Da-i o nota: (7 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Si iata ca am revenit din vacanta (desi as mai fi stat), si imi reasum responsabilitatea de TvBlogger (si implicit TV Addict) luand la puricat episoadele din Eureka la care sunt restant.

Pentru inceput, episodul 13 ne aduce in prim plan pe seriful Carter si fiica lui, Zoe, care-i da palpitatii tatalui luand mainile de pe volan in timpul mersului. Vine si explicatia, dupa un schimb acid de replici, si Carter afla ca Henry a implementat un sistem de “asfalt destept”, care face masinile sa mearga singure, nefiind nevoie de sofer.

Ajungand in fata biroului, o gaseste pe Jo Lupo si noul ei bolid Subaru, masina de serviciu, bineinteles, achizitionat cu mari sacrificii. Pe langa ei trece Fargo, la volanul Tabithei, o masina cu inteligenta artificiala, foarte emotiva de altfel. Isi aduce cineva aminte episodul din Star Trek cu computerul sentimental care-l enerva pe Kirk? Da? Ceva in genul ala era Tabitha. Oricum, dupa ceva probleme tehnice cu Tabitha, Fargo o pune in miscare si pleaca mai departe, vadit ofticat ca Lupo are o masina mai “tare” ca a lui.

Dupa plecarea lui Fargo, o racheta care aparent facea parte dintr-un test explodeaza deasupra orasului, iar Carter si Lupo merg la sediul Global si afla ca Allison Blake daduse mana libera unui anume Dr. Wyman sa faca orice teste vrea pentru un sistem de aparare in eventualitatea ca semnalul care se apropie din ce in ce mai mult va arata vreo forma de ostilitate impotriva planetei. Spre disperarea de-acum permanentei Tess Fontana, care nu impartasea aceleasi pareri ca Allison in privinta semnalului.

Jo primeste la birou o multime de reclamatii in privinta furtului a variate obiecte, inclusiv scaunul serifului, a carui lipsa este constatata de Carter in cel mai comic mod cu putinta. Cazind in gol. . Pana la urma, obiectele sunt gasite in afara orasului, compactate in niste structuri ca un fel de conglomerate, practic cam cum sunt masinile alea tasate la cimitirele de masini. Doar ca cu obiecte lipite unele de altele. O placa de baza, scaunul serifului, prajitoare de paine, etc.

Fargo, anterior mentionat alaturi de “prietena” lui, Tabitha,  o paseaza pe aceasta lui Larry si el isi ia in schimb un Subaru la fel ca al lui Jo, doar ca alta culoare. Bineinteles ca il ia mult mai repede decat Jo, ca doar vorbim de Fargo, acest Radar O’Reilly al Eurekai.

Intre timp seriful Carter si Tess Fontana (intre care sa mor daca nu se intrevede o viitoare relatie, spuneti si voi), stau de paza la structurile construite din obiecte casnice, mancand Pizza si asteptand sa vada cine isi va face aparitia sa mai lucreze la ele. Si asteptarea nu e lunga, fiindca un grup de adolescenti, inclusiv Zoe, indusi intr-un fel de transa, merg ca somnambulii pe strada carand variate obiecte casnice sutite de prin casele oamenilor.

Allison vrea sa distruga structurile, dar Zane o opreste spunand ca sunt potentiale bombe antimaterie, si efectul ar fi catastrofal. Carter, in schimb, afla faptul ca toti cei “hipnotizati” foloseau sitemul SmartAsphalt, ala de conduce singur masina. Henry opreste sistemul si toti cei afectatii scapa de problema. Zane spune ca sistemul de navigare SmartAsphalt nu prea avea cum sa manipuleze un creier uman, dar Henry crede ca sistemul de navigare a jucat rol de amplificator pentru semnalul venit din spatiu, care a manipulat oamenii ca sa construiasca ciudatele structuri.

Brusc, oamenii incep sa plece spre structuri, in aceeasi maniera zombie-like, si Henry spune ca semnalul e deja prea aproape pentru a avea nevoie de amplificator. Zoe, hipnotizata, ii spune lui Carter ca totul o sa fie bine. Fargo ajunge si el la structuri, dupa ce evadase din porbagajul Tabithei, care-l pedepsise si pe el si pe Larry pentru ca amandoi au incercat sa scape de ea, si ii spune lui Allison ca structurile sunt un, citez, “Excitator de Nor Boson”, sau Boson Cloud Exciter, un device folosit sa prinda un corp (corp cu sensul de la fizica, nu corp omenesc ).

O nava aterizeaza intre structurile pregatite dinainte si Henry se apropie de ea, ia o mana de fan de pe pamant si sterge carcasa pe dedesubt, scotand la iveala un steag american.

“E unul de-al nostru”, exclama Carter.

Continuarea in recenzia de la episodul 14, astea doua fiind oarecum un singur episod. Revin cu recenzia cat de curand, cititi-o pe-asta si eventual comentati. Desi, accept, un articol perfect nu are nevoie de nici un comentariu, de-aia nu am avut comentarii pana acum.

Valar Morghulis! Pe data viitoare!