ABC-ul a anuntat ca nu mai da nimic. Nu e primul serial care ramane in aer. Cu putin noroc, restul episoadelor vor fi difuzate de altii, la un moment dat, cum s-a intamplat cu Fear Itself, sau mai la vara, daca se razgandeste ABC-ul (cum a fost cu Pushing Daisies).
OK! Am inteles. Asa se termina mica mea aventura SF…
Aproape ca am uitat ce s-a intamplat in ep 6: fizicianul si-a demonstrat pe deplin idiotenia, iar Paula capacitatea de a ierta. Si nu cred ca e de vina nici credinta, nici Iisus, ci firea ei… M-a durut pana la sangerare, faza cu degetul zdrobit…Cu tehnica actuala, nu poate fi replantat decat daca este o taietura perfecta. La adulti bontul replantat foarte rar rezista. De obicei se necrozeza si medici il indeparteaza chirurgical, dupa ce au muncit sa-l replanteze…Despre regenerarea intr-o luna… ce un vis frumos. Stiu, filmul este SF si trebuie sa ma abtin de la comparatiile cu lumea reala !
Ep 7 a fost altceva. Beta incepe sa-si faca simtita prezenta, secretele sunt marturisite si toti pricep ca acel “ceva” li se intampla tuturor. Ooooo, si mai am o problema: reclama in spatiu ! Piata isi face in continuare regulile! Cu tehnicile alea chirurgicale avansate, as fi zis ca omenirea a scapat de sub dominatia zaharului! Asa as visa eu, cu mintea mea de necreator de filme SF…
Cum urasc ceea ce a facut abc-ul cu acest serial si nu pot lasa lucrurile neterminate, am sa comentez si ep 8 cu toata nepriceperea mea de nefan al genului…pur si simplu de dragul finalului. Dar asta dupa vizionare, caci am fost putin prinsa ( familia Walker m-a acaparat de fapt cu totul )
Am urmărit serialul constant însă de-abia acum încep să-mi fac o oarecare părere despre el. În primul rând ideea în jurul căreia se materializează acţiunea serialului este un fel de amalgam fabricat din multe elemente originale ale altor filme S.F. precum Odiseea Spaţială 2001/2010, Solaris, Sunshine (Antares fiind o copie fidelă a lui Icarus II) sau a unor filme care au avut ca subiect diverse misiuni pe Marte ş.a. Deci, din acest punct de vedere nimic nou sub soare. Ca noutate, poate fi considerat scopul misiunii de a explora sistemul solar. Ceea ce este însă curios, este faptul că nu este deloc clar încă de ce vor să exploreze sistemul solar? Să caute, ce? Să găsească, ce? Nu te înhami la o astfel de misiune extrem de dificilă cu o nava extrem de rudimentară, căreia îi trebuie 6 ani să încheie misiunea, dacă nu ai un motiv foarte solid.
În ceea ce priveşte însă tehnologia, autorii sunt foarte bine ancoraţi în realitate. Ţinând cont că o posibilă revenire pe Lună s-ar putea întâmpla abia în 2020, conform revistei Astronomy (aug.2009), în anul 2050 este astfel destul de improbabil să putem construi aşa ceva, iar în caz afirmativ, nava imaginată este destul de aproape de o posibilă realitate. Însă cu o astfel de navă… nu faci prea mulţi purici. Sistemul Solar are un diametru de aproximativ 79UA (unităţi astronomice). Întrucât o unitate astronomică reprezintă distanţa Pământ-Soare (150 mil. Km) deducem că nava are de parcurs 11850 mil. km. Dacă această distanţă este parcursă în 6 ani, de aici rezultă o viteză de 62 Km/s. Deoarece distanţa am calculat-o strict în linie dreaptă, la ea ar mai trebui adăugat un coeficient de corecţie, nava deplasându-se pe o traiectorie curbă pentru a putea întâlni planetele care din păcate nu stau pe loc. În aceste condiţii, ca să nu intrăm în calcule complicate, distanţa se dublează, deci nava ar avea nevoie de aproximativ 120 Km/s în condiţiile în care ştim că vor explora 7 planete, deci probabil vor ajunge până pe Neptun. Din acest punct de vedere nu este o viteză foarte mare, ea putând fi obţinută cu o oarecare dificultate, mai ales că nava a fost lansată de pe orbită.
