Da-i o nota: (27 votes, average: 4.96 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

”Yes, I do remember. Melissa was a playmate. Miss July, right. Putting together a jigsaw of a nude centerfold was Walter’s idea of how to explain, what was it, human reproduction to his ten-year-old son.” – Peter Bishop

Episodul de săptămâna aceasta stă sub semnul durerilor de cap. Mai importante sau mai puţin importante fiecare personaj se confruntă cu propriile dureri şi încearcă să revină la cursul firesc al vieţii. Scriu despre asta (şi nu e vreo obsesie de-ale mele) pentru că începutul episodului îl prezintă pe Sam Weiss preocupat de iminenta migrenă ce ar trebui să declanşeze amintirile Oliviei legate de călătoria arhicunoscută.

În timp ce Olivia este măcinată de problemele motorii şi mentale, familia Bishop este în căutarea unui cămin care să îi permită fiului un dormitor propriu şi, implicit, mai multă intimitate, în Philadelphia se produce un caz neobişnuit: o explozie puternică are loc într-o gară din oraş fără ca echipele de intervenţie să găsească vreo urmă de explozibil. Astfel de incidente nu pot rămâne fără o explicaţie plauzibilă mai ales într-o ţară preocupată de atentate teroriste aşa că Divizia Fringe este însărcinată cu cercetarea cazului. Dr. Bishop îşi dovedeşte încă o dată flerul în a găsi explicaţii pentru fenomene inexplicabile: din bucăţile cristalizate găsite la locul exploziei asamblează un corp uman. Situaţia îi permite lui Peter rememorarea unei întâmplări din copilărie când tatăl său a hotarât să îi explice reproducerea prin asamblarea unui puzzle cu un playmate. Este una din primele întâmplări pe care o împart cei doi pentru că în ultimul timp Walter şi Peter nu prea au amintiri comune.

Verificarea imaginilor provenite de la camera de supraveghere le permite lui Peter şi Olivia să îl identifice pe omul care explodase ca fiind Dan Gillespie, poliţist şi veteran cu 2 misiuni în Irak. Vizita la casa lui Gillespie permite descoperirea unor fiole cu un ser care se dovedeşte a fi cauza cristalizării corpului poliţistului. De asemenea Gillespie se dovedeşte a fi unul din subiecţii unui experiment militar secret în desfăşurat în Irak ce implica folosirea unei arme chimice (cyanogen chloride). Pentru a afla mai multe informaţii despre experimentele respective Broyles decide că Peter şi Olivia trebuie să meargă în Irak. Aici Peter se foloseşte de relaţiile pe care şi le făcuse în multiplele lui vizite (dacă vă amintiţi în episodul pilot Olivia îl găseşte chiar în Irak) şi află de un doctor irakian care lucrase la un spital american. De la el aflăm că 200 de soldaţi americani fuseseră infectaţi cu o neurotoxină dezvoltată în timpul lui Saddam şi serul administrat zilnic fusese o modalitate de a neutraliza toxina. Numai că tratamentul nu a salvat decât 4 oameni şi programul a fost oprit.

Cu ajutorul involuntar al lui Diane Burgess (una dintre supravieţuitoarele experimentului) divizia reuşeşte să îl identifice pe cel care provocase prima explozie şi intenţiona să mai producă încă una, de data asta în Washington. Făptaşul este Col. Raymond Gordon, participant şi susţinător fervent al folosirii serului. El ne oferă unul dintre momentele importante ale episodului: îi vorbeşte lui Broyles despre războiul inevital care va să vie, despre EI şi modul în care acumulează informaţii despre noi şi le transmit prin intermediul unor curieri. Prin urmare ideile organizaţiei ZFT, patimile lui David Robert Jones (care avea un discurs asemănător cu al lui Gordon) şi mai ales apariţia Observatorului vin să susţină povestea sezonului trecut. A fost interesant să îl văd pe Observator aşezat la masă, supracondimentându-şi mâncarea şi uitându-se la poze cu Dr. Bishop. Rămâne de văzut care este scopul urmăririi lui Walter şi care este concret legătura dintre Observator şi Walter. Asta pentru că în The Road Not Taken şi There’s More Than One of Everything cei doi par a avea o legătură destul de trainică şi ştiu lucruri unul despre celălalt.

Olivia începe să îşi amintească frânturi din întâlnirea cu William Bell deci se poate spune că Weiss se pricepe la reparat oameni. Sau poate că Olivia are nevoie doar de puţină consiliere în a-şi descoperi capacităţile mentale şi fizice iar Sam Weiss, Nina Sharp şi toţi cei care sunt în jurul ei o ghidează spre direcţia care trebuie.

Ce mi-a plăcut la episodul acesta: muzica pe fundalul căreia se desfăşoară întâlnirile dintre Olivia şi Weiss (The Hollies), pickup-ul din laboratorul lui Walter şi melodiile din anii ’60-’70 (Les Paul absolut genial pe fundalul lecţiei de anatomie), dorinţa lui Peter de a avea propria cameră şi acceptul lui Walter care vrea să îşi mulţumească băiatul, poate călătoria în Irak şi legătura cu armele chimice ale lui Saddam şi bineînţeles Olivia care demonstrează cum opreşti un dispozitiv electronic în situaţii limită.   Toată atmosfera asta calmă în care se află toate personajele… trebuie să urmeze ceva interesant. Cum am mai scris probabil că Sam Weiss ştie el ce ştie: ”Have the headaches started yet? … They will.”.