Da-i o nota: (17 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Am ales sa vorbesc despre ambele episoade, atat cel de saptamana trecuta cat si cel de saptamana asta pentru ca am facut “greseala” de a viziona “Baggage” inainte de a a avea ocazia sa fac recenzia pentru “The Choice” (nu m-am putut abtine ) si in consecinta nu voi putea sa vorbesc numai de cel de saptamana trecuta fara sa amintesc de cel de azi. Practic “The Choice” face introducerea si pune bazele pentru tot sfarsitul de sezon iar Baggage ne arata concret in ce directie se indreapta serialul. Si nu este una fericita pentru House.

“The Choice” in mod paradoxal, nu este despre alegere, despre ce fel de alegere facem sau despre consecintele acestei alegeri, ci principala sa tema este lipsa unei alegeri. Ne arata ce se intampla cand nu mai exista posibilitatea unei alegeri, cand situatia este asa cum este fie pentru ca asa a vrut natura, fie pentru ca circumstantele nu ne pun la dispozitie alta alegere sau fie pentru ca nu am facut o alegere atunci cand trebuia si acum ea a fost luata pentru noi, si nu mai avem la dispozitie nici o alta posibilitate decat a o indura. Astfel pacientul de saptamana trecuta ajunge la PPTH dupa ce lesina chiar inainte sa zica DA in fata altarului si in fata logodnicei sale. Problema e ca omul este gay, sau a fost gay, caci el sustine, extrem de convins, ca nu mai este si ca vrea in continuare sa se casatoreasca cu logodnica sa. Acum ceva vreme am vazut Wanda Sykes’s Special Stand-up Show “I’ma be me” (pentru cei ce nu o cunosc este unul dintre cei mai amuzanti artisti de stand-up comedy de acelasi calibru cu Chris Rock, Bernie Mac, Gabriel Iglesias sau Jay Leno) si printre temele de discutie era si acest fapt: ca multi oameni isi imagineaza ca cei ce sunt gay fac o alegere sa fie asa. In fapt e ca si cum ai spune ca cei straight fac o alegere sa nu fie gay, adica daca Ion il vede pe Vasile si ii place de el, este atras de el, sta putin pe ganduri si zice: “Neah, aleg sa nu il f*t!” (scuzati exprimarea, am incercat sa redau cat mai fidel cum a spus-o Wanda). Orientarea sexuala este, in principiu, ceva cu care te nasti, in privinta careia nu prea ai un cuvant de spus. A incerca sa negi acest lucru este ca si cum ai incerca sa negi ca Pamantul e rotund. Poti sa zici ca are o forma elipsoidala, dar pana la urma plat tot nu e.

Taub reflecta si el tema episodului cand este fortat de House sa ia lectii de ceramica pentru a ascunde ca calca in strachini, dar mai important cel mai bine se vede la House ca este intr-o situatie care nu ii place dar in privinta careia nu poate face nimic. Si pentru cel care e obisnuit sa gaseasca solutii la cele mai incalcite dileme, lipsa uneia in acest caz este un lucru foarte serios. Desigur vorbesc despre situatia cu Cuddy, despre faptul ca el este “miserable”, ca cea cu care ar vrea sa fie, se departeaza tot mai mult de el si se apropie de altcineva si nu prea are ce sa faca in privinta asta, cu atat mai mult cu cat stie ca a avut ocazia sa fie cu ea mai demult, pas pe care insa nu l-a facut, ezitand si indepartand-o oarecum si astfel de el. In consecinta se descurca cu starea asta “unhappy” asa cum poate mai bine: alcool in exces de se trezeste in patul copilului vecinilor, iesiri cu cei din echipa lui desi stie ca initiativa nu a venit de la ei ci de la Wilson care este ingrijorat de starea lui, si intr-un final respingerea acelei tentative de prietenie din partea lui Cuddy, stiind ca mai mult rau ii va face, pentru ca el nu prietenie vrea de la ea.

Toate astea se amplifica in “Baggage”, de la abuzul de alcool ce duce la starnirea de batai in baruri la nevoia lui de a gasi un solutie pentru starea in care se afla. La care se adauga si faptul ca Wilson ii zice ca vrea sa plece din apartament fiindca Sam o sa se mute definitiv acolo, si intalnirea cu Alvie care pe langa faptul ca i-a facut o redecorare extrema la fostul apartament isi cam ia si talpasita dupa ce House ii rezolva problemele. Nu voi mai intra in detalii si nu cred ca mai e nevoie sa analizez ce au discutat House cu Dr. Nolan, pentru ca practic asta a facut cel din urma. Ma voi concentra totusi pe doua aspecte. Mai intai cartea. Povestea cu cartea strabunicului lui Cuddy doveste faptul ca intentie la el a fost de demult, insa niciodata nu s-a concretizat. Motivele pentru acest fapt ar putea fi multe, insa intr-un final cred ca s-ar reduce la convingerea lui House ca indiferent cat ne mintim pe noi insine tot singuri suntem(“In the end everyone dies alone”), convingere construita pe frica sa de a se apropia cu adevarat de cineva, pentru ca atunci cand te atasezi de cineva exista riscul sa fii ranit. Important, insa, este faptul ca s-a straduit pe cat a putut sa recapete cartea, ceea ce inseamna ca o speranta inca exista in el.

In al doilea rand voi vorbi putin si de finalul episodului, cand ajung ei la adevarata problema ce il macina. Iar House realizeaza ca a ajuns sa fie cam singur: Wilson e cu Sam, Cuddy cu Lucas, Alvie a plecat la var-su, “Everyone is happy. Everyone is moving in together…” .Si in acelasi timp ajunge sa creada ca toata terapia cu Dr. Nolan a fost inutila: tot e “miserable”. Un moment in care isi pierde speranta, in care revine la ce stie mai bine: sa fie singur, sa nu se ataseze de nimeni, sa evite orice risc.

Doua episoade foarte bune, primul mai amuzant ca cel din urma, acesta mai incarcat din punct de vedere a evolutiei personajului si al serialului insusi. Exemple pentru primul sunt iesirile lui House cu Taub si toate urmarile cu cursul de ceramica, 13 la barul de lesbiene si respectiv dar mai ales cu Chase si Foreman la karaoke si desigur cea mai tare faza cand isi pune laptele “muls” de la pacient in cafea si ceilalti se uita daca intr-adevar o sa si bea cafeaua , iar pentru episodul de saptamana asta de remarcat ca in afara de Taub care a avut parca ceva mai multe replici, ceilalti nu stiu daca au avut 2 fiecare; Alvie ramane Alvie, cam la fel ca la nebuni iar Nolan in aceeasi nota. Toate duc catre un final de sezon interesant.