Da-i o nota: (21 votes, average: 4.52 out of 5, rated)  Loading ...

“It’s just a story, but as with all good stories
things aren’t always as they seem.” – Dr. Bishop

Amestecate şi transpuse într-o poveste cu momente vesele şi final fericit, faptele lui Walter se pot transforma într-un mod de obţinere a unei părţi cât de mici de izbăvire personală. Pentru îmbunătăţirea efectelor nu pot lipsi o doză de inocenţă din partea Ellei şi, mai ales, un strop de măiestrie într-ale ierburilor… de dragul vremurilor trecute.

După cum ştim deja Peter a dispărut fără urmă lăsându-l în urmă pe tatăl său mai afectat ca niciodată. Olivia are nevoie de cineva care să aibă grijă de nepoata sa, Ella, nu mai mult de câteva ore. Este de la sine înţeles că acel cineva este Astrid din moment ce Walter are probleme în a avea grijă de propria-i persoană. ”Unchiul Walter” începe să spună o poveste plasată într-un spaţiu care se vrea retro, dar care păstrează multe invenţii din viaţa reală.

În această poveste Olivia Dunham este un detectiv particular care acceptă un caz legat de dispariţia unui anume Peter Bishop. Lucrurile se complică odată cu moartea lui Rachel, cea care o angajase pe Olivia. Din toată povestea nu putea să lipsească Dr. Walter Bishop, un om diferit de cel din viaţa reală, un fel de Walter mai puţin frumos, dar la fel de inteligent. Cel puţin aşa spune povestitorul, deci trebuie să îl credem pe cuvânt. Olivia din poveste se întâlneşte cu acel Dr. Bishop şi află că el este de fapt cel care o angajase, dar o folosise pe Rachel ca paravan pentru a nu fi refuzat de un detectiv care acceptă doar cazuri legate de iubiri pierdute. Aflăm că scopul real este găsirea unei inimi de sticlă pe care Peter Bishop ar fi furat-o de la Dr. Bishop. Trebuie menţionat că numele de familie este o pură coincidenţă din moment ce, în poveste, Peter nu este altceva decât asistentul lui Walter.

Şi cum aflase ea Olivia despre Peter cel care îi furase inima de sticlă bunului Walter, în poveste apare încă un personaj negativ: hoţul inimii lui Rachel, cel care o atacă pe Olivia sugerându-i, în felul său caracteristic, să nu-şi lase inima unde nu-i e locul. Un fel de ”nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala”.

Bineînţeles că Olivia nu îi urmează sfatul, ba mai mult, merge pe urmele Ninei Sharp pentru a afla mai multe lucruri. Şi surprizele continuă să vină: Nina Sharp intră în legătură cu William Bell prin intermediul unui dispozitiv de genul celui pe care l-am văzut cu câteva episoade în urmă şi discută despre necesitatea folosirii inimii de sticlă ca sursă de energie pentru crearea unei porţi între cele două universuri. Ca o paranteză… dacă Thomas Newton colecta bucăţi de materie cenuşie pentru a afla cum să călătorească dintr-un univers în celălalt atunci de ce nu ar exista în povestea lui Walter o cursă pentru găsirea unei inimi de sticlă. Pentru un scop similar.

Din păcate Olivia este descoperită şi aruncată în apă închisă într-un sicriu din lemn. Făptaşii sunt Nina Sharp şi dl. Gemini (orice asemănare cu Observatorul este întâmplătoare), cei care o atenţionaseră anterior să stea în banca ei. Mai târziu este salvată de Peter Bishop care se dovedeşte a fi de fapt victima lui Walter: el şi alţi 147 de copii cu visurile cărora Walter reuşise să inventeze o mulţime de lucruri (de la îmbrăţişare la guma de mestecat).

Povestea are două variante de final: în varianta lui Dr. Bishop inima de sticlă furată de banda de observatori este recuperată şi Walter rămâne singur; în varianta propusă de Ella avem un final fericit ca în orice poveste care se respectă. Rămâne de văzut care din cele două variante se va adeveri până la urmă… mai ales că Observatorul se arată îngrijorat de dispariţia lui Peter în finalul episodului.

Replicile care mi s-au părut interesante în acest episod sunt:

Olivia (din poveste): ”Now who the hell is Peter Bishop, and why are you looking for him?”
Walter (din poveste): ”He was my lab assistant.”
Olivia (din poveste): ”You got the same name. You related?”
Walter (din poveste): ”Just coincidental, although I did grow to love Peter as a son. But apparently, he was far more dangerous than I feared. He stole something from me. My most… important invention.”

Ella (încheind povestea într-un mod fericit): “…and Peter looked inside Walter’s eyes and realized there was still goodness inside him. So Peter took his special heart, and with all his might, he split it in two. And the heart was so magical that it still worked. And together, they made goodness, and lived happily ever after.”

Nu pot să spun că a fost un episod rău. Poate că este ciudat şi absurd pe alocuri, dar e vorba de Walter şi starea lui… povestea pe care o spune e modul prin care el încearcă să revină la poveştile pe care le auzea în copilărie. Un episod în care toată lumea “râde, cântă şi dansează”. E amuzant şi reconfortant… iar muzica e foarte bine aleasă. (“The Candy Man can / ‘Cause he mixes it with love / And makes the world taste good.“)

Urmează să aflăm în episoadele următoare motivele îngrijorării Observatorului privind dispariţia lui Peter şi identitatea celui care a sosit episodul trecut. Printre altele…