Da-i o nota: (16 votes, average: 4.75 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

“A friend of mine once wrote that sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic.” – Dr. Bishop

Johari Window are toate ingredientele necesare unui episod care îşi propune să adauge câte ceva în imaginea generală a personajelor fără a răspunde vreunei întrebări: avem obişnuitul experiment militar terminat rău, vedem un Walter Bishop care nu e străin de respectivul experiment (dar are probleme în a face conexiunile necesare din motivele pe care le-am aflat în Grey Matters) şi, în general, ne bucurăm de micile lucruri care fac vizionabil un episod Fringe…

Săptămâna aceasta Divizia este chemată pentru a investiga un atac armat într-o secţie de poliţie în oraşul Jonestown soldat cu moartea a 3 poliţişti. Unul dintre aceştia, John Pekarsky, adusese la secţie un băiat aparent normal care se transformase într-un fel de “vârcolac”. Strania metamorfozare şi multitudinea de dosare legate de cazuri similare întâmplate în apropierea oraşului Edina, unele mai vechi de 30 de ani, fac respectivul oraş principala ţintă pentru cercetări. Pentru că tot este vorba despre percepţii şi Fereastra Johari trebuie să menţionez 2 concepţii legate de existenţa unor creaturi: în timp ce unul dintre poliţişti este adeptul ideii ”seeing is believing”, Dr. Bishop este contrariat de lipsa de viziune a agentului Frug şi crede că ”Just because no one has documented flying monkeys or talking lions yet hardly means they don’t exist.”

Primul lucru pe care cei trei îl observă în Edina este zgomotul de fundal provenit de la o unitate militară din apropiere. Sau cel puţin asta e versiunea oficială venită de la un şerif Velchik suspect de cooperant. Pe acelaşi drum din apropierea oraşului echipa este atacată de tatăl băiatului care provocase toată nebunia (din câte se pare toată lumea din zona respectivă are câte o armă!). Peter este singurul capabil să riposteze, schimbul de focuri dovedindu-se fatal pentru atacator. În toată nebunia Walter este mai preocupat de un fluture pe care îl găseşte în apropiere în timp ce Peter este destul de afectat de perspectiva împuşcării unui om (Olivia trecuse printr-o situaţie similară la începutul carierei sale când împuşcase mortal un criminal profesionist).

Relaţiile în domeniul militar îi permit lui Broyles să afle despre un experiment militar desfăşurat la baza militară de lângă Edina, Project Elephant. Între timp Dr. Bishop se straduieşte să afle motivul pentru care cadavrul atacatorului se transformase pe drumul spre laborator şi concluzionează că metamorfozarea se datorează unei mutaţii. Singura problemă este găsirea unei explicaţii plauzibile pentru modul în care se declanşează transformările (”The mutation is what makes them deformed. I have no idea what makes them transform.”).

Pe tot parcursul episodului Walter fredonează un cântecel (de fapt un fragment din opera Carmen) cu nişte cuvinte fără nicio noimă (”Hard Artichokes Rarely Keep Norwegian Elephants Singapore Sleep”). Astrid (care crede doar ceea ce vede: ”I believe when I see it.”) îşi dă seama că respectivele cuvinte sunt o mnemonică pentru Harkness Law Library: cei doi gasesc aici un document legat de Project Elephant. Dr. Bishop îşi aminteşte că experimentul se desfăşurase în anii ’70 cu scopul dezvoltării unei modalităţi de a-i face pe soldaţi invizibili prin folosirea unui puls electromagnetic care să modifice funcţionarea nervului optic. Singura problemă, majoră, a Proiectului Elefant a fost legată de efectul pe care pulsul electromagnetic îl avea asupra subiecţilor: apăreau mutaţii genetice ce provocau deformităţi ca în cazul lui Teddy (băiatul de la începutul episodului). Dr. Bishop îşi dă seama că zgomotul de fond din Edina este, de fapt, menit să modifice percepţia oamenilor astfel încât să ascundă efectele mutaţiilor genetice pentru cei 1943 de locuitori ai oraşului (”The man and the moth don’t change at all. What changes is our perception of them.”).

Omul din spatele Proiectului Elefant, Edward Cobb, a încercat să le ofere locuitorilor din Edina o viaţă cât mai normală prin dezvoltarea unui generator de puls electromagnetic menit să ascundă efectele cu condiţia ca nimeni să nu iasă din perimetrul oraşului (Edina City Limits mi se pare un nume mai potrivit pentru episod, e mai real. Johari Window sună destul de ciudat!). E interesant să îl vezi pe Walter faţă în faţă cu Rose, fiica lui Cobb, ea însăşi victimă a experimentului propriului tată.

Finalul episodului cu cele 3 maşini ieşind din oraş în timp ce Teddy stă lângă indicator este, în opinia mea, partea cea mai reuşită a episodului de săptămâna aceasta.

Alte lucruri pozitive pentru episodul de săptămâna aceasta: rolul extins al lui Astrid mai ales că personajul are potenţial, Walter ca de obicei face un rol bun, interesantă premiza de la care se porneşte şi modul în care se desfăşoară lucrurile; spre deosebire de episodul trecut acum nu au mai fost momente plictiocoase… În rest mi-aş dori să mai vină episoade cu povestea de ansamblu a serialului. Un lucru negativ al episodului acesta este tocmai senzaţia că se bate pasul pe loc.

Comparativ cu episodul anterior (mă refer la Unearthed în ciuda complicaţiei cu cronologia) Johari Window este mai bun, dar rămâne ce am spus mai sus. Aştept cu interes următorul episod.