Da-i o nota: (18 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

“Because they’re from the other side of the world, Peter, it it so hard to believe they have their own stripe of the inconceivable? Really I’m always amazed at their advancements even 40 years ago. You wouldn’t believe what those pinkos were up to.” – Dr. Bishop

I know you love surprises…

Se mai întâmplă din când în când ca americanii să observe că mai există viaţă (ştiinţă în cazul de faţă) şi dincolo de graniţele Uniunii lor, pe Pământ şi chiar dincolo de el. Earthling este o bună oportunitate pentru a mai ieşi din toată tevatura deja arhicunoscută construită în ultimele episoade şi de a cunoaşte lucruri noi. Nu atât de noi şi de importante pe cât mi-aş fi dorit în cazul unui serial care până acum a oferit o mulţime de întrebări şi infinit mai puţine răspunsuri, dar clarificarea vieţii unui personaj esenţial cum este Broyles este binevenită.

Evenimentul neobişnuit de săptămâna aceasta demonstrează modul în care intenţiile bune ale unui soţ dornic să îşi surprindă consoarta cu o petrecere aniversară se pot transforma literalmente în scrum când o creatură nepoftită se implică. Cu respectiva creatură în peisaj nu numai intenţiile bărbatului se prefac în scrum, ci şi el însuşi spre groaza soţiei ajunsă acasă câteva momente mai târziu.

Cum ne-am obişnuit deja locul întâmplării este împânzit de echipa Fringe: Dr. Bishop (dornic ca de obicei să găsească explicaţii pentru cele întâmplate), Peter, Olivia şi, cel mai important, Broyles. Întrerupt dintr-un joc amuzant dintre el şi un copil de la o masă alăturată într-un restaurant (privirea lui ascunzându-se în spatele meniului este nepreţuită) , Broyles găseşte imediat similitudini între cazul de acum şi mai multe evenimente pe care le investigase cu patru ani în urmă. Atunci 5 oameni fuseseră transformaţi în scrum şi principalul suspect pentru respectivele transformări fusese un est-european care se oferise să colaboreze cu Broyles în schimbul descifrării unei formule chimice aparent indescifrabile. Faptul că victimele din urmă cu 4 ani aveau în comun vizite la acelaşi spital şi informaţia că cea mai recentă victimă îşi vizitase mama tot la un un spital duc la o singură concluzie: eforturile echipei trebuie să se concentreze asupra spitalului Latchmere.

În laboratorul său Dr. Bishop studiază rămăşiţele şi este surprins să vadă că ”praful” nu prezintă nicio urmă de radiaţii. La spitalul Latchmere o nouă victimă este descoperită, în acelaşi timp echipa identificând un posibil suspect în persoana lui Tomas Koslov. Acesta lucrase ca asistent medical la spitalul din Washington cu patru ani în urmă la momentul celor 5 transformări şi acum era angajat al spitalului Latchmere. Percheziţia locuinţei lui Koslov oferă noi informaţii despre naţionalitatea acestuia. Tocmai originea lui Koslov duce la un conflict jurisdicţional între FBI, CIA şi guvernul rus. Senatorul Van Horn îl informează că nu mai poate continua ancheta, însă Broyles nu poate renunţa la un caz atât de important pentru el. Şi tocmai de aceea senatorul îl ajută cu documente în plus: conform acestora Tomas Koslov era de fapt Timur Vasiliev, căutat de ruşi pentru că ar fi furat în urmă cu şase ani ceva aparţinând Federaţiei Ruse. Numai că acel ceva nu este vreo armă sau dispozitiv electronic, ci fratele său, cosmonaut declarat oficial mort de autorităţi.

Conştient de pericolul descoperirii fratelui său aflat în comă la spital Koslov îl evacuează într-un loc sigur încercând disperat să oprească manifestările creaturii din fratele său. Dr. Bishop concluzionează că fratele lui Koslov făcuse ieşiri în spaţiu şi fusese infectat cu o creatură extraterestră care avea nevoie de radiaţii pentru a putea supravieţui. În privinţa formulei chimice Walter îşi dă seama că este imposibil să îl despartă pe cosmonaut de creatură, lucru pe care îl încercaseră fără succes şi ruşii. La patru ani distanţă de la ultima convorbire telefonică dintre Koslov şi Broyles cei doi au ocazia de a vorbi încă o dată. De această dată Broyles are şi un răspuns. Numai că a treia şi ultima victimă este chiar Koslov, acesta fiind găsit de FBI lângă fratele său. O posibilă nouă victimă este evitată în ultimul moment când Broyles îi plasează un glonţ în cap cosmonautului. Acum, dacă gazda e moartă atunci primul gând care mi-a trecut prin minte a fost că creatura are nevoie de alt corp în care să trăiască. Doar că Dr. Bishop a spus că legătura gazdă-creatură este perfectă deci eu înţeleg de aici că fetiţa nu putea fi contaminată. Mai ales pentru faptul că în finalul episodului un om misterios dă de înţeles că unica soluţie pentru cosmonautul care a început iar să respire a fost să îl trimită în spaţiu (”We had no choice. Once he started breathing again…”).

Mi-au plăcut: scena de început cu pregătirea petrecerii aniversare, totul se desfăşoară treptat, mai ales faza din final când soţia îşi atinge soţul şi el se dezintegrează pur şi simplu a fost foarte bună; scena din restaurant şi, cum am mai spus, privirea lui Broyles este antologică (nu mi l-aş fi imaginat într-o astfel de ipostază, el birocratul scorţos), secvenţa cu Walter în transă încercând să descifreze formula chimică, scena cu cei doi în costum anti-radiaţii, dar mai ales discuţia dintre Broyles şi cetăţeanul misterios de la sfârşit.

Cu ce rămânem după episodul acesta (în afară de bucuria vizionării unui episod interesant)? Cu imaginea unui Broyles obsedat de asigurarea unei lumi mai sigure, poate prea obsedat pentru un birocrat ca el. Cu tristeţea unui om care şi-a pierdut familia pentru un caz, cu privirea lui şi a fostei soţii din sfârşitul episodului (am căutat versurile pentru ”Una Furtiva Lagrima” pe care o ascultă Walter în laborator şi zău dacă nu transmit mai multe decât pot cei doi să îşi spună). Cu loialitatea unui om faţă de fratele său. Dar mai ales cu o nelămurire. La final vedem o cutie (un sicriu) pe care scrie ceva de genul ”Proprietatea Federaţiei Ruse”. Nu vi se pare că sună destul de aiurea să numeşti un om (sau rămăşiţele lui) proprietate? Poate sunt eu cu gândurile în neregulă, dar aşa mi se pare.

Nu ştiu dacă pauza de trei săptămâni e de vină sau nu, dar mie mi-a plăcut la nebunie episodul. Sper că este şi cazul vostru.