Comments on: Legend of the Seeker – 2×10 “Perdition”

By: luminos

luminos — Wed, 10 Feb 2010 15:40:13 +0000

@Mihai: Multam fain de noul set de informatii. In calitate de pionier (sper ca vrednic!) in seekereala, am o aviditate cognitiva care ma sperie si pe mine!

By: MihaiC

MihaiC — Wed, 10 Feb 2010 08:52:34 +0000

@Luminos: Exact. Lumea (cu magie) construita de Goodkind are reguli pe care le putem “ingurgita” fiindca sunt construite pe modele sau analogii existente in realitatea noastra. Cateodata se mai aventureaza si el dar scheletul pe care construieste ramane puternic ancorat ceea ce cunoastem. Iti mai dau un exemplu pe care l-am mai “carcotit”: moartea. In carte cand mori esti mort, nimic nu te mai poate aduce inapoi. “Breath of life” este o resuscitare, o respiratie “gura la gura” cu un nume exotic, usor fantastic dar nu are magie si acest fapt este specificat textual. Cum poti sa pretuiesti viata daca exista cel putin o sansa sa te invie cineva (fie el si Keeperul)? Goodkind s-a ferit de o emblema cu probleme majore. Omenirea cunoaste o singura persoana care a inviiat acum 2010 si daca esti american nu te joci cu notiunea ca te risti rau. Serialul a exagerat din dorinta de spectaculos calcand o valoare fundamentala. Cand au “dres busuiocul” au inceput sa se incurce in explicatii “stai ca la ala nu merge ca i-au perforat traheea si nu mai intra magia”, “la astalalt nu merge ca i-a ajuns sufletul in Underworld”, etc.

By: luminos

luminos — Wed, 10 Feb 2010 06:20:30 +0000

@MihaiC: Pai da, o lume structurata dupa astfel de principii imi satisface nevoia de logica – familiara sau nu, logica sa fie! (Cum ziceam, sfarsitul absolut, cu suspendarea definitiva a oricarei forme de viata si energie, este mult mai usor de conceput pentru mine decat o eternitate petrecuta de toata lumea “la nudisti”.)
Inteleg de la tine ca, si din acest punct de vedere, cartea construieste o realitate coerenta, pe care filmul nu “reuseste” decat sa o simplifice, uneori cu totul de-aiurea. (Si pac! O noua reclamatie la OPC-S!)

By: MihaiC

MihaiC — Tue, 09 Feb 2010 18:24:03 +0000

@Luminos: Normal ca esti tributara doctrinei crestine, asa si noi toti. Modelul este acelasi si in “Sword of Truth”. Pentru ca aceste carti sa ajunga “best -seller” ele trebuiau sa rezoneze in mintile americanilor cu un set de valori cunoscute. Goodking nu a inventat nimic nou, a folosit ca toti scriitorii de SF si Fantasy, aceleasi valori doar ca le-a botezat altfel si s-a mentinut la generalitati fara detalii (dupa parerea mea) ca sa nu declanseze polemici inutile. Astfel exista Creatorul cel care a creeat tot si l-a intemnitat pe Keeper in Underworld. Exista “Spiritele bune” care vegheaza in numele binelui, exista si “spiritele rele” care se opun primelor si exista si “Keeper’s minions” (tpot felul de fapturi din Underworld). De asemenea, desi nu se specifica un nume se subintelege ca nu toti cei care mor ajung in mana Keeperului ci unii ajung in alta parte unde sunt fericiti pentru eternitate. Analogia acopera toate elementele moralei crestine.

By: luminos

luminos — Tue, 09 Feb 2010 16:34:42 +0000

@jp_tm: Tocmai, ca eu trageam nadejdea ca underworld-ul sa FIE diferentiat si, printr-o disociere intre “tratamentul” rezervat unora si cel care-i asteapta pe altii (mmmhahaha!), sa se creeze un soi de reflex, un dublu al lumii celor vii, care sa functioneze conform unui sistem de valori analog. Da’ cred ca sunt cumva, inconstient, tributara structurarii lumii conform doctrinei si moralei crestine. Ergo, gandesc cam reductionist.

