Grey’s Anatomy – 6×18 “Suicide is Painless”
Da-i o nota:
Nu stiu de unde sa incep si ce sa scriu
As contrazice-o pe maviky, pauzele lungi si dese nu sunt benefice pentru ca prostesc pe ala de scrie recenzia
In cazul serialului nostru, pauza a fost de numai 2 saptamani dar totusi nu se explica zapaceala mea cand nu intelegeam de ce saptamana trecuta ma uitam din nou la episodul 17 si credeam ca este unul nou
Acum ca am facut introducerea, sa intram un “pic” in subiect.
Sange, waaaaaaaaa, dar mult sange! Si sincer nu pe gustul meu, sunt o persoana pasnica si dragalasa si imi plac imaginile frumoase si insorite dar aici in Grey, daca dai peste o zi insorita, l-ai apucat pe cel de sus de picior
Trecand peste scenele sangeroase, episodul a fost bunicel, nu foarte bun dar oarecum digerabil. Nu de alta dar am avut parte de acele scene din trecutul lui Hunt care ne-au lamurit de ce a luat-o baiatul pe aratura. Ma mir ca il mai lase sa opereze, are rani adanci si care se vindeca greu insa arata bine fara camasa si zau ca l-am vazut la bustul gol in episodul asta basca asudand la niste flotari.
Morala episodului e comparabila cu ce mi-a tot zis bunica mea cand eram tanara si proasta
Nu jelim mortii pentru ei ci ne jelim supararea proprie ca nu ii putem sa ii avem alaturi de noi. Tradus in GA, nu ala de moare este suparat si infricosat ci insotitorul, fie ca e vorba de un prieten sau de sot/sotie. Sincer, sunt o persoana prea egoista ca sa pot sa imi doresc sa mor sau sa am puterea sa accept acest lucru dar prin prisma cazurilor prezentate, am incercat sa inteleg si aceasta viziune. Iar Hunt as zice ca a facut un rol de exceptie, atatea “chipuri” prezentate in atat de putine minute, atat de diferite dar toate de durere. Am crezut ca in prezent Hunt regreta faptul ca nu a indeplinit ceea ce Dan l-a rugat si anume sa se casatoreasca cu Teddy insa finalul a fost incert, posibil ca Owen sa fie suparat ca l-a lasat sa moara exact cand Teddy apare salvatoare pe un elicopter alb iar supararea sa aiba repercusiuni si asupra lui Teddy.
Din episodul trecut si Callie are o problema grava, isi doreste copii. Da, da, ati auzit, Callie vrea copii si Arizona nu vrea. Dupa ce postau in cuplul perfect si credeam ca totul merge uns, uite ca nu exista perfectiune intr-o relatie, trebuie sa existe macar o diferenta de opinie. In cazul Arizonei, se pare ca diferenta de opinie este majora si nu o pot intelege asa cum nu pot intelege persoanele care spun ca nu isi doresc copii. Ok, copii sunt greu de crescut, iti mananca viata si zilele si chiar daca nu exista nici cel mai mic instinct de parinte, cu siguranta te poti forma si vei ajunge sa iti indragesti odraslele. Bila neagra pentru Arizona si sper ca ele, fetele, cucuietele, sa nu se desparta pentru ca voi regreta cumplit. Iar cazul celor 2 contabili si a agentului de asigurari care isi doreau sa isi rupa gatul pentru prietenie lor mi s-a parut haios. Ce nu fac, astia mici cu petice la coata, ca sa se distreze dar pana la urma tot o degustare de vinuri e pe placul tuturor. Si nu stiu de ce, asa am avut un deja-vu, parca a mai fost un caz identic in Grey sau m-am uitat si la alte seriale ?
