Da-i o nota: (9 votes, average: 4.89 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

(Kahlan talking to Darken Rahl) And what would you know about love? Except that you will never feel it! From anyone.

Cred că Legend of the Seeker ar trebui redenumit. Eu i-aş zice “Agonie si Extaz”, pentru că a început să îmi solicite cerebelul în feluri în care nu mi-aş fi închipuit. Ca să nu mai zic că, în ciuda laudei producătorilor de a nu modifica caracterul personajelor, în episodul de faţă au mai facut piureu unul: pe Giller.

Ok, păzea că vine! Cum cine? Recenzia! Cei trei, care o luasera tâgâdâm-tâgâdâm către donjonul lui Ayndindril, unde aflăm noi, nenea Giller, vrăjitorul cel rău şi care nu doarme bine noaptea (ca urmare cearcănele de sub ochi) face experienţe pe prizonieri. Un soi de Menghele în epoca medievală, nu?! Are loc o dicuţie între doi din soldaţii din gardă, în care unul încearcă a-l convinge pe celălalt să îl ucidă pe Darken Rahl şi aflăm că cel mai tânăr este nepotul celuilalt. Avem parte de un mesaj scris in celebrul catastif şi de vestea că Darken Rahl se va prezenta în cărniţă şi oase la donjonul respctiv.

Între timp, Kahlan, Richard şi Chase atacă o patrulă D’hariană, Kahlan înfige gheruţa în gâtul unui soldat şi aşa cei trei află despre prizonerii din hrubele donjonului. Se pune la cale un plan de eliberare a prizonierilor. Soldatul mărturisit rămâne a sabota sistemul de alimentare cu petrol al donjonului – donjonul era iluminat cu lampi cu petrol, nevând ferestre (nţţ-nţţ-nţţ! dom’le aştia nu aveau bani de ferestre, da’ aveau sistem de conducte pentru distributia petrolului!!!) – iar Chase şi Richard să elibereze prizonierii. Lucru care se întâmplă de altfel. Numai că atunci când se produce reuniunea dintre Chase şi Emma, lui Chase i se întunecă ochii şi cade la pământ. Şi astfel aflăm că Menghele, ăăăăăăăăăă, pardon! Giller, făcuse experienţe magice pe prizonieri, aceştia fiind infectaţi cu “magie neagră”. Kahlan nu îşi dă seama ce poate fi.

Giller află de evadarea prizonierilor şi îi trimite pe cei doi conspiratori împreună cu o patrulă să îi captureze. Are loc o luptă scurtă, nepotul e ucis, dar unchiul este cruţat pentru că se declară, la timp, de partea lor. Ne întoarcem la Giller care încearcă să îl determine pe Rahl să işi mai amâne un pic sosirea. Se anunţase băiatul a veni atunci când constelaţia lui Perion se aliniază. Nţţţ-nţţţ! Ce ţi-e măi frate cu Rahl ăsta şi obsesia lui faţă de astronomie!

Richard şi ceilalţi află de la D’Harian cum că Giller încearcă să creeze un Confesor (!!!!!!!) cu ajutorul magiei Shakaya (scusi dacă nu am scris bine), numai că nu îi mersese până atunci, toate experienţele eşuând lamentabil. Kahlan realizează care este problema cu Chase şi Emma. Hotărăşte să se infiltreze în castel, deghizată în prizonier. Numai că socoteala de acasă cu cea din târg nu se prea potrivesc. Giller îşi dă seama a e o impostoare, Kahlan face mişcarea cu înfăşcatul de gât, numai că… nu-i iese! Gilleru’ fusese precaut şi inventase elixirul “anti-confesor”. Cu o lovitura bine ţintită o trimite pe Kahlann în lumea viselor şi cele două Mord-Sith prezente o încătuşează pe o planşetă. Hmmm! nu-mi vine a crede ce am scris, dar nu am alte cuvinte a descrie scena. Dacă mai mă iau şi de clişeele cu pentagrama şi svastica din fundal…

Ei şi aşa ajungem să îl vedem pe nenea Rahl cum a descoperit el Reţeaua Zvârrr (pardon! teleportarea) şi cum sub constelaţia cu pricina care se aliniase frumuşel, dispare în flăcări în centrul unei (se putea altceva?!) pentagrame, ca să apară în flăcări în donjon.

Richard incearcă să o salveze pe Kahlan. Soldatul mărturisit fusese trimis să arunce donjonul în aer cu ajutorul “răsuflării de dragon” (probabil ca aşa-i zicea dinamitei pe vremea aceea, având în vedere că bietul Nobel nu se născuse încă….). Richard îl împiedică la timp, dar dă nas în nas cu lupul cel rău. Şi aici urmează o scenă de genul “in săbii să ne tăiem, în ciorapi…” ahem! Am deviat! Richard este învins şi ajunge şi el, în aceeaşi cameră cu Kahlan, fiind şi el legat de o … cruce.

