Da-i o nota: (10 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

“If you want a happy ending that depends of course on when you want to stop your story” – Orson Welles

Cam asta a fost povestea Dollhouse. Nu s-a transformat intr-un fenomen cultural precum Buffy. Nu o sa aiba legiuni de fani loiali precum Firefly. In familia productiilor Whedon, cred ca o sa fie oaia neagra, in cel mai bun caz ruda excentrica. Dar stii ce? Ne plac rudele excentrice. Dollhouse, chiar si pentru aia doi ani amarati in care s-a derulat… a avut de luptat impotriva unei premize ridicole, politicile canibale ale studioului Fox, si blestemului zilei de vineri. Si in ciuda acestor lucruri, tot am primit 26 de episoade care sunt hai sa zicem mai bune decat 75% din ce ofera televiziunea americana in momentul de fata.

Sezonul al doilea din Dollhouse a fost mult peste primul, cu o poveste mai coeziva si plot twists extraordinare. Evolutia serialului s-a oprit brusc la Hollow Men, pentru ca spectatorii nu si-au revenit cred din socul ca Boyd era de fapt Ze Bad Guy. Si daca Boyd de fapt era the Boogy Man de la inceput, ai fi crezut ca are un plan ceva mai sofisticat decat “Mwahahaha! Vreau sa distrug lumea!” daca tot s-a implicat atat de mult in felul in care era condusa Dollhouse. Epitath Two nu a avut probleme cu personaje negative desuete pentru ca tot ce este malefic si insidios la Rossum a fost dozat in portii mici. Mai mult timp s-a pierdut pe evaluarea starii personajelor in cei zece ani care au trecut intre Hallow Men si Epitath Two.

Astfel nu se intampla foarte multe in prima parte a episodului, deoarece trebuie sa ne re0bisnuim cu lumea din 2020 in care ori esti actual, ori butcher, ori dumb show, ori tech-head, ori fucked up in general! Viitorul acesta a fost construit cu o asa mare atentie pentru detalii incat este realmente pacat. Ma uitam la Epitath Two si cu fiecare scena gaseam un alt subiect care ar fi putut sta la baza unui episod din Dollhouse!

“Prya si Tony au avut un copil… Awwwww!”

“Victor este Mad Max, wtf’!… ”

“Alpha este bun acum! WTF!?’”

Dupa toata aceasta vanzoleala, violenta, sange si filmulete instructionale, episodul reuseste sa se termine intr-o nota plina de speranta. Prya si Anthony raman impreuna cu copilul lor. Alpha fuge in lume. Zone si pustoaica raman impreuna precum Baltar si Six la sfarsitul lui BSG ca sa reconstruiasca civilizatia umana. Topher isi concluzioneaza ciclul evolutiei ca personaj si se sacrifica pentru a salva lumea. Categoric s-a schimbat mult fata de Topher din primele episoade care era absolut incantat de ce facea si per total era un dobitoc antipatic. Echo nu a avut parte de sfarsitul ei fericit alaturi de Paul pentru ca acesta a trebuit sa imparta soarta lui Mellie si sa moara fara sa ne pese prea mult de soarta sa. Vreau doar sa spun ca sa-ti downloadezi iubitul in cap poate ca nu este cea mai buna metoda sa deal with the situation dar acum nah… Cine sunt eu sa judec?

De fapt avand in vedere ca scriu review-ul asta cine sunt eu sa NU judec? Lui Whedon ii place sa se joace cu sortile personajelor principale si intotdeauna finalele lui sunt presarate cu astfel de evenimente tragice. In plus, moartea a dus la una dintre cele mai bune scene pe care Eliza Dushku a prestat-o vreodata, cand are parte de o cadere nervoasa in apropierea Pryiei. Era momentul Elizei sa comunice un urias “Fuck you!” tuturor celor care s-au plans vreodata ca nu este o actrita destul de buna pentru a duce acest serial in carca. Nu, nu m-a convins ca si eu am fost printre ei, dar am primit mesajul. Loud and clear. Si nu stiu ce sa zic altceva decat “Bravo fata”

Indiferent daca Dollhouse s-a terminat intr-un mod satisfacator pentru tine sau nu (pentru mine da), cred ca toti putem sa fim de acord ca pentru un serial care a tinut atat de putin a avut o atitudine foarte curajoasa si ne-a facut sa ne gandim la niste idei foarte interesante, noi si inedite in cadrul genului SF, cel putin asa cum este el prezent pe micile ecrane.

Si apropo… ce bine au imbatranit oamenii astia in 10 ani!