Am omis sa-ti multumesc (si tie, Mihai) ca mi-ai revelat ideea sacrificiului de sine si existenta asa-numitelor “good spirits”. Si… tare finalul de la Constantine, indeed!

By: jp_tm

jp_tm — Tue, 09 Feb 2010 13:08:30 +0000

@kanin, imi pare bine ca suntem pe aceesi lungime de unda, in fond nimeni nu are dreptul sa imi spuna mie cum sa-mi traiesc viata, eventual imi poate sugera ca exista avantaje in anumite directii, insa la atat se re rezuma libertatea care o acord persoanelor in ce priveste propria mea viata, iar asa cum alte persoane nu au dreptul asupra vietii mele, nici eu nu am vreun drept asupra lor
Si doar nu te astepti, @luminos, ca underworld-ul sa nu fie diferentiat, mai ales cu existenta keeperului – persoana/entiatate… whatever, nu forta/principiu

By: MihaiC

MihaiC — Tue, 09 Feb 2010 11:54:35 +0000

@Luminos: Well… Lumea de apoi (celebra “Underworld”) nu este chiar nediferentiata cum reiese din serial. Chiar daca nu este detaliat nici in seria cartilor se da totusi un exemplu: exista asa numitele “Good Spirits” printre care ajunge si Denna in urma sacrificiului de care iti spunea jp_tm.

By: luminos

luminos — Tue, 09 Feb 2010 11:45:25 +0000

Fireste ca, de amorul artei, am schematizat lucrurile la modul cvasi-caricatural. Atata cat mi-a permis filmul insa, am intuit dualismul radical (de tip maniheist pana la urma) intre cele doua principii care guverneaza lumea celor vii, in care persoanele si faptele lor sunt distribuite judicios in casute logice, destul de polarizate (ceea ce nu exclude posibilitatea unor migrari, mai cu seama in directia pozitiva, sub influenta seekerului – vezi cazul Carra). N-am inteles insa daca nu cumva echilibrul si asa fragil intre bine si rau se rupe cand vorbim de lumea celor morti, unde domneste principiul nediferentierii in rau (toata lumea, mai devreme sau mai tarziu etc. etc.). Neuronu’ meu accepta o nediferentiere de tipul aneantizarii din Povestea fara sfarsit a lui Michael Ende (aia cu nimicul care devora lumea Fantaziei), dar o lume de apoi (iertata-mi fie interferenta crestina) asa de ciudatica si de uniformizatoare il contrariaza si-l buimaceste.

By: MihaiC

MihaiC — Tue, 09 Feb 2010 10:59:38 +0000

@jp_tm: Toate ideile astea se intalnesc in serie. Sistemul “religios” descris acolo le acopera pe toate.
Richard este caracterizat de : “Your life is yours to live” (Faith of the Fallen). Celelalte forme descrise de tine sunt date de expresii ca in Bandakar: “Nothing is real, all is an illusion” (“The Naked Empire”) si cea mai clara este filozofia Ordinului: “You need to sacrifice yourself for your fellow man. No matter the suffering here, your reward is in the after-life”.
Expresiile caracterizeaza personajele din acest punct de vedere si “crezul” lor.
Ce am incercat eu sa spun este ca desi murim la un moment dat, nu ne luam viata (ma rog, marea majoritate ) si ca aceleasi reguli se aplica si in cazul Creator/Keeper.

By: Kanin

Kanin — Tue, 09 Feb 2010 10:49:19 +0000

@p_tm, nu am nimic cu oamenii si credinta lor, atata timp cat nu incearca sa imi demonstreze mie cat de gresit este ceea in ce cred si cat de pagana este religia mea pentru ca are icoane si sfinti. Asta ca sa sumarizez de ce ma iau eu de “religioasele penticostale” – daca la asta ai facut aluzie; in fond viata e facuta si pentru altceva decat sa incerci a iti cumpara un loc in rai.

