Da-i o nota: (16 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Dexter – un cinic supravieţuitor?

Anul acesta Crăciunul a venit mai devreme şi, pe lângă episodul de săptămâna asta, au apărut şi “pe sub mână” şi nişte screenere cu ultimele două episoade din cel de-al doilea sezon al unuia dintre cele mai bune seriale din acest an, dacă nu cel mai bun. Astfel, seara trecută am făcut un minimaraton de Dexter, văzând ultimele 3 episoade din sezonul doi. Nu recomand citirea articolului de cei care nu au văzut respectivele episoade, deoarece conţine spoilere majore.

Ca de obicei, şi ultimele trei episoade din acest sezon au fost foarte bune, explorând trecutul lui Dexter şi identitatea sa, cum ar fi “There’s Something About Harry”, sau rezolvând toată problema cu Bay Harbor Butcher, în “British Invasion”, nu înainte de câteva răsturnări de situaţie şi posibile mari surprize, în “Left Turn Ahead”.

Sincer, nu mă aşteptam ca sfârşitul de sezon să ţină pasul cu excelentul mijloc de sezon, dar a reuşit să se ridice la aşteptările mele, la un moment dat chiar m-am simţit copleşit de câte s-au întâmplat. Deoarece am văzut toate trei episoadele unul după altul, le voi trata ca un tot unitar, fiindu-mi destul de greu să le delimitez.

Cel mai importantă dezvăluire a acestui sfârşit de sezon este faptul că Harry, tatăl adoptiv al lui Dexter, nu a murit de un atac de cord, ci s-a sinucis fiind copleşit de vina că a creat un monstru, cât de justiţiar ar fi el. Dexter îl ţine prizonier pe Doakes într-o cuşcă din cabana ucigaşului mamei sale. Se creează astfel un fel de legătură între Dexter şi Doakes, înlesnită de faptul că Dexter nu mai are secrete faţă Doakes.

Dexter chiar simte compasiune pentru Doakes

În paralel, scăpat de “protecţia” FBI, Dexter mai plantează nişte dovezi că Doakes ar fi vinovat, în timp ce LaGuerta încearcă din răsputeri să îi dovedească nevinovăţia. Doakes descoperă şi el monstrul Dexter, atunci când acesta tranşează un traficant de droguri chiar în acea cabană, fiind la fel de afectat cum fusese şi Harry cu ceva timp în urmă. De fapt, cam tot finalul de sezon se concentrează pe relaţia Doakes-Dexter, cât şi pe evoluţia emoţională al lui Dexter, toate acestea cu doza obişnuită de cinism şi cu câteva comentarii genial de sarcastice a vocii narative al lui Dexter.

În “Left Turn Ahead” vedem un Dexter aproape convins de către Doakes să nu mai respecte Codul şi să se autodenunţe, doreşte chiar să mărturisească surorii sale totul şi să aibă o ultimă întâlnire cu Rita şi copiii, dar la sfârşit îşi revine, revenind şi dilema cu ce să facă cu Doakes. Desigur, mai suntem martori la unele evenimente din relaţia Debrei cu Morgan, dar sincer, nu prea mă interesează şi îmi provoacă un uşor dezgust, în timp ce noile tentative ale Lilei de a ajunge la Dexter sunt demn de notat.

Afro-Doakes din anii ’70

Lila apare până la urmă ca un “Deus ex Machina”, demonstrându-şi talentul de piromană în două locuri: atelierul său, Dexter şi copiii Ritei fiind posibile victime, şi cabana unde era Doakes, victimă Henry James Doakes, care, ironic, fusese salvat de către Dexter din ghearele unor traficanţi de droguri. Mi s-a părut un pic cam brutală şi chiar surprinzătoare moartea lui Doakes, dar era clar că dintre Dexter şi Doakes, doar un personaj avea să supraveţuiască.

Pe Lila însă o înţeleg perfect, asta deşi nu îi aprob acţiunile. Ea îl iubeşte mult pe Dexter, dragostea sa neîmplinită devenind o obsesie alimentată de disperare şi egoism, ea încercând tot pentru a ajunge în braţele lui Dexter. Ea mai are ceva în comun cu Dexter: faptul că nu simte nimic şi nu are sentimente, aceasta fiind motivul pentru care participa la întâlnirile dependenţilor. Mi-a plăcut însă că l-a înţeles pe Dexter, că a ajuns chiar să îl compătimească atunci când a aflat că e criminal şi că a arătat foarte multă piele în acest sezon.

La final însă, ea ajunge pe mâinile lui Dexter, la Paris chiar, atât Dexter, cât şi secretul său supravieţuind. Şi aşa se termină un sezon excelent de Dexter, despre care ar mai fi multe de zis şi, sincer, n-aş vrea să fiu acum în pielea scenariştilor de la Dexter, care trebuie să scrie ceva măcar comparabil cu ce a fost până acum, un al treilea sezon fiind deja anunţat. Sper totuşi să nu meargă pe linia narativă a cărţilor, unde Dexter se căsătoreşte cu Rita şi îl învaţă codul pe fiul ei, traumatizat în copilărie de violenţa la care a fost supusă mama sa, deşi sunt sigur că ar ieşi un sezon excelent şi din asta. 10/10