Nu am apucat sa scriu recenzia trecuta insa in linii mari pe Mark l-as fi facut albie de porci. Din gigolo se transforma brusc in om matur si isi doreste o cina, o plimbare si o seara la lumina lumanarii fara sex. Brusc personajul lui nu imi mai inspira nimic si ma calca pe nervi. Pana la urma insa scenaristii si-au dat in cap cu .doc-ul si ni-l prezinta pe Sloan cand deschide usa, exact deschis de la piept pana la pantaloni. Prin casa asa se umbla si iar imi aduc aminte de J.R. din Dallas cum umbla frumos despuiat si cu vizichiul in mana, dragilor, in realitate nu este asa, poate doar la americani
Frumos as spune de Weber, care pare ca nu isi gaseste locul nicaieri. La masa nu il primeste nimeni, in operatii nu se face inteles in discutiile de budoar si se invarte exact ca pestele pe uscat prin spitalul ala de parca zici ca se muta tomberonul. Pana la urma, totul are o explicatie si anume ca va deveni cel mai bun prieten al actualului Chief si lasand amaraciunea si supararea la o parte, ii da acestuia sfaturi pretioase. E cunoscuta vorba ca meseria se fura dar cel mai bine e cand iti face cineva rezumatul
Iar despre Derek, foarte urat Derek, sa fii gelos si sa ii furi fetei operatia? Noroc ca Mer are un nou sfatuitor si uite asa se contureaza noua echipa de rezidenti cu care vom defila! OK, accept Avery, accept April Kupner dar nu pot sa il inghit pe Charles, mi se pare exact un malac, nici macar privirile galese la fundul soferitei de pe salvare nu m-au facut sa rad. In rest Alex un pic pe ici colo, Bailey idem, Lexie lipsa totala sau a fost asa de putin incat nu am observat-o?
Asta fuse episodul si se duse, urmeaza episodul lui Alex. Si daca nu stiati, exact in acest episod ar fi trebuit sa apara si Izzie, Izzie care nu mai apare. Ma gandeam eu asa, in linistea mea interioara ce aducea Izzie episodului si am deliberat : aveam si noi una bucata blonda, bine facuta si se duse se ea. Am ramas cu Lexie

(22 votes, average: 4.64 out of 5)
Saracul Owen,ce soarta a avut.Nu poti avea o viata linistita stiind ca il ar fi putut salva pe colegul sau.
“Suicide is Painless” se numeste tema din MASH
Mi s-a parut cam egoista sinucigsasa, de multe ori e mai greu pentru cei care raman in urma, ca in cazul lui Owen, si ea nu cred ca s-a straduit sa-l inteleaga pe sotul ei, la fel cum a inteles-o el ca s-o lase sa plece.
Tot legat de intelegere, si McDreamy m-a cam dezamagit, iar Mer i-a demonstrat ca ii e superioara la acest capitol.
Tot despre acceptare e vorba si in cuplul lesbi, care pare sa aiba probleme.
Mi-e dor de Bailey si de umorul GA care a cam lipsit in acest episod.
Nicole’s ass ? Seriously ?
Doamne, ce harnicuta ai fost, jadranna! Hai ca ma pun iute pe vizionat !
sincer la cati superchirurgi asteptau ambulanta aia ma asteptam la angelina jolie cel putin.mna…umorul de la GA nu mai e ce-a fost….nu stiu..parca i-a lipsit ceva episodului…sa inteleg ca se pregatesc pt season finale?
