Da-i o nota: (8 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

“Eureka!” – Arhimede Popescu comutand pe Sci Fi Channel

Lucrul care ma streseaza cel mai tare legat de serialele de televiziune este modul de abordare al finalurilor de sezon (Exceptie fac finalurile de serial, cand se termina cu totul). De cate ori nu ati urmarit un serial al carui season finale te lasa cu ochii in soare, cu scopul de a-ti “atata” (a se citi atzatza) pofta de a vedea sezonul urmator, si dupa sase luni afli cu stupoare ca serialul s-a anulat. (By the way, intr-o emisiune a lui Jay Leno din ultima saptamana, a treia ca numar de cand si-a inceput noul show, a spus ca deja sunt la a treia editie, fapt ce-i face (aici nitel sarcastic, evident) cel mai longeviv show al NBC-ului de pana acum )

Ma bucur insa ca lucrurile nu stau la fel cu Eureka. Desi finalul de sezon 2 a lasat loc de continuare, si la fel cel de sezon 1, daca ne intoarcem putin in timp (ca deh, in Eureka se poate), finalul de sezon 3 trage o linie dedesubtul evenimentelor petrecute pana acum, oferindu-ne un moment de respiro, sa ne mai tragem nitel sufletul. E adevarat, stim deja ca sezonul 4 vine, deci nu ne-ar fi afectat un final “prizanbreicesc” .

Rezumandu-ne strict la episodul de fata, nu a sarit nicicum din tiparul celor de pana acum in a doua jumatate a sezonului 3. Cum spune si ghiocel intr-un comentariu mai jos, monoton rau sezonul trei in ultimul timp. Si, ca si whatever (persoana cu comentariul de dedesubt, ca deh, daca intarzii cu recenzia raspunzi si la comentarii, n-ai ce-i face) sunt de parere ca ar trebui revenit la plotul cu universul alternativ si memoria lui Henry, intact dupa evenimentele de la sfarsitul sezonului 2.

Cele mai dragute aspecte ale episodului au fost apogeul relatiei dintre Fargo si tipa aia draguta si “tocilara” care aduce nitel cu Leslie Winkle din Big Bang Theory, faza cand ei doi isi “consumau” efectiv relatia, si Carter ii surprinde in plin proces de reproducere (fara acest ultim scop, bineinteles, vorba lui Rachel Greene din Friends, “Not the way they’re doing it, no!” , si punctul culminant, mai precis cand Carter era controlat de Tess si Colin  Ferguson facea tot ce-i statea in puteri sa se dea impresia asta. Daca baiatul asta n-a facut ceva break-dance prin liceu sa nu-mi spuneti mie pe nume. Oricum, spumoasa rau faza (in sensul c-am ras cu spume, mai ales cand Tess l-a facut sa-si dea un pumn, si mai apoi cand se “ridica” de pe jos, vezi-doamne, controlat de la distanta). Mortal, atat actorul cat si jocul, si ca mentiune speciala, devastatoare replica lui Carter (si expresia fetei lui) cand i-au spus ca au de-aface cu un nou pol magnetic: “You mean like the North Pole?” – “Adica un fel de Polul Nord?”.

Asteptarile mele pentru sezonul 4 sunt nitel mai ridicate, in mare parte din cauza declaratiilor lor de la Comic Con, si sper sincer sa vedem ceva mai de calitate decat sezonul trei. Din punctul de vedere al jocului actorilor situatia sta foarte bine, umorul se regaseste pe peste tot, chiar daca de cele mai multe ori il cheama Fargo, episoadele sunt bine regizate, scenariile bine gandite, cu o multime de idei la care personal nu m-as fi gandit (si sincer am o imaginatie de te-ngheata), dar tiparul pe care merg trebuie neaparat schimbat. Ne-am saturat toti de accident de laborator, serif, solutie, happy end, ca sa-l citez, in mod “stangaci”, e-adevarat, pe ghiocel.

Sezonul 4 va avea 22 de episoade din cate am inteles, si va incepe la vara (cred). Pana atunci, avem o groaza de alte seriale la care sa ne uitam, chiar azi (marti) au inceput nu mai putin de patru, deci bafta.

Valar Morghulis!