Da-i o nota: (23 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

”The answer is there is no answer.” – Dr. Bishop

Cum aş putea caracteriza episodul de săptămâna aceasta altfel decât printr-un singur cuvânt: genial. Am tot scris în termeni elogiatori despre majoritatea episoadelor de până acum şi poate părea ciudat mai ales că, în mod normal, nimic nu poate fi mereu fără greşeală. Dar cum pot să critic serialul care îmi oferă la fiecare difuzare măcar un moment de uimire, de amuzament sau de tristeţe. Jacksonville a avut câte ceva din fiecare şi zău că îmi pare rău că aprilie nu începe mâine, că iarna nu se termină mâine, că mai sunt atâtea săptămâni până la difuzarea următorului episod.

Pentru cei care simţeau nevoia unei noi călătorii în realitatea de ”dincolo” începutul episodului e mană cerească. În ”celălalt” New York asistăm la o discuţie între doi colegi de serviciu despre cutremurele de mică intensitate din ultima vreme şi despre cafeaua care se găseşte foarte greu. Câteva momente mai târziu trecem în universul nostru de toate zilele unde o clădire similară este zgâlţâită serios de un cutremur neaşteptat pentru Manhattan. Echipele de intervenţie nu găsesc niciun supravieţuitor, dar Divizia Fringe se dovedeşte încă o dată norocoasă şi face o descoperire morbidă: Ted Pratchet este unicul supravieţuitor al incidentului dovedit a fi un caz de transfer inter-universuri. Alte lucruri despre celălalt univers pe care Dr. Bishop le află de la Pratchet: preşedinte este tot Obama şi acolo, la 11 septembrie 2001 fuseseră atacate Pentagonul şi Casa Albă (la începutul episodului vedem pe masa de lucru planul de construcţie al unui nou Pentagon), în mare parte se confirmă lucrurile pe care le ştiam de la începutul sezonului.

Din toată nebunia nu putea lipsi enervant de politicosul Thomas Newton, cel care în Grey Matters avusese grijă să recupereze de la Walter informaţii despre modul în care se putea face transferul inter-universuri. Olivia află de implicarea lui Newton, dar şi Dr. Bishop are o revelaţie despre subiect. Cu 25 de ani în urmă un experiment pe care îl făcuse împreună cu Dr. Bell demonstrase că fiecare univers trebuie să păstreze o masă constantă, drept urmare în mai puţin de 35 de ore o clădire va fi transferată în cealaltă parte pentru echilibrare. Soluţia pentru salvarea oamenilor din respectiva clădire? Olivia trebuie să îşi redescopere abilitatea de a ”vedea” obiectele “străine”.

Urmează o călătorie în Jacksonville, locul în care Olivia copilărise şi fusese parte a experimentelor cu Cortexiphan. Deşi se mândreşte cu o memorie foarte bună, Olivia nu reuşeşte să îşi amintească mare lucru despre perioada aceea: “I have a freakishly good memory. I remember everything, but not this. There’s nothing that’s familiar”. Nici încercarea lui Dr. Bishop de a recrea situaţia din trecut nu are sorţi. Amândoi îşi dau seama că Olivia nu mai are abilitatea de a recunoaşte obiecte din cealaltă realitate pentru că reuşise să treaca peste orice sentiment de frică. Este interesantă discuţia dintre Olivia de acum şi Olivia “de atunci”: ”Please, I don’t want to do this anymore!” / “You don’t have to do anything that you don’t want to do.”.

După eşecul din Jacksonville situaţia pare fără ieşire aşa că o armată de oameni se străduieşte să identifice prin metode normale clădirea care urmează să dispară. Chiar dacă este convinsă că nimic nu o mai poate speria (“I’m not afraid of anything anymore!”), realitatea dovedeşte că Olivia poate simţi frica (Dr. Bishop spune la un moment dat că Olivia este un agent bun pentru că a învăţat să nu se mai teamă de nimic) şi uite aşa lucrurile se rezolvă cu bine în oraşul care nu doarme niciodată.

Replici interesante:

Olivia: “Congratulations, Mr. Bishop, you’ve just won an all-expense-paid trip to New York City.”
Peter: “I thought I told you people to take me off your contestant list.”
Olivia: “Not according to our records. It says here you’re a fan of fine dining and excitement.”

Olivia: ”Now what? Should we find some more kids to scare?”

Olivia: ”The conspiracy nuts are gonna have a field day.”
Broyles: ”You’d be surprised what you can make the general public to believe.”

Walter: ”Olivia, please don’t tell him.”

She's just what you need. Someone who can see right through you.

Ce mi s-a părut interesant în episodul acesta: paralela între Walter cel vechi, capabil să facă experimente fără a se gândi la consecinţe, şi Walter cel de acum, opusul omului de atunci; diferenţa între copilul neajutorat şi Olivia de acum, care a reuşit să scape de demonii trecutului; o altă paralelă între ce le spunea Walter copiilor în What Lies Below (“Now, if you hadn’t looked for the monster, you wouldn’t have found it, and you’d still be happy in your beds instead of being slowly digested in the stomach sack of the creature”.) şi ce îi spune Olivia lui Walter referitor la utilitatea cercetărilor sale (“Or you were searching for answers to questions that you shouldn’t have been asking in the first place?”); Peter, Olivia, “Peter, I’m scared”, mai mult nici nu cred că mai trebuie spus… o scenă care se potriveşte perfect cu spiritul serialului şi lasă loc de dezvoltări ulterioare…

Urmează o pauză lungă până în aprilie, sper că atunci timpul va fi mai îngăduitor, coerenţa va fi mai multă din partea mea… sunt sigur că urmează lucruri şi mai interesante.