Dupa ce episodul trecut am avut over-dose de Mark&Teddy,ceea ce a dus pt mine la urmarirea mai mult a ceasului (pt a vedea cat mai dureaza chinul) decat a ecranului,acum am avut over-dose de Teddy/Owen/Irak/boala terminala/sindrom post-traumatic,ceea ce a dus la folosirea in exces a fast-forward-ului.Toate flash-back-urile alea cu Irakul nu se potrivesc cu GA imo…toata incursiunea in dedesubturile traumei lui Owen putea fi facuta si in alt mod(de ex.verbal in discutiile cu terapista,care btw,par a fi disparut).Cred ca pur si simplu am vazut eu prea multe filme cu razboiul din Irak si am ajuns la saturatie in ceea ce priveste subiectul.Faptul ca nu-mi place de nici o culoare nici personajul Teddy si nici actrita care-l interpreteaza nu ajuta deloc relatia mea cu GA in ultimul timp.Cand unul dintre putinele lucruri care mi-au placut la epiosod a ajuns sa fie Richard,ceva sigur nu e in regula.De fapt, singurele scene cu care vreau sa raman in minte din acest episod sunt cea cu Richard in OR,incercand sa fie friendly-cool fata de rezidentii tineri(barbati), in care a sfarsit spunand “If I wasn’t happily married,I’d hit HER…I’d hit HER hard”(LOL) si scena dintre Mer si Jackson care a fost awesome si m-a facut sa ma simt bine – mie imi plac mult mai mult relatiile de prietenie in acest serial decat drama interminabila a cuplurilor/triunghiurilor/patrulaterelor.Din fericire cele 2 scene sunt una dupa alta ceea ce ajuta la o eventuala revizionare care in cazul episodului de fata nu poate fi decat selectiva.Derek-wow…so not McDreamy…ah,si de fapt,acum realizez ca mi-a mai placut o a 3 a scena in acest episod:cea dintre el si Richard la final,cand ii da sfaturi pt functia de Chief.Astept cu mare interes episodul Alex-centric.Faptul ca va fi Izzie-free(ca si serialul,de altfel)e doar cireasa de pe tort !
@ghiocel, daca ai vazut vreodata un om murind de cancer, atunci esti in stare sa intelegi ca nu e egoism, ba dimpotriva. Pot sa te asigur ca cel mai greu nu e sa vezi pe cineva murind, ci sa vezi prin ce poate sa treaca, cum spera pana in momentul in care i se spune ca i-a cedat ficatul, cum spera si dupa, cum ajunge un schelet incapabil sa vorbeasca si sa te rogi pur si simplu sa se termine odata. Si cat de usurat si vinovat te simti dupa ce se intampla, pentru ca ti-ai dorit sa moara. Mie nu mi s-a parut egoism, ci mai degraba realism crud.
Episodul asta a fost atat de bun si atat de greu de urmarit in acelasi timp. Atata drama, inutilitatea razboiului, bolnavii de cancer, parca mai toate necazurile lumii intregi s-au strans in episodul asta. Nu l-au facut insa sa fie unul slab, ba dimpotriva. Iar Kevin McKidd mi-a demonstrat ca e un actor excelent, pacat ca nu i s-a dat mai mult ocazia in serialul asta sa arate ce poate.
Mi-au placut foarte mult cuvintele pacientei:
“You have to be dieing to understand. But there is this thing that happens when death stops being scary. What starts being scary is hope. Cause it is not true. Even if they find a cure for cancer tomorrow, it’s too late for me. And hanging on the hope it may make you feel better, but it just makes me feel alone. I don’t want to die alone”.
Cat adevar!
@Kanin, cum te-ai simti daca ar trebui sa te duci la farmacie ca sa-i cumperi otrava fatala unei fiinte dragi, bolnava de cancer, fiica ta sau mama ta, stiind ca va muri de mana ta, ca tu o vei ucide si in plus sa fii acuzata de nesimtire, caci asa-s barbatii ?
Recunosc ca-ti trebuie ceva curaj ca sa te hotarasti sa te sinucizi, dar sa-l pui s-o faca tocmai pe cel care te iubeste, mi se pare prea mult. Iar dovada e cat de greu duce o asemenea povara chiar Hunt, medicul din armata amricana care a vazut ceva orori la viata lui de pe front.
Un nou episod boring din GA. Cast-list-ul atat de numeros face ca numeroase personaje sa dispara prin episoade, asa incat ne mai intreb din cand in cand de unde a mai aparut si asta (vezi Charles).
