucii sotiei, ca mai apoi sa sfarseasca untr-un motel jegos. Bineinteles ca nu este el vinovatul, actiunea se muta din nou la Jeferssonian,unde cunostiintele in materie de muzica ale Angelei (nu degeaba are ea tatic din ZZ Top) conduc la concluzia ca paricopitatul fusese omorat lovit fiind in mod repetat cu o chitara 57 Gibson Les Paul. Cu alte cuvinte “The victim was beaten to death by about a quarter of a million dollars”. Ok, un dealer o identifica pe una dintre fatucile care se invarteau in tabara rock ca fiind cea care vanduse chitara, dar fata se face viovata doar de hotie, pica si ea ca posibil suspect. Chitara fiind suspect de curata, Hodgins o dezmembreaza si cum partile de nichel prezinta deteriorari ca urmare a interactiunii cu clor, iar hotelul poseda o piscina, se trage concluzia ca nu poate fi cineva decat din “tabara” . Insa ucigasul nu fusese chiar atat de pedant cat si-ar fi dorit si se gaseste un fir de par albastru care ii trimite la unul dintre baietii din tabara si astfel crima este rezolvata. Motivul oripilant de banal: sansa de a canta cu Eric Dalton. Patetic.

Acum, sa revenim la interactiunea dintre personaje. Cam cauta un ginecolog pentru fata ei adoptiva, dar se face si cu o intalnire. Bineinteles ca fata se prinde si urmeaza o mica inversare de roluri, Cam devenind fiica pusa la zid: “Don’t sneak around behind my back. You two seem like a good fit. Have a little fun. But don’t go too fast, you are out of practice“. Am ras cu lacrimi, ma gandeam sa ii arat mamei faza. Cred ca imi mutam dormitorul pe balcon daca indrazneam numai sa spun un sfert din ce i-a zis Michelle lui Cam. Glumesc, faza a fost tare simpatica.

M-au amuzat si reactiile lui Booth si Sweets vis-a-vis de … comentarile lui Bones sau fascinatia pentru rock si initiatorul taberei. Si m-au distrat comentariile lui Bones apropo de cravata facuta cadou de noua prietena a lui Booth. Si raspunsul lui Hodgins ”Four that I’ve know of” si mai ales analogia dintre baseball si masculinitatea baietilor… Nu mai mentionez socul lui Booth cand a aflat ca Bones daduse biletele la Led Zeppelin pentru ca nici macar nu avea habar cine sunt .

Un episod care chiar mi-a mers la suflet, in care crima a fost cumva pusa pe planul 2 de relatiile dintre personaje si de situatii.