By: jp_tm

jp_tm — Tue, 09 Feb 2010 10:07:54 +0000

@Crina- referitor la recenzie, e frumoasa, insa nu uita ca Richard e mai mult decat un om care are darul magiei si o sabie…e un Cautator al adevarului, care e o tendinta launtrica si care inseamna ca gaseste solutii; sabiuta si magia sunt elemente care le are aditional pt ca vor fi necesare(sa spunem ca i-au fost destinate), insa pt ca sa analizezi un vis si sa zici ca nu e realitatea, nu e necesar decat o logica impecabila – si as putea sa iti spun ca comportamentul lui Cara din visul lui Richard nu e credibil( nu e stilul ei), la fel cel al lui Kahlan, dupa cum a inteles si Richard; stiu ca e offtopic putin, insa in carti ramane nu o data fara sabie si fara sa poata folosi magia (de ex aprope pe tot intregii carti “Faith of the fallen”), infruntand dificultati si rezolvand probleme fara altceva decat persoana proprie;”Think not of the problem, but of the solution”

Am o intrebare: doar mie mi s-a parut amuzant Zedd cu steluta aia in spate?

@MihaiC: in alta ordine de idei, asa cum expui tu problema, Luminos are un punct de vedere valid din punct de vedere filozofic: de ce sa traim daca tot murim?”; aceasta abordare face parte din nihilism, insa problema nihilismului, asa cum o vad eu e ca automat creeaza necesitatea/dorinta existentei unui “scop final maret”, care inca nimeni nu a reusit sa-l demonstreze prin mijloace logice, si minimalizeaza semnificatia trairii/ existentei, care e un scop in sine – doar asa poate fi experimentat universul din jurul nostru; daca nimic nu exista, nimic nu poate fi experimentat, si nimic nu poate experimenta, adica nimic, punct. Asta e ceea ce au in camun religiile si nihilismul, ca ambele minimalizeaza importanta vietii actuale ( si vb ca un fost crestin, botezat la o biserica baptist- da, @Kanin, a fost o vreme cand Isus era in viata mea!-), una prin prisma sacrificarii “placerilor” actuale pt ca sa obtii o viata dupa moarte cat mai buna, cealalta prin faptul ca oricum nu inseamna nimic, oricum…pff, m-am intains, scuze de offtopic, dar cred ca era necesar.

By: MihaiC

MihaiC — Tue, 09 Feb 2010 08:41:36 +0000

@Luminos: Ce ai spus tu suna la fel cu “de ce sa mai traiesti daca la sfarsit tot mori”. La ce a spus jp_tm as mai adauga si faptul ca batalia nu este pentru sine exclusiv, ci si pentru ceilalti, pentru continuitatea vietii.
Ceea ce Goodkind accentueaza este necesitatea unui echilibru permanent, ca si in filozofia chineza. Elementul cheie: balanta in toate. Asta este motorul existentei: balanta. Creatorul creeaza viata iar Keeper-ul o termina, asta asigura functionalitatea. Cele doua forte nu pot avea succes una fara cealalta. Ai folosit un termen care este central in actiunea seriei: Liberul arbitru. Liberul arbitru este balanta profetiei iar Richard este exponentul liberului arbitru. Fara liber arbitru profetiile nu au din ce sa se “hraneasca” si se sterg din existenta. Richard nu crede in profetii si nu se lasa ghidat de ele iar asta face profetiile sa functioneze (desi intr-un mod de fiecare data neasteptat).

By: jp_tm

jp_tm — Tue, 09 Feb 2010 08:01:22 +0000

@luminos, tocmai ca nu ajunge; in carti, Denna alege sa se sacrifice (fiind deja spirit)pt a-l salva pe Richard, si astfel ajunge sa nu mai fie la “mila” keeperului; daca vrei ceva similar, sacrificiul benevol de la sfarsitul filmului “Constantine” (cu Keanu Reeves)
iara daca nu ma insel, sinuciderea surorilor luminii din ultimul episod nu le-a dus in ghearele keeperului, insa moartea e moarte, si nu te mai poti intoarce din ea, ori asta e ceea ce incearca sa impiedice cu adevarat Richard pe parcursul intregilor carti, Richard crezand in sanctitatea vietii

