Da-i o nota: (13 votes, average: 4.85 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

I’ve also learnt that people should not take credit for what other people write.

Ei bine, Bones is back! Cum am mai zis si cand a aparut episodul, dar asta-s eu, imi place sa ma repet si sa va sastisesc si pe voi cu repetatul meu.. Episodul a fost bunicel si nu i-au lipsit momentele amuzante. Sau am avut eu prea mari asteptari dupa cat de lunga a fost pauza.

Saptamana asta am avut parte de crize existentiale. In primul rand a lui Sweets. Care are un soc atunci cand “colegul” de metrou, proaspat vindecat de cancer, moare stupid, lovindu-se cu capul intr-o bara de metal din vagon. Bine, vagonul deraiase din cauza ruperii unei conducte magistrale de ape, dar tot stupida a fost moartea cu pricina, mai ales ca nimeni altul nu mai fusese decat superficial ranit. Sweets are o “cadere” nervoasa (hai sa ii zicem asa) si, brusc, incepe sa o evite pe Daisy. Nu stiu altii cum sunt, dar mie Daisy, in ciuda exaltarii, incepe sa imi placa. E genul de persoana la care trebuie sa vezi substratul, pentru ca invelisul calca pe nervi, irita sau plictiseste acut. Si pentru ca, de fapt, seamana cu Bones. Mai putin exuberanta. Sweets, dupa ce decide ca nu vrea sa isi traiasca viata “Playing safe”, primeste un mic dus rece de la asociata celui ce constituie cazul de saptamana aceasta (si despre care vorbim mai jos), ii vin mintile la cap si decide sa o ceara in casatorie pe Daisy. Numai “safe” nu o sa mai fie viata lui de acum inainte! Mi-a placut insa scena cu Daisy pe scara si el jos, parca aveam parte de o scena a balconului in varianta moderna.

Daisy simte si ea ca ceva e neinregula, dar cum, in conformitate cu afirmatiile ei, nu fusese parasita niciodata. Asa incat nu stie ce sa creada si o intreaba pe Angela. Am avut. asa, un dejavu, Daisy-Angela discutand in masina, Hodgins-Sweets in masina (daca va uitati la poze vedeti ca pana si mimica fetelor e asemanatoare), Bones-Booth discutand in masina. Frumoasa paralela.

Bones se lupta cu o reporterita japoneza. Care pare mai mult interesata de relatia dintre agentul Andy si eroina cartii lui Bones, decat de medicina legala pe care incearca Bones sa o promoveze. Bones nu poate sa inteleaga dezinteresul reporteritei pentru amanuntele stiintifice (mai precis…excrementele de sobolan) mai ales ca, inevitabil, discutia revine la scenele de sex din carte si, in special la faimoasa pagina 187 (aici parca eram in Castle, acolo exista o pagina faimoasa in cartea lui despre Nikki Heat). Si asa aflam ca scena respectiva continea, de fapt, “miscarea” lui Hodgins pe care Angela i-o povestise lui Bones. Angela servea de “proofreading”, fiind cea care ii mai oferea sugestii lui Temperance in legatura cu cartea scrisa, mai ales la partile romantice (observatie personala, as spune eu). Haioasa observatia lui Hodgins: “My advice: only sleep with guys that can’t read. Because, otherwise, you’ll never get rid of me (ranjet)”. Bones primeste o lectie de la reporterita bagacioasa si ii ofera Angelei o parte din profitul cartii, drept rasplata pentru ajutor. Acum vine intrebarea mea: chiar atat de bine sa fie platiti cei care scriu carti in Tara Tuturor Posibilitatilor? Nu m-ar mira avand in vedere anumiti autori care au inceput sa scoata carti pe banda, in detrimentul calitatii.

Cazul: cand metroul e luat de ape, apare si un cadavru pe jumatate putrezit (cum altfel?! – deja am inceput sa capat imunitate la imaginiile de genul asta). Bineinteles ca Bones si Booth apar, Bones descopera ceva semne albastre pe oasele decedatului si ceva dintisori de rozatoare cu coada lunga si ochii sticlosi. Sicum altfel sa descopere ei dovezi adiacente, decat cautand prin tunelurile de metrou, excremente de sobolani (ma intreb de ce ar vrea cineva sa faca din asta o meserie). Gasesc mult mai mult: batul de nevazator al bietului om ucis. Dintr-una intr-alta, aflam ca omu’ era un soi de scrib. Adica scria scrisori pentru cei ce nu aveau talent scriitoricesc, un soi de Cyrano de Bergerac modern, as mai adauga eu. Ajutat fiind de o colaboratoare. Este banuit mai intai proprietarul unui fast food, pentru ca victima scrisese o scrisoare in care se plangea de calitatea mancarii. Mai apoi, managerul statiei de metrou. Sincera sa fiu, m-a suparat putin modul in care l-au gasit. Adica, vor sa spuna ei, ca intr-o tara atat de democratica (ahem!) precum SUA, au dreptul sa hackereasca computerele oamenilor in asa hal de ajung sa ii supravegheze prin camera web?! Unde naiba mai e dreptl la intimitate? Nu mai zic de tenta de voyeurism. Ok, baiatul apelase la victima pentru a o fermeca pe politista ce avea grija de bunul mers al lucrurilor la metrou. Nu ca ar fi fost baiatul prea indragostit, ci din alte motive muuult mai… prozaice. Intra in vizor mai apoi iubitul politistei, la care se gaseste una bucata pistol cu gloante albastre, cele care lasasera urmele de aceeasi coloare pe oasele decedatului. Baiatul, indrgostit pana peste urechi,  ii facuse cadou respectivul pistol domnitei politiste. Si astfel aflam ca dumneaei il omorase pe bietul om, pentru ca, afland ca el era autorul scrisorii, se hotarase fatuca ca vrea si ea sa aiba parte de romantism. Din partea lui. Numai ca victima era indragostita de colega de munca si nu ii raspunsese politaicei la avansuri. Asa ca, daca nu ne vrea el, il hacuim si gata. O alta criza existentiala as spune eu, cea a femeii care nu poate sa atraga o anumita categorie de barbati si care tanjeste dupa ceea ce nu poate avea. Sau ceea ce crede ea ca nu poate avea. Desi nu am sa inteleg niciodata cum poate cineva, si mai ales un polistist, sa omoare numai pentru ca nu i se face pe plac.

Episodul ce vine se pare ca va fi recapitulativ, asta neinsemnand ca va fi si plicticos, mai ales ca se pare ca se intampla  (in sfarsit! )si ce asteptam noi de atatia ani sa se intample. Dar nu vreau sa fac speculatii, trailere te induc in eroare mai tot timpul, asa ca… vom trai si vom vedea! Pe maine.