Ok, episod centrat pe Hunt si pe ghinionul lui (sa nu spun probleme la procesor). Foarte originala paralela cu razboiul din Irak/Afghanistan – sau pe unde or fi fost Hunt si Teddy – atat de original incat imi aduc aminte de cel mai bun film dpremiat la Oscar dintre cele mai proaste filme adunate vreodata. Sa mai smulgem niste lacrimi din drama soldateilor …
Alex are 2 randuri? Roscata Lexie devenita blonda spune ceva? O mai vad si pe Arizona cu fata aia dumb-blonde si hop apare dupa nu stiu cate episoade Charles.
In raspunsul studiourilor la plecarea personajului Izzy, scenaristii ne spun ca pregatesc un final exploziv de sezon. Sper ca nu explodeaza ceva prin spital (s-a mai intamplat asta). Sper ca nu despartirea dintre Callie (unul din putinele personaje pe plus din serial) si Arizona sa fie marele final. Sper ca Teddy nu este barbat sau Hunt agent KGB. Si sper sa nu produca ruptura dintre Meredith si McDreamy.
Si o sa imi iau injuraturi pentru ce spun, dar hai sa recapitulam ce s-a intamplat in GA in acest sezon 6:
- intre Meredith si McDreamy nimic nou;
- intre Cristina si Hunt nimic nou;
- Alex e bantuit de Izzy care apare si dispare
- Lexie si Mark s-au despartit – da, asta este CEVA ce s-a intamplat;
- Callie si Arizona – nimic nou
- Bailey – nimic nou (decat ca poate iese la intalniri?)
- Seful nu mai e sef – asta e nou
- Seful nu mai bea – inca nu stim sigur
- McDreamy este sef – asta e CEVA nou
- Teddy nu il poate uita pe Hunt – nimic nou
- Avery e nepotul unui medic celebru – asta e CEVA nou
Poate am uitat ceva, dar in esenta, in 18 episoade GA din sezonul 6 nu s-a intamplat aproape nimic interesant.
O sa imi spuneti ca daca nu imi place, sa nu ma mai uit, ceea ce o sa si fac.
@ghiocel, daca retin eu bine, nu ea a fost cea care l-a trimis sa cumpere pilulele cu pricina. Eu cel putin mi-aduc aminte ca Teddy l-a trimis spunandu-i ca ea nu i le poate da.
Mie mi se pare ca mai egoisti suntem noi cei care ne agatam de orice speranta, ca poate se intampla o minune si cancerul celui drag dispare. Iar cei bolnavi, chiar si atunci cand nu mai au nicio sansa, lupta pentru noi, pentru ca ne vad durerea si pentru ca se agata de ceva. SI ca sa iti raspund la intrebare: da, cand a murit soacra mea, daca as fi putut i-as fi scurtat suferinta. Cand vezi un om horcaind in agonie timp de saptamani, cand moare de sete si nu e capabil sa ceara apa, cand iti vezi sotul chinuit de durere si de incapacitatea de a face ceva, derutat, se rupe ceva. Stiu, ceea ce am spus nu e moral, nu e uman, dar NIMENI nu ar trebui sa fie nevoit sa treaca prin asa ceva si nu m-a mirat decizia ei.
Asa vad eu situatia, dar poate ma insel.
Nu imi aduc insa aminte cand l-a acuzat ea de nesimtire, dar poate am scapat pur si simplu momentul.
@roberto
chiar sper sa nu te mai uiti si sa ne scutesti de comentariile tale de acum inainte.
recunosc si eu ca serialul nu mai e la fel de interesant ca in trecut, dar totusi ramane agreabil. si am incredere in producatorii serialului daca ne promit un final exploziv. Si sezonul 5 a avut un final pe masura. Mie imi place teddy si cred ca se potriveste cu mark:) sper ca callie si arizona sa nu se desparta si mai sper ca meredith sa renunte la derek pt avery:)) pt ca derek in noua postura de chief e de 100 de ori mai enervant decat era inainte (desi credeam ca acest lucru nu ar putea fi posibil)
Episodul care mi-a dat clar senzaţia de acrire oficială Grey’s.