Kahlan devine pernuţe de ace pentru nenea acupuncturist Giller. Darken Rahl încearcă să toarne gaz peste foc, bătându-şi joc de dragostea dintre ea şi Richard, apoi papă poţiunea de la Giller şi se laudă că atunci când va avea puterea magică a lui Kahlan îl va face sclavul său pe Richard. Şi aici Kahlan vede roşu (la propriu). Adică intră in Con-Dar (Furia Sângelui), Giller e hăcuit de propriile ace care zboară din corpul lui Kahlan fix in inima acestuia, Kahlan mărturiseşte de la distanţă pe cele două Mord-Sith şi pe cei doi soldaţi de faţă, după care îi ordonă uneia dintre Mord-Sith să îl elibereze pe Richard. Rahl o şterge cu codiţa între picioare la locul de teleportare unde dispare aşa cum a venit. În flăcări.

Kahlan îşi revine la normal la timp, după ce îl atacase şi pe Richard. Cei doi găsesc un ultim flacon din poţiunea lui Giller şi hotărăsc să i-o dea lui Chase pentru a îi salva căsnicia.  În final, Emma îi destăinuie lui Kahlan că l-a auzit pe Darken Rahl despre imposibilitatea dragostei dintrei ei, că ştie ce sacrificiu a făcut Kahlan şi ca ea nu va uita niciodată acest lucru.

Episodul se termină cu explicaţia lui Kahlan despre Con-Dar şi anume că a fost declanşată de ameninţarea lui Darken Rahl de a-i face rău lui Richard. Şi de o scrisoare “codată” a lui Zedd care le spune că nu a putut să scape de “norul de urmărire” şi că îi aşteaptă în pădurile Morrow din D’Hara. Khalan îi reproşează, într-un fel, că din cauza ei Richard nu l-a omorât pe Darken Rahl, pentru că a fost determinat să o salveze pe ea mai întâi. Richard o linişteşte spunându-i că va îndeplini profeţia şi că o va face alături de ea.

Ok şi acuma, ce mi-a plăcut? Hmmm, bună întrebare.
- discuţia dintre Darken Rahl şi Kahlan.
- ideea de sacrificiu şi altruism pe care au încercat să o sugereze cu scena în care Richard îi dă poţiunea lui Chase.
- realizarea Con-Dar-ului, deşi acolo ar fi trebuit lucrat un pic.

Ce nu mi-a plăcut:
- aiureala cu sabotajul. Mândria mea de inginer a fost jignită adânc, de ce nu are rost să explic, nu vreau să plictisesc pe nimeni cu aberaţia despre sistemul de iluminare cu petrol
- ce-i frate cu sabia aia? Ce tot are de se face roşie una-două? Kanin ştie, dar nu poate să spună, dacă în film nu s-a dezvăluit.
- până la urmă ce-i cu Darken Rahl ăla? Dacă e capabil de magie de genul celei cu teleportatul, ce pisici pe varză murată îi mai trebuie Giller şi poţiuni şi alte aiureli? Îi este frică sau nu de Richard? Înainte să se taie cu el în săbii era foarte confident, ba chiar îl învinge şi când îi dă drumu’ Kahlan fuge ca un iepure fugărit de un setter irlandez?? Fără să se întoarcă măcar să îi mai dea una la căpăţână şi să îl hăcuiască fără efort.
- prostia cu creatul confesorului….
- cliseul cu experienţele pe prizonieri, asta chiar ca nu am inţeles-o!
- clişeele de trei lei juma’ cu pentagrama şi svastica de pe perete. Nu or fi învăţat şi consultaţii ăia până acuma că pentagrama aia, săraca, e semn al binelui şi nu are nici o legătură cu magia neagră şi alte aiureli? Măcar svastica aia au desenat-o cum trebuie, dacă o desenau cu ramurile invers mă duceam să îi strâng de gât cu propria gheruţă.
- obsesia astronomică. Numai pe la sate mai auzi aiureli cu “vine sfârşitul lumii” când se aliniază planetele.
- şi, last but not least, discuţia prostească dintre cei doi soldaţi de la început. De parcă dacă ar fi fost atât de uşor să îl omoare pe Darken Rahl nu s-ar fi întâmplat mai devreme.

Ei, acum aştept comentariile. Cu nerăbdare. Şi nu mă acuzaţi de subiectivism, am judecat filmul aparte de cărţi, dacă comparam cu cartea, făceam episodul praf şi pulbere, atât de tare au aiurit acţiunea şi distrus caracterul personajelor.