Sau…, poate scopul misiunii este cu totul şi cu totul altul, explorarea sistemului solar fiind un paravan în spatele căruia se ascund experimente misterioase legate de existenţa acelei unităţi/entităţi Beta. Nu ştim de unde provine, ce legătură are cu membrii echipajului, sau, aşa cum au mai spus-o şi alţii, e soluţia scenariştilor de a improviza (un fel de „deus ex machina” gata pregătit). Experimentele curente cu care-şi ocupă timpul deocamdată echipajul la bordul navei fiind de-a dreptul puierile pentru anul 2050. Concret, tehnologia spaţială e una convenţională bazată pe propulsoare rachetă, mai mult sau mai puţin îmbunătăţite faţă de cele utilizate de navetele spaţiale americane. Din cele prezentate mai sus reiese clar că, cel puţin deocamdată, partea ştiinţifică care trebuie să aducă credibilitate laturii fantastice este suficient de verosimilă dar insuficient de convingătoare pentru telespectator. Aşa cum de-altfel s-a remarcat deja, nu ştiu cum reuşesc ei să comunice în timp real atâta timp cât nava deja se găseşte la o distanţă apreciabilă de Pământ. Din acest punct de vedere serialul încearcă să se apropie cât de cât de Star Trek care beneficiază de un suport ştiinţific bine imaginat şi fundamentat, care măcar din punct de vedere teoretic e adevărat, sau Stargate, unde găurile de vierme au măcar suport teoretic în teoria relativităţii generalizate.
Pe partea cealaltă, cea artistică, aici totul se concentrează exagerat pe o serie de întâmplări din viaţa personajelor mai mult sau mai puţin legate de misiune, şi din acest punct de vedere au fost deja destule comentarii postate. Această exagerare se manifestă şi printr-o multitudine de flashback-uri, concentrate forţat pe o prea scurtă perioadă de timp şi care pur şi simplu mută misiunea pe planul doi şi asta denotă întinderea serialului pe cât mai multe episoade din lipsă de inspiraţie sau din lipsă de fonduri. Puteau să eşaloneze flashback-urile cu o frecvenţă mult mai mică şi să se concentreze pe acţiunea şi scopul serialului care… rămân foarte diluate.
Nu în ultimul rând, echipajul, atât de „atent selecţionat şi antrenat”, se comportă de parcă ar fi plecat cu un iaht pe Marea Neagră de la Agigea până la Mamaia cu lansarea la apă a unei balize în dreptul portului Constanţa. În ciuda faptului că trebuie să stea 6 ani împreună, ei deja manifestă probleme de inadaptare ceea ce nu se prea potriveşte. Ce să mai vorbim că unul din ei e alcoolic. Dacă autorii au crezut că dau un plus de artă în toată treaba asta, puteau să plaseze acţiunea undeva în Vietnam, Iraq sau pe un vapor care face înconjurul lumii, în caz că apar probleme, un simplu S.O.S lansează operaţiunea de salvare. Dar în cazul de faţă, în spaţiu, unde nu te poate salva nimeni (şi asta este un lucru ştiut de la bun început) nu poţi să adopţi atitudini gen Star Trek sau Stargate unde poţi spera să ai prin apropiere măcar o navă salvatoare, sau tehnologia foarte avansată să-ţi poată oferi oricând o soluţie la o problemă inedită, dacă, evident, există măcar un om de ştiinţă în echipaj.
Una lângă alta, serialul lasă de dorit. Este de-a dreptul neinspirat cum după 8 episoade, serialul în loc să pună pe primul plan misiunea, continuă cu nesfârşitele flashback-uri şi cu problemele mărunte de inadaptare ale echipajului. Eu personal îl urmăresc din pură curiozitate de a vedea ce mai pot scorni autorii acolo unde deja nu prea mai e nimic de scornit. De-altfel nu e de mirare că serialul este anulat, autorii, probabil au sperat în funcţie de audienţă şi fonduri să facă un salt incredibil la sezonul sezon 2, 3 …, sistemul solar fiind foarte mare şi după 8 episoade de-abia au ajuns în apropierea lui Venus, unde, se zice să se va schimba radical aspectul misiunii.
În afară de Donner, care este singurul cu picioarele pe pământ, restul s-au îmbarcat pe Antares ca la o croazieră de ocazie, urmând ca fiecare să se plângă de diverse probleme personale care să creeze „dramatism”, care este însă complet inadecvat în condiţiile impuse de misiune.
