Da-i o nota: (2 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

Angajaţii hotelului Babylon s-au confruntat în acest episod cu situaţii dintre cele mai bizare, aş putea spune. În primul rând, trebuie cu toţii, şi în special Charlie, să aibă grijă ca domnul Machin, compozitor de muzică pentru reclame (ultima pe care trebuie să o realizeze e la… tampoane!!!) (Anthony Head, Merlin) să nu încerce să se sinucidă din nou, ca la ultima sa vizită. Pentru asta, Charlie îi pregăteşte unul dintre cele mai bune apartamente, îl înconjoară cu atenţii culinare, însă cel mai bun ajutor i-l oferă în momentul în care, după eşecul în faţa unor agenţi de publicitate, îl aduce să cânte în restaurant, oferindu-i mai apoi revelaţia de a fi un muzician în adevăratul sens al cuvântului, care poate compune melodii în întregime. Misiune îndeplinită!

Un al doilea eveniment pe lista surprizelor îl reprezintă… prostituatele. Un rău necesar, cum îl percep toţi. Pentru că dacă un client solicită o damă de companie, trebuie neapărat să i se satisfacă dorinţele. Mai simplu, sau mai complicat, după caz (pentru că e nevoie de pompă!), unii preferă femeile… gonflabile. Bun. Prostituatele. Le trecem cu vederea, dar stăm cu ochii pe ele, cum spune Rebecca. La ora 9:30 trebuie să părăsească hotelul. Cu asta e însărcinat Tony, care face greşeala să confunde o clientă a hotelului cu o prostituată, însă are flerul de a nu o categorisi şi pe doamna Radley ca pe o doamnă uşoară. Aceasta îl răsplăteşte cu un bacşiş enorm (cât pentru toţi angajaţii la un loc) şi cu promisiunea că după ce bogatul ei soţ va da ortu’ popii, se va întoarce la el.

Cea de-a treia surpriză care dă peste cap stafful hotelului este moartea doamnei Farrah. Dorris Farrah era o fostă cameristă, care, pe timpul războiului s-a îndrăgostit de un client şi de atunci, în fiecare an revin la hotel pentru a-şi celebra iubirea veşnică. Fenomenală scena în care trupul neînsufleţit al bătrânei doamne este scos pe uşa din faţă, şi chipurile tuturor, împietriţi în holul hotelului.

Pe lângă aceste evenimente, mai sunt unele minore care fac deliciul episodului. Anna e preocupată de plăcuţa pe care i s-a tipărit numele greşit, deşi ea specifică destul de clar: Anna Thornton “liniuţă” Wilton, Gino e preocupat de tatuajul Annei (aceasta îi oferă posibilitatea de a-l linge dacă poate afla ce este şi pe ce parte a corpului este ), Rebecca e preocupată de faptul că cineva poate afla că locuieşte în hotel (dintr-o conversaţie cu Dorris, şi mai apoi cu Charlie, deducem că e vorba de soţul ei… din ce cauză, încă nu ştim).

Concluzia episodului al doilea:  “În breasla hotelieră, imaginea reprezintă totul. Totuşi, uneori imaginea poate să fie dezamăgitoare. Trebuie să ne accepţi aşa cum suntem.”