Da-i o nota: (14 votes, average: 4.64 out of 5, rated)  Loading ...

I believe in Mark Valley.

Chiar am incredere in el. Pentru ca este autentic. A facut armata. Este the all american hero si unul din putinii actori pe care ii cred in stare sa kick somebody’s ass daca se pune problema. Si daca tot am abordat subiectul. Am incredere in Chi McBride si Jackie Earle Harley. In materie de distributie, serialul deja a dat lovitura. Astia trei impreuna nu trebuie nici macar sa transpire invatandu-si replicile ca sa livreze 40 de minute de divertisment. They are that good.

INSA…

In anii ’80 erau o gramada de oameni pe micile ecrane care aveau nevoie de ajutor prin metode neoficiale. Si din fericire pentru ei existau o gramada de oameni care erau dispusi sa-i ajute pentru un pret sau nu. MacGuyver, Michael Knight si KITT, The A-Team sunt doar cateva exemple. Motivul pentru care aduc aminte de anii ’80 este pentru ca tocmai de genul asta de serial mi-a adus aminte episodul pilot al lui Human Target. Dar motivul pentru care ma uit cu asa mare placere la serialele mentionate este tocmai pentru ca sunt din anii 80 si prin urmare sunt foarte indulgenta cu ele, cand vine vorba de poveste si suspension of disbelief.

Ce functiona in anii ’80 nu mai este obligatoriu sa functioneze acum. Eu m-am nascut in 86, anul Cernobilului, si sunt dintr-un soi aparte de consumatori cinici. Desi cred cu toata fiinta de fangirl in Mark Valley, uitandu-ma la Human Target am avut si o senzatie amara de Deja Vu.

“Serialul asta ar putea foarte usor sa se transforme intr-un nou Bionic Bitch sau un nou Knight Crapper” ma gandeam eu in sina mea.

Foarte putin din povestea principala a avut vreun sens.

Si sa va spun de ce. Nu sunt eu mare specialista in trenuri monorail dar nu ar trebui sa fie o singura… you know… rail? Adica ii spune MONO-rail pentru ca trenul se misca ghidat pe o barna de metal magnetica (as far as I know), dar trenul asta se misca pe sine normale, pe pamant. Monorails de obicei sunt sine elevate (tocmai pentru ca este vorba de o forma diferita de sina). Deci de fapt trenul din serial este un tren obisnuit. Sau poate cineva cu mai multe cunostinte legate de subiect poate sa-mi clarifice si mie dilema.

It’s not actually a monorail.

Furthermore,  de ce este nevoie de conducte de aerisire intr-un tren? Daca este nevoie de aer nu pot sa nu stiu, deschida geamul? Detalii mici ca acestea ma scot din poveste si ma fac sa-mi dau ochii peste cap. Dar nu cu asta raman din Human Target. Senzatia prevalenta este ca serialul de actiune fun se poate intoarce cu brio pe micile ecrane. Si asta vreau, dar cer prea mult daca vreau de la scenaristi un pic de consecventa. Trebuie sa recunosc insa ca scena de bataie dintre Christopher Chance si asasinul angajat. Poate ca a tinut cam mult dar mie mi-a placut. A fost brutala si  a avut un ritm bun.

Identitatea celui care voia sa o ucida pe gagica inginer interpretata de Tricia Helfer cred a fost evidenta pentru oricine s-a uitat la macar un episod din CSI la viata lui. De ce ar fi vrut sotul femeii sa o ucida tocmai atunci daca stia foarte bine ca o sa fie aparata pe tren? Revelatia de la sfarsit a fost facuta doar de dragul surprizei, fara sa aiba prea mult sens. In mod ironic, partile mele preferate din episod au fost inceputul (super introducere pentru personaj, parerea mea) si sfarsitul (DANNY GLOVER!!!). Daca am fi avut un episod dedicat in totalitate acelor doua momente, as fi fost mult mai fericita.

Dar situatia fiind cea care este, ma rezum sa spun ca Human Target trebuie sa fie mult mai curat, mai inteligemt si mai imprevizibil. Nici nu am adus aminte de seria de benzi desenate pe care se bazeaza, tocmai pentru ca serialul are foarte putine in comun cu ea cu exceptia numelui personajului principal. In comic books, era vorba mai mult de psihologia asumarii unor identitati diferite, pana in punctul in care Chance habar nu avea cine mai este. In acest episod pilot se discuta putin posibilitatea ca Chance sa aiba a death wish, dar este doar atat, o posiblitate. De fapt nu aflam nimic despre personajul principal in aceasta prima parte a povestii sale.

Decat ca merge la sala foarte des, este foarte cool si ca vrem sa-l vedem din nou. Next time insa, take a f*cking plane.