Loading ...
de ce ultimul episod ?!?!??!
serialul era chiar bun! parerea mea..
alta chestie este aceea ca s-a terminat cu un mare cliffhanger. eu unul nu prea am inteles ce era chestia aceea de pe nava
S-au filmat 13 episoade, deci vor da inca 5. Si atit- se pare ca anuleaza sezonul 2 (daca nu va fi preluat de alta televiziune)
ABC-ul a anuntat ca nu mai da nimic. Nu e primul serial care ramane in aer. Cu putin noroc, restul episoadelor vor fi difuzate de altii, la un moment dat, cum s-a intamplat cu Fear Itself, sau mai la vara, daca se razgandeste ABC-ul (cum a fost cu Pushing Daisies).
OK! Am inteles. Asa se termina mica mea aventura SF…
)
Aproape ca am uitat ce s-a intamplat in ep 6: fizicianul si-a demonstrat pe deplin idiotenia, iar Paula capacitatea de a ierta. Si nu cred ca e de vina nici credinta, nici Iisus, ci firea ei… M-a durut pana la sangerare, faza cu degetul zdrobit…Cu tehnica actuala, nu poate fi replantat decat daca este o taietura perfecta. La adulti bontul replantat foarte rar rezista. De obicei se necrozeza si medici il indeparteaza chirurgical, dupa ce au muncit sa-l replanteze…Despre regenerarea intr-o luna… ce un vis frumos. Stiu, filmul este SF si trebuie sa ma abtin de la comparatiile cu lumea reala !
Ep 7 a fost altceva. Beta incepe sa-si faca simtita prezenta, secretele sunt marturisite si toti pricep ca acel “ceva” li se intampla tuturor. Ooooo, si mai am o problema: reclama in spatiu ! Piata isi face in continuare regulile! Cu tehnicile alea chirurgicale avansate, as fi zis ca omenirea a scapat de sub dominatia zaharului! Asa as visa eu, cu mintea mea de necreator de filme SF…
Cum urasc ceea ce a facut abc-ul cu acest serial si nu pot lasa lucrurile neterminate, am sa comentez si ep 8 cu toata nepriceperea mea de nefan al genului…pur si simplu de dragul finalului. Dar asta dupa vizionare, caci am fost putin prinsa ( familia Walker m-a acaparat de fapt cu totul
nu pot sa cred, imi placea foarte tare serialul. Era chiar foarte reusit, mare pacat.
Am urmărit serialul constant însă de-abia acum încep să-mi fac o oarecare părere despre el. În primul rând ideea în jurul căreia se materializează acţiunea serialului este un fel de amalgam fabricat din multe elemente originale ale altor filme S.F. precum Odiseea Spaţială 2001/2010, Solaris, Sunshine (Antares fiind o copie fidelă a lui Icarus II) sau a unor filme care au avut ca subiect diverse misiuni pe Marte ş.a. Deci, din acest punct de vedere nimic nou sub soare. Ca noutate, poate fi considerat scopul misiunii de a explora sistemul solar. Ceea ce este însă curios, este faptul că nu este deloc clar încă de ce vor să exploreze sistemul solar? Să caute, ce? Să găsească, ce? Nu te înhami la o astfel de misiune extrem de dificilă cu o nava extrem de rudimentară, căreia îi trebuie 6 ani să încheie misiunea, dacă nu ai un motiv foarte solid.
În ceea ce priveşte însă tehnologia, autorii sunt foarte bine ancoraţi în realitate. Ţinând cont că o posibilă revenire pe Lună s-ar putea întâmpla abia în 2020, conform revistei Astronomy (aug.2009), în anul 2050 este astfel destul de improbabil să putem construi aşa ceva, iar în caz afirmativ, nava imaginată este destul de aproape de o posibilă realitate. Însă cu o astfel de navă… nu faci prea mulţi purici. Sistemul Solar are un diametru de aproximativ 79UA (unităţi astronomice). Întrucât o unitate astronomică reprezintă distanţa Pământ-Soare (150 mil. Km) deducem că nava are de parcurs 11850 mil. km. Dacă această distanţă este parcursă în 6 ani, de aici rezultă o viteză de 62 Km/s. Deoarece distanţa am calculat-o strict în linie dreaptă, la ea ar mai trebui adăugat un coeficient de corecţie, nava deplasându-se pe o traiectorie curbă pentru a putea întâlni planetele care din păcate nu stau pe loc. În aceste condiţii, ca să nu intrăm în calcule complicate, distanţa se dublează, deci nava ar avea nevoie de aproximativ 120 Km/s în condiţiile în care ştim că vor explora 7 planete, deci probabil vor ajunge până pe Neptun. Din acest punct de vedere nu este o viteză foarte mare, ea putând fi obţinută cu o oarecare dificultate, mai ales că nava a fost lansată de pe orbită.
