Da-i o nota: (12 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

Credeti ca Joss Whedon e pissed? I think he’s pretty pissed.

Deci am primit din nou o doza dubla de Dollhouse, dar cred ca saptamana trecuta aceasta doza a functionat mai bine pentru ca cele doua episoade spuneau in mare aceeasi poveste si aveau un simt al continuitatii mai pronuntat. Saptamana aceast Meet Jane Dow si A love supreme sunt doua episoade foarte diferite si totusi amandoua ne duc putin mai aproape de viitorul din Epitath One. Acestea fiind spuse, A love supreme mi-a lasat impresia clara ca Whedon is pissed the f**k off si o parte din frustrarile vizavi de anularea iminenta au dus la o doza nemaivazuta de violenta in Dollhouse.

Meet Jane Doe se imparte intre povestea lui Echo din afara Dollhouse si toate schimbarile prin care trece Dollhouse intr-o perioada de trei luni. Ca de obicei pentru mine, tot ce are legatura cu Echo mi se pare infinit mai plictisitor decat povestile personajelor secundare. Ca de exemplu planul de trei luni pentru a salva o tipa dintr-o inchisoare din sud, tipa pe care Echo a pus-o acolo in primul rand. Nu stiu cum in mintea ei si a lui Ballard acest plan le-a parut a fi o pregatire pentru ce vor avea de infruntat in Dollhouse. Si politistii aceia erau niste glume obscene, nu vi se pare?

Nu stiu daca Whedon voia sa faca un comentariu cu privire la viata urata a imigrantilor sau asemanarea dintre o inchisoare reala si Dollhouse, dar de fiecare data cand aparea un politist burtos care mai avea putin si-si rotea mustatile subtire intre degete pentru ca era asa de EEEEVIL, imi dadeam ochii peste cap. Tot sub-plotul mi s-a parut teribil de incarcat si exagerat. Echo vs sistemul penitenciar american, cu side-kick-ul ei Ballard. De asemenea, mi se pare usor nerecunoscator din partea lui Echo sa spuna ca de fapt Caroline nu ar avea nici un drept asupra corpului sau. Oare este atat de nerealista ideea ca totusi sufletul lui Caroline a supravietuit cumva procesului de stergere al amintirilor? Nu stiu daca cineva crede in existenta sufletului, but I do. Si am mai zis ca ce mi se pare ca se intampla este ca de fiecare data cand Echo primeste amintiri noi sau le pierde, cumva propriul suflet i se schimba, nu numai personalitatea. Si daca sufletul lui Caroline cumva a supravietuit, atunci merita sa fie reunit cu toate partile pierdute. So shut up Echo!

Intre timp in Dollhouse, Adelle apare la inceput ca o invinsa, slaba si lipsita de putere, si este o ipostaza foarte neobisnuita pentru personajul acesta. Si din punctul asta de vedere inteleg de ce ar fi vrut cu toata disperarea sa-si reia pozitia de putere, mergand pana la a renunta cu totul la principiile ei vizavi de bunastarea Papusilor si la a trada increderea lui Topher. Acesta din urma mi-a adus aminte de Topher cel din Epitath One si din alte episoade. Nu poate sa reziste tentatiei de a se depasi pe sine, desi este absolut ingrozit de asta si de consecintele faptelor lui. Dar nu poate rezista. Pentru un om normal, este aproape la fel de lipsit de vointa precum papusile pe care le activeaza.

Nu pot sa zic ca sunt surprinsa ca Adelle a ales sa fie din nou lacheul corporatiei Rossum, dar sunt surpinsa ca ii lasa pe Langdon, Ballard si Echo sa formeze o claca in casa ei. Sigur, o trateaza pe Echo cu raceala-i caracteristica, dar cred ca totusi Adelle considera ca-i poate folosi pe adversarii ei passive-agressive pentru a obtine mai multa putere in randul Caselor. Sau pur si simplu ii tine aproape de ea ca sa stea cu ochii pe ei.

