Legend of the Seeker – 2×12 “Hunger”
“Maybe you haven`t heard, but the Seeker is on a quest”
Desi pare un episod de umplutura, chiar nu a fost. Il putem cataloga cel mult garnitura, in speranta ca felul principal se va anunta curand.
Evident ca firul narativ nu a evoluat deloc, insa au fost cateva personaje reintroduse in scena care n-au dezamagit asa tare. Si unde mai punem ca dupa ecograful portabil din episodul trecut, oamenii au inventat intre timp viagra.

Sebastian/Joxer/Ted Raimi is back. Tind sa cred ca il vom vedea pe actor si prin “Spartacus: Blood and Sand”, avand in vedere ca fratiorul e implicat direct in acest proiect. Daca aveati pierderi de memorie, va reamintesc de episodul in care l-am cunoscut pe Sebastian, negustor expert in a realiza harti si dornic de imbogatire cat mai rapida.
Norocul da peste el cand Thaddicus, fratele lui Zedd, ii intra in pravalie. Chiar ma gandeam de unde mai are atatea catrafuse, din moment ce prin sezonul intai ne-a spus ca a vandut mai tot ce avea. Nu am fost prea multumita de raspuns, pentru ca pana la urma nu cred ca un vrajitor de mare ordin ar fi ingropat un secret atat de important in gradina, fara protectie magica. Ar fi lasat macar vorba la Zedd, avand in vedere importanta cufarului.
Acum voi veti sari si spune ca marelui vrajitor ii era rusine de faza cu magia neagra. Nu zau…un mare vrajitor ar fi invatat sa fie responsabil intre timp.
Inceputul a fost in forta, chiar usor amuzant la faza cu Zedd mistuind in flacari copacul ce le statea in drum, insa toate au luat-o pe o panta descendenta in momentul aparitiei domnitei in suferinta. Ba nene, astia mai deviaza