Da-i o nota: (18 votes, average: 4.61 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Imi pare rau pentru ca public articolul asa tarziu, am avut ceva probleme (virusi, chestii…) iar cand am avut timp, m-a luat zanduka la film. Deci este numai vina ei Oricum, mai bine mai tarziu decat deloc, o sa fie un fel de recapitulare inainte de episodul de…luna viitoare .

Mi-a placut episodul trecut si mi-a placut si acesta, nu stiu exact de ce. Poate pentru ca le-am vazut pe amandoua unul dupa altul. Dar de data asta, nici Claire nu a reusit sa ma enerveze. Si nu, inca o tine pe aia cu “sunt speciala, nu vreau sa duc o viata normala!”.

Noah, Lauren, love story si o vizita surpriza

Noah si Lauren se pregatesc sa mearga la film, cand descopera ca a disparut busola magica…..ceea ce nu poate insemna decat un singur lucru: Claire a luat-o! Asa ca filmul poate sa mai astepte, trebuie sa afle unde este Claire acum. Insa sunt intrerupti de un trimis al lui Samuel care vroia toate informatiile ce le-a strans Noah referitoare la busola. Imi place ca dupa 4 sezoane inca mai gasesc puteri noi. In cazul de fata, Eli are abilitatea de a se clona. Pana isi dau seama Lauren si Noah ce sa faca, pana vin cu un plan bun, Eli a luat hartiile si dus a fost. Cu toate clonele lui cu tot

Claire, Gretchen, Carnaval si…. un prieten din trecut

Claire ajunge la Carnaval, dar i se face frica si vrea sa se intoarca. Gretchen ii spune ca a condus 21 de ore si ca daca nu intra acolo sa vada ce se intampla, ii da doua de nu se vede. Samuel apare sa le intampine si le da free passes si popcorn. Best popcorn in the world, zice el. Claire este fascinata de cum oamenii cu abilitati pot sa traiasca asa, in vazul tutoror, iar cand o intreaba pe Tattoo Girl (aka Lydia) daca ar trebui sa fie acolo, apare pe spatele ei un tatuaj cu Claire sub numele de “Indestructible Girl”. Lydia ii spune ca nu ii poate arata viitorul, doar ce isi doreste. Tot plimbandu-se pe acolo, ghiciti peste cine da Claire. Peste vechiul ei prieten, papusarul. Adica Doyle Claire ii spune lui Gretchen despre el: “He kidnapped me once and tried to make my mother shoot me. I got over it” Imi place cand isi mai aduc aminte de personaje din trecut. Claire este in final atat de fascinata de tot acest Carnaval, incat decide sa mai ramana cateva zile, lasand-o pe Gretchen sa se intoarca singura la facultate. Lydia ii spune lui Samuel ca nu o crede in stare pe Claire sa ii ajute cu planul lor. Care plan???

Sylar, Peter, Nathan. The End!

Peter se pregateste sa-l invinga pe Sylar, luand o gramada de sedative si puterea lui René. Zis si facut, doar ca Sylar este cu un pas inainte, si il prinde pe Peter in lift, deghizat intr-o asistenta medicala. Am observat ca multi se intreaba cum de nu i-a blocat puterile lui Sylar. Am impresia ca poate sa controleze abilitatea, sa blocheze puteri doar cand vrea. Stiu ca in primul sezon Nathan a reusit sa zboare cand il urmareau Noah si René, iar in sezonul 2, Elle a reusit sa isi foloseasca puterea cand era cu René si fugea dupa Peter si Adam. Asa ca o data ce Peter isi da seama cum sta treaba, incepe adevarata lupta…fara puteri. The battle of emo hair Pana la urma, Peter reuseste sa-l faca pe Sylar sa devina din nou Nathan. Doar ca Nathan nu crede ca poate continua stiind adevarul, asa ca Peter il duce pe un acoperis ce l-am mai vazut in trecut (episodul Don’t Look Back). Mi-a placut schimbul de replici dintre ei:

Peter: Do you remember the last time we were up here?
Nathan: You were standing on that edge right there. Like an idiot. Asking me about Dad’s depression. Asking me if I could fly.
Peter: Remember what you said?
Nathan: I said we could both fly.
Peter:Before that. You denied it.
Nathan: It was an election year. Denial was the go-to.
Insa Nathan tot nu poate sa mearga mai departe, ii spune ca lupta asta il omoara si ca nu poate sa mai reziste. Asa ca se arunca de pe cladire, iar Nathan asa cum il stim noi moare. Inca o data, de data asta definitiv. In final il vedem pe Sylar cum se ridica si pleaca mai departe.

My brother Joseph had the right idea. He believed that alone, this family would be safe. And that idea has worked for us for years. But how long can we live like this, wandering in the desert without a home? Times change, and we need to change with them. We need to stop running, stop living in the shadows. We should be stronger. The problem is, there’s simply too few of us to make a stand. If we are truly to be great, we need to grow our ranks, bring in new members. And the newest among us cannot be shackled with the same burden we’ve borne–wandering like Nomads. They deserve a home…A promised land. Now, I’ve thought a lot about exactly where this homeland should be. And I keep coming back to this very spot. Here we will plant roots and build a life, a community. Here we will be oppressed no longer. Here we will live our lives on our own terms. But none of that can happen until we have gathered the rest. And when we have done that, we will return to this place. We will wander…no longer. We will finally…be home.