Sau…, poate scopul misiunii este cu totul şi cu totul altul, explorarea sistemului solar fiind un paravan în spatele căruia se ascund experimente misterioase legate de existenţa acelei unităţi/entităţi Beta. Nu ştim de unde provine, ce legătură are cu membrii echipajului, sau, aşa cum au mai spus-o şi alţii, e soluţia scenariştilor de a improviza (un fel de „deus ex machina” gata pregătit). Experimentele curente cu care-şi ocupă timpul deocamdată echipajul la bordul navei fiind de-a dreptul puierile pentru anul 2050. Concret, tehnologia spaţială e una convenţională bazată pe propulsoare rachetă, mai mult sau mai puţin îmbunătăţite faţă de cele utilizate de navetele spaţiale americane. Din cele prezentate mai sus reiese clar că, cel puţin deocamdată, partea ştiinţifică care trebuie să aducă credibilitate laturii fantastice este suficient de verosimilă dar insuficient de convingătoare pentru telespectator. Aşa cum de-altfel s-a remarcat deja, nu ştiu cum reuşesc ei să comunice în timp real atâta timp cât nava deja se găseşte la o distanţă apreciabilă de Pământ. Din acest punct de vedere serialul încearcă să se apropie cât de cât de Star Trek care beneficiază de un suport ştiinţific bine imaginat şi fundamentat, care măcar din punct de vedere teoretic e adevărat, sau Stargate, unde găurile de vierme au măcar suport teoretic în teoria relativităţii generalizate.
Pe partea cealaltă, cea artistică, aici totul se concentrează exagerat pe o serie de întâmplări din viaţa personajelor mai mult sau mai puţin legate de misiune, şi din acest punct de vedere au fost deja destule comentarii postate. Această exagerare se manifestă şi printr-o multitudine de flashback-uri, concentrate forţat pe o prea scurtă perioadă de timp şi care pur şi simplu mută misiunea pe planul doi şi asta denotă întinderea serialului pe cât mai multe episoade din lipsă de inspiraţie sau din lipsă de fonduri. Puteau să eşaloneze flashback-urile cu o frecvenţă mult mai mică şi să se concentreze pe acţiunea şi scopul serialului care… rămân foarte diluate.
Nu în ultimul rând, echipajul, atât de „atent selecţionat şi antrenat”, se comportă de parcă ar fi plecat cu un iaht pe Marea Neagră de la Agigea până la Mamaia cu lansarea la apă a unei balize în dreptul portului Constanţa. În ciuda faptului că trebuie să stea 6 ani împreună, ei deja manifestă probleme de inadaptare ceea ce nu se prea potriveşte. Ce să mai vorbim că unul din ei e alcoolic. Dacă autorii au crezut că dau un plus de artă în toată treaba asta, puteau să plaseze acţiunea undeva în Vietnam, Iraq sau pe un vapor care face înconjurul lumii, în caz că apar probleme, un simplu S.O.S lansează operaţiunea de salvare. Dar în cazul de faţă, în spaţiu, unde nu te poate salva nimeni (şi asta este un lucru ştiut de la bun început) nu poţi să adopţi atitudini gen Star Trek sau Stargate unde poţi spera să ai prin apropiere măcar o navă salvatoare, sau tehnologia foarte avansată să-ţi poată oferi oricând o soluţie la o problemă inedită, dacă, evident, există măcar un om de ştiinţă în echipaj.
Una lângă alta, serialul lasă de dorit. Este de-a dreptul neinspirat cum după 8 episoade, serialul în loc să pună pe primul plan misiunea, continuă cu nesfârşitele flashback-uri şi cu problemele mărunte de inadaptare ale echipajului. Eu personal îl urmăresc din pură curiozitate de a vedea ce mai pot scorni autorii acolo unde deja nu prea mai e nimic de scornit. De-altfel nu e de mirare că serialul este anulat, autorii, probabil au sperat în funcţie de audienţă şi fonduri să facă un salt incredibil la sezonul sezon 2, 3 …, sistemul solar fiind foarte mare şi după 8 episoade de-abia au ajuns în apropierea lui Venus, unde, se zice să se va schimba radical aspectul misiunii.
În afară de Donner, care este singurul cu picioarele pe pământ, restul s-au îmbarcat pe Antares ca la o croazieră de ocazie, urmând ca fiecare să se plângă de diverse probleme personale care să creeze „dramatism”, care este însă complet inadecvat în condiţiile impuse de misiune.
@cmaniu, frumoasa analiza