M-am minţit c-or mai urma evoluţii.
Pe naiba!
O porcărie slabă de tot.
Regret vremurile bune.
Seria asta a supt elegant.
Ah, şi nuanţa de blond din capul lui Lexxie…Sfinte, este cea mai artificială şi coclită chestie din Grey’s.
Îmi dă o senzaţie tembelă de neigienă şi mă duce cumva la gându’ straniu că tot grupaju’ s-a ofilit şi gălbejit la fel de inoportun şi ilogic ca firele ei.
Nişte combinaţii supra penibile, cuttie lesbo vrea să ejecteze arlechino din tub, blonda lu’ Hunt cu prăjitu’ ăla…Până şi galoşi-Europa-Christina a devenit o Salvarea Lumii plină de candoare.
În toţi a pierit acel ceva care-i făcea geniali practic.
Mi s-a luat irepetabil.
“Survivor guilt”.
@Kanin +1. Nu mai am ce adauga. Episodul acesta mi-a redeschis rani adanci.
@ghiocel E atat de usor sa vorbesti din postura unui telespectator. Bolnava in stadiu terminal era egoista ? Dumnezeule !
@Osiris,multumesc. Si eu am avut aceeasi senzatie.
deci orice ati spune grey’s anatomy e un serial de aur la care m-am uitat cu un foarte mare interes si este practic o culegere de lectii de viata. Sunt sigur ca fiecare se regaseste intr-unul din episoadele sale.
offf, voi va contraziceti, iar eu astept subtitrarea! cred ca ar trebui sa ma apuc de engleza
In alta ordine de idei, parerea mea este ca Grey’s Anatomy incepe sa-si piarda farmecul. Mai ales dupa ce au plecat din serial George si Isobel.
MELODIILE EPISODULUI 18
# “Holding Out For Love” by Ashtar Command. Owen has problems sleeping; Teddy checks on Kim & Sean.
# “Hold On” by Angus and Julia Stone. Flashback to Owen playing soccer while he was an army medic.
# “Static Waves” by Andrew Belle ft Katie Herzig. Richard tries to join the residents for lunch; Teddy yells at Owen for interferring with her patient.
# “Draw Your Swords” by Angus and Julia Stone. Owen tells Sean that there will be a moment when he knows he did the right thing; flashback to Dan dying.
# “Heaven” by Brett Dennen ft Natalie Merchant. Tommy & his friends agree to stop their thrill-seeking adventures; Richard gives Derek some advice on being Chief; Sean holds Kim as she dies; Derek apologizes to Meredith; Callie tells Arizona that she wants a baby someday.
# “Abandon Ship” by The Sorry Kisses. Teddy goes to Mark’s apartment; flashback to Dan asking Owen to let him die; Cristina finds Owen doing push-ups in the middle of the night.
@ jadranna … Arizona nu mai vrea copii pt ca, din cate imi aduc eu aminte (sper ca nu incurc borcanele), a avut unul care a murit … a povestit ea pe la inceputurile ei in serial.
Multumiri pentru traducere si recenzie!
Ma gandeam ca dupa ce au scris Kanin si Osiris, cu care sunt intru-totul de acord, nu prea mai am ce spune…Dar cum m-am grabit sa-i critic cu sapte guri de cate ori mi-au dat prilejul, hai sa-i si laud cand o fac bine.
E clar ca le iese mai bine cu drama. Episodul a fost unul cutremurator, aproape imposibil de inteles pentru cei ce nu au trecut printr-o astfel de experinta, de aici si comentariile contradictorii. Si dupa parerea mea au pus in discutie o problema foarte grea: sinuciderea asistata. O intriga extraordinar de dureroasa, de reala si un episod cu o greutate asemanatoare celui cu detinutul condamnat la moarte, din seria trecuta. S-au dat astfel si niste explicatii clare in ce priveste trauma lui Hunt, pe care n-am agreat-o ca intriga in serial, dar au justificat-o acum, complet.
