Da-i o nota: (2 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

De multă vreme tot voiam să încerc să abordez serialul acesta, şi pentru recenzii şi pentru subtitrări, şi până la urmă m-am convins: îmi place. Îmi place cum sună engleza asta britanică, accentul personajelor, situaţiile ivite şi tot ceea ce se desfăşoară în hotel, încât de acum încolo sunt cu ochii pe el. Sper să vă faceţi o idee despre el din recenzia primului episod şi să vă captiveze la fel ca şi pe mine.

“Rebecca Mitchell, General Manager” – de ce-şi petrece nopţile un manager de hotel, într-o cameră de… hotel? Hmmm, o vedem cum se furişează, să nu fie observată de nimeni. Are ea vreun secret, mai ales că cineva o tot sună pe pager, chiar şi în timpul interviului pe care îl are cu Charlie Edwards, care, recepţioner, aspiră şi el la un post mai înalt, de asistent manager. Rebecca, pe care o observăm foarte atentă cu angajaţii, deşi pare un fel de “cold bitch”, îl pune în temă pe Charlie că acest post îl va solicita foarte mult şi îi dă ocazia să-şi arate în faţa ei abilităţile prin care acesta ar merita noul post. La şedinţa pe care o ţine cu ceilalţi angajaţi, Rebecca îi informează pe toţi că o formaţie de rock americană, The Junk Dogs, se va caza în hotelul lor. Se pune în aplicare o întreagă stratagemă, pentru că se ştie că vedetele aduc cei mai mulţi bani hotelurilor: se eliberează un întreg etaj pentru ei, dispensându-se cu uşurinţă de clienţii care sunt cazaţi în acel moment, pe motivul unor defecţiuni de electricitate. Pun la bătaie cele mai scumpe băuturi, mâncăruri şi ţigări, dorind un profit imediat.

Între timp, Tony Casemore, portarul, e singurul care îşi dă seama că Rebecca are ceva probleme, mai ales că e neobişnuit ca şefa lui să poarte două zile la rând acelaşi costum. Îl pune în temă şi pe Charlie, însă acesta e prea ocupat cu serviciile oferite clienţilor prin care să-şi poată demonstra abilităţile de asistent director, încât să mai ia în seamă ţinuta Rebeccăi. În plus, se mai iveşte un inconvenient, pe nume Anna Thornton-Wilton, care aspiră la acelaşi post. Ţin să menţionez că replicile ei m-au dat gata. Abia aştept să o văd în echipa hotelului. Anna e fosta recepţioneră de la Chesterton şi a avut, se pare, mai demult o relaţie sexuală cu Charlie, pe când lucrau împreună. Ce spuneţi de replica: “Eu, ca şi femeie de carieră, sunt de părere că e bine să fac sex cu un bărbat care are un post mai jos decât al meu.” Ştie fata ce vrea… Ceea ce nu ştie însă, e că Charlie îşi face de cap prin camerele hotelului cu Jackie Clunes, şefa cameristelor, care mereu invocă inspecţii ale camerelor (şi ale lui Charlie) extrem de… amănunţite.

Probleme cu formaţia de rock? Evident, dar nu aşa cum ne aşteptam. Din cauza impresarei, o zgârcită şi jumătate, baieţii ei nu consumă băuturi la bar, nu vor prostituate şi mănâncă doar pizza cu 15 lire. Halal vedete… Aşa că de unde profit, după evacuarea unui întreg etaj? Se duce pe râpă avansarea ta, Charlie… Dar, pentru că impresara mai e şi nebună şi narcomană pe deasupra şi loveşte o cameristă, pentru Charlie motivul e cât se poate de bun: îi bagă pe gât impresarei o petrecere de toată frumuseţea, cu băuturi scumpe, caviar, ţigări de 750 lire (!) bucata, daune, evident… în schimbul tăcerii şi pentru a nu face plângere. Şi uite aşa… Charlie, om te-ai făcut! You’ve got the job!

Mai avem de-a face în primul episod cu un domn Matthews, care nu e cine pretinde a fi, adică e un hoţ şi jumătate(pe care Charlie îl demască), însoţit în permanenţă de un “puppy-boy”, cu o clientă care stă dezbrăcată în timp ce Tony îi aduce biletele la teatru,  cu Derek, cel care deschide portiera maşinilor şi Gino, chelnerul italian, născut în Italia, dar crescut în Spania. A… şi din nou cu Anna, pe final, devenită recepţioneră în locul lui Charlie.

Motto-ul primului episod: “Ceea ce plăteşti cu adevărat e ocazia de a trăi cele mai sălbatice, întunecate şi nebune fantezii. Să fii, pentru o noapte sau două, persoana care vrei cu adevărat să fii. Când intri pe  acea uşă, poţi să fii cine vrei.”