Da-i o nota: (11 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

“Hope is the worst of evils, for it prolongs the torment of man.” Nietzche

Episodul de azi a atins un subiect extrem de delicat, crud si de neinteles pentru toti oamenii normali: rapirea copiilor. In acest caz, o fetita de 8 ani este luata de langa mama ei in timpul Festivalului de Iarna din Ashburn, Virginia. O femeie care tipa disperata ca si-a pierdut copilul i-a distras atentia mamei (interpretata de Brooke Smith), iar in cateva clipe fetita ei Amy a disparut. Echipa BAU ajunge foarte repede in Ashburn, fapt ce mareste sansele ca fetita sa fie gasita in viata; stim din episoadele anterioare ca, in cele mai multe cazuri, un copil rapit poate sa fie recuperat in maxim 24 de ore.

Dupa ce vede la televizor stirea despre rapire, o femeie apare la sediul BAU, sustinand ca aceeasi persoana l-a rapit si pe Charlie, fiul ei, acum 8 ani. J.J. ne dezvaluie ca numele acesteia este Sarah Hilridge si ca femeia vine acolo de fiecare data cand un copil este rapit. De data aceasta insa Sarah, J.J. si Prentiss descopera ca cele doua rapiri au totusi un punct comun: ambele mame au fost tulburate de o alta care nu isi gasea copilul. Treptat, cele doua agente isi dau seama ca Sarah are dreptate si prezinta noile informatii celorlalti membrii ai echipei. Un moment foarte emotionant este atunci cand J.J. merge in casa femeii si gaseste camera baiatului complet neschimbata; de asemenea, Sarah a adunat informatii despre rapirile care au avut loc in ultimii 8 ani, iar J.J. o sfatuieste pe aceasta sa renunte la bautura, pentru ca au nevoie de ajutorul ei! Morgan este singurul sceptic in legatura cu o posibila conexiune intre cele doua rapiri, desi Prentiss, J.J. si Reid ii prezinta toate argumenetele in favoarea acestei teorii. Hotch este cel care decide ca echipa sa se intoarca la locul rapirii si sa reanalizeze cazul, avand in vedere aceasta noua posibilitate. Ei isi dau seama curand ca exista mai multe similaritati: de exemplu, ambele au avut loc intr-un loc cu multa lume si cu foarte putina paza, in care unsub-ul putea sa se amestece usor in multime, chiar si cu fetita in brate!

In acest timp, micuta Amy este tinuta intr-o camera ciudata si ponosita; exista gauri in tapet, prin care vede un baiat, si el captiv in jocul bolnav al unsub-ilor. Da, aflam ca este vorba de un cuplu, sot si sotie, iar femeia este de-a dreptul infricosatoare! Vedem apoi cum il incinereaza pe baiatul cu care vorbise Amy mai devreme (moment in care eu una am izbucnit in lacrimi). Amy se intalneste apoi cu Charlie, care ii face o poza si o sfatuieste sa faca tot ce i se zice, pentru a nu pati nimic. Aflam ca exista si o alta fetita prizoniera, iar imaginea ei este o dovada sfasietoare a cosmarului prin care trec toti copii de acolo

Echipa BAU analizeaza rapirile din ultimii 8 ani (si nu numai), incercand sa le gaseasca pe cele care ar putea avea legatura cu acestea. Ei isi dau seama ca au de-a face cu mai multi unsub-i; in plus, echipa o anunta pe Sarah ca fiul ei Charlie a participat la ultima rapire. Din nefericire, mama lui Amy afla acest lucru si o acuza pe Sarah ca fiul ei este la fel de vinovat ca adevaratii unsub-i. Sediul BAU se umple de parinti care au trecut prin aceasta tragedie; ei declara acelasi lucru despre femeia care isi cauta copilul! Folosindu-se de noile informatii, echipa o roaga pe Garcia sa caute persoane din Nordul Virginia care detin proprietati intinse si care au fost vizitate de protectia copilului in ultimii 10 ani. Ea gaseste 23 astfel de persoane…

Morgan: “We’re knocking on the doors of 23 families and all of them have done something wrong to a kid.” Urmeaza niste scene grele, in care agentii merg din usa in usa la persoane care evident au avut probleme cu legea. Prentiss si Morgan ajung si la barbatul unsub, il recunosc pe Charlie intr-una din pozele cu “familia” barbatului si ii cheama pe ceilalti la adresa Mosley Lane. Intreaga echipa gaseste subsolul casei, gaseste pozele pe care le facea Charlie – dovezi ale tuturor copiilor rapiti, dar nimic legat de locul in care s-ar putea afla femeia unsub si copii in viata. Garcia ii ajuta si de aceasta data, anuntandu-i ca femeia primise mostenire (acum mult timp) un crematoriu aflat la mica distanta de casa. Prentiss si Morgan ajung acolo dupa ce baiatul o impusca pe femeie, refuzand sa o ajute cu incinerarea fetitei.

Finalul este extrem de emotionant, parintii si-au putut lua acasa copii, dupa multi ani in care speranta multora se spulberase. Asta e si tema episodului: modul in care este privita speranta. As putea sa comentez pagini intregi despre insemnatatea citatelor si legatura cu rapirile din acest caz, dar nu vreau sa va plictisesc, asa ca inchei recenzia prin a va spune ca regia a fost semnata de [dragutul] Matthew Gray Gubler – Dr. Spencer Reid

Citat de sfarsit: “Hope is the thing with feathers, that perches in the soul, and sings the tune without words, and never stops at all” Emily Dickinson