Cat adevar in cuvintele pacientei:probabil ca trebuie sa fii pe moarte ca sa poti intelege… Iubirea noastra pentru cei apropiati, devine egoista atunci cand ei, suferind cumplit, inteleg ca au ajuns la capatul drumului si noi vrem, cu orice chip, sa-i tinem in viata. Mai vrem tratament, o dieta, o terapie, o zi, o secunda… Ce trebuie sa constientizam noi, este ca le prelungim suferinta si nu viata. Ca viata aceea, de mult nu mai este viata, ci un infern, o Golgota ce se termina invariabil printr-o rastignire …spre moarte. Trecand peste perceptele religioase, fiindca tocmai am facut o analogie, a decide ca nu mai vrei sa traiesti, intr-un astfel de moment, este un act de mare curaj, este o sfidare a mortii, o protejare a familie tale de si mai multa suferinta. Un lucru stiu sigur: n-as putea sa o fac, dar nici nu mi-as condamna familia la sperante desarte prin tratamente care nu fac decat sa-ti prelungesca un chin, o agonie.
A fi bolnav de cancer, nu este un diagnostic, ci o pecete a suferintei sfasietoare, cu care sunt infierati toti din familia suferindului. Si ce ramane dupa, atunci cand ajungi sa accepti chiar si ideea de moarte, caci pana la urma intra in legea firii si toti suntem trecatori, este gandul acela ucigator: pentru ce, de ce atata suferinta ? LA ACEASTA INTREBARE N-AI SA GASESTI RASPUNS! Si acest gand te va chinui cum il chinuie pe Hunt fantoma acelui razboi inutil, in care si-a pierdut camaradul si odata cu el dreptul la zambet, la fericire. Il chinuie cumplit vina supravietuitorului…Caci noi cei care ramanem in urma suntem…”vinovatii fara vina”. Pentru ca intotdeauna vom considera ca puteam sa facem ceva, uitand de fapt ca noi aveam doar sufletele ranite, in timp ce lor, suferinzilor, le sangereau trupul si sufletul in acelasi timp.
Si apoi… avem doua posibilati: sa luam viata ca atare, sa incercam sa inchidem un capitol si sa mergem mai departe…Taras, schiopatat si mai apoi in doua picioare, asa cum incearca Teddy cu Mark, desi nu cred ca este omul potrivit. Sau sa ramanem ancorati in suferinta noastra, in propriul gunoi, cum face Hunt, pana cand…pana cand …
Un episod cu o intriga de exceptie.
5/5
Si mie mi s-a parut un episod bun. Intr-adevar, decizia bolnavei de cancer este cumplita, dar singura normala, din punctul meu de vedere. Si daca tot se discuta pe acest subiect, ganditi-va la bolnavii de cancer din Romania, care mor inconjurati de indiferenta si rautatea medicilor si asistentelor din spitalele de aici (exceptiile sunt foarte rare).
Episodul a mai avut cateva aspecte care mi-au placut: relatia Shepard-Chief, Sloan-Torres.
Serialul a crescut, s-a maturizat, schimband accentul de pe pacienti, pe problemele medicilor, ceea ce mi se pare OK. Pentru cazuri dificile, urmariti House. Pentru trairi intense, ramaneti la Grey
E clar ca asta e noul GA. Cred ca a fost un episod bun, chiar a fost interesant din toate punctele de vedere. Se pare ca Sloan evolueaza sau macar incearca, bine e si ajutat de Callie. Ramane de vazut cu ce ne mai surprinde si de acum inainte:)
Vezi cand apare urmatorul episod din Grey’s Anatomy » Orar seriale
Descarca cele mai recente subtitrari Grey’s Anatomy » Subtitrari Grey’s Anatomy