In episodul A Love Supreme… all hell breaks loose. Sincer, m-as mira sa mai apeleze cineva VREODATA la serviciile lui Adelle avand in vedere ca Alpha este in continuare in libertate. Cinci-sase fosti clienti toti ucisi? Oare nu este cazul ca Rossum sa intervina? Dar mi-a parut bine sa-l vad pe David Lee Smith in rolul milionarului care si-a cheltuit averea pe engagements. Este un actor dintr-un film independent foarte bun, The Man From Earth, pe care-l recomand iubitorilor de SF.

In acelasi episod i-am vazut pe Patton Oswalt revenind cu rolul lui Joel Myner si bineinteles pe Alan Tudyk pe post de Alpha. Let me just say… RRRROWR! Mi se pare mie sau omul asta devine mai BUN pe masura ce imbatraneste?

Deci cum spuneam mai devreme, un episod foarte violent si sangeros, dar bineinteles ca un episod cu Alpha nu putea sa fie numai floricele si curcubee. Nici daca erau imprimate pe camasuta personajului. Alpha a avut un vibe foarte Joker-esc in episodul asta, de la manierismele personajului pana la planurile geniale pe care le punea la punct. Dar nu poti sa-i reprosezi ceva lui Alan Tudyk pentru ca este asa o placere sa-l vezi pe ecran. Chiar ma face sa ma intreb cum ar fi aratat Dollhouse daca l-am fi avut pe Alpha in prim plan de la inceput (pe post de personaj pozitiv) si nu pe Echo.

Alpha a vrut deci sa afle de ce Echo cea pura si neprihanita (emotional vorbind) a ajuns sa-l iubeasca pe Ballard, iar nu pe el. Poate ca pur si simplu Echo e fan BSG? Anyway, a avut la dispozitie trei luni in care i-a stalkerit pe cei doi, de ce nu a putut sa-i intrebe atunci? Nu, Alpha a trebuit sa faca un adevarat statement. Ca inca mai poate sa intre in Dollhouse fara nici o problema si sa stea cu Adelle la o sueta. Nici o urma de calm insa cand are de-a face cu Ballard pe care-l omoara din gresala si ii preia amintirile. Ballard insa supravietuieste cumva in forma cognitiva intacta (somehow) si o opreste pe Echo sa faca exact ce tocmai facea.

Kill Alpha!

Ballard, idiot ce esti. Daca si-ar fi tinut gura inchisa, nu mai avea nici o problema. Dar apoi unde ar fi fost drama? Ma intreb insa la ce se refera oamenii astia cand zic: ‘braindead’? Adica creierul lui a fost efectiv parlit (si prin urmare nu mai are cum sa primeasca amintirile inapoi?) sau doar este o leguma fara memorie? Nu este acelasi lucru. Si l-am vazut pe Alpha introducand un HDD cu memoria lui Ballard in scaun, dar nu l-am vazut scotandu-l din acelasi scaun. Daca Topher inca mai avea HDD-ul si Ballard era doar o leguma fara memorie, atunci acestea puteau fi puse la loc. Dar din moment ce nu s-a intamplat asta, inseamna ca de fapt creierul lui Ballard e chiar D-E-D… dead?

What a shocking turn of events. Dar avand in vedere ca niciodata nu am prea crezut intre chimia dintre Ballard si Echo (Angel si Buffy nu sunt, imi pare rau) nici nu pot sa zic ca o sa vars o lacrima pentru personaj. In alta ordine de idei, imi pare bine ca penibilul de Joel Myner a avut puterea sa mearga mai departe si sa treaca peste moartea logodnicei lui. Enver Gjokaj continua sa straluceasca, psihologul lui cicalitor de la inceputul episodului fiind un personaj delicios. Topher este absolut dezolat cand vede ca a devenit “obsolete”, la fel ca pensionarii si Blockbuster.

La fel ca si atentia americanilor pesemne. Sezonul 2 pana acum este mult peste primul sezon.