By: luminos

luminos — Tue, 09 Feb 2010 07:43:05 +0000

Mai oameni buni, lamuriti-ma si pe mine, netrebnica si ignoranta: ce finalitate pe termen lung poate avea liberul-arbitru si optiunea pentru bine in defavoarea raului din moment ce toata lumea, cu bun, cu rau, ajunge in gheara keeperului, la nudistii viermuitori? Pai care este fundamentul etic al unei asemenea lumi? Singura recompensa pentru buni sa fie oare accederea lor in imaginarul colectiv, la rubrica “asa da”? Slaba consolare!

By: jp_tm

jp_tm — Mon, 08 Feb 2010 22:10:36 +0000

@Nightwrath: Diferenta majora intre magia unui vrajitor si magia lui Richard (asa cum e descrisa in carti) este ca vrajitorul poate apela la magia sa constient, in orice moment, Richard insa nu, manifestarea puterilor magiei sale fiind mai degraba declansata de un anumita necesitatate si nu de vointa…deci intr-un anume fel, Richard nu poate suplini rolul unul vrajitor

By: MihaiC

MihaiC — Mon, 08 Feb 2010 19:27:42 +0000

@Nightwrath: O sa incerc sa-ti raspund la intrebari fara sa dau detalii importante. Ce trebuie sa realizezi este faptul ca toate cartile au o actiune continua si cea mai buna caracterizare este data la un moment dat chiar de Richard: “un act disperat dupa altul”. Practic in carti nu haladuiesc, pseudo “pointless” in “legendary jurneys” ci fiecare situatie finalizata duce la o alta care trebuie din nou rezolvata. Evolutiile personajelor sunt graduale si rationale si nimic nu este “inexplicabil” ci este destul de bine explicat. Aici rateaza serialul. Sarind de la o “faza spectaculoasa” la alta fara evolutia dintre ele se pierde legatura si apar lucruri care incep sa deranjeze.
Acum ca ti-am impuiat capul cu introducerea iata si “hint”-urile:
1. Ricahrd are gift-ul (sau han-ul) si este un personaj unicat dar este diferit de Zedd. Mult mai puternic dar in egala masura mai slab. Il are de cand il descopera si pana la finalul cartilor.
2. Exista doua metode de a lua han-ul unui vrajitor (descrise in carte). Ambele insa necesita un artefact rar pe care serialul ni l-a aratat deja de doua ori: cristalul de quillion. Ce “de buna voie” seamana cu ce ne-a fost aratat in serial atat ca procedura cat si conjunctura doar ca in carte finalitatea este diferita. Cea de a doua metoda, tot cu quillion, este… horror.

By: Nightwrath

Nightwrath — Mon, 08 Feb 2010 18:56:06 +0000

O intrebare pentru cei care au citit cartile: Richard nu ar trebui sa devina vrajitor in unul din cele 12-13 volume ale seriei? Inteleg ca momentan suntem doar la volumul 2… insa daca lucrurile evolueaza cum cred (respectiv Richard devine si un mic Zed, nu doar “purtator” de sabie) inseamna ca at some point ii revine “han”-ul.

Cat despre mecanica destul de ciudata a han-ului – marturisesc ca mi se pare un pic cam simplista treaba. Practic poti “fura” puterile oricarui wizard cand/cum vrei si il lasi in chiloti? Asa e si in carte?

By: luminos

luminos — Mon, 08 Feb 2010 18:02:07 +0000

Aferim, Crina, pentru recenzie. Am asteptat-o ca pe cirese coapte, da’ a meritat!

By: crina_19p

crina_19p — Mon, 08 Feb 2010 17:19:39 +0000

) ar fi ceva. eu tot sper

By: jp_tm

jp_tm — Mon, 08 Feb 2010 16:39:03 +0000

@crina, facem pariu ca Richard isi recapata magia? Nu stiu cum, dar ne vor ilumina scenaristii cumva, ne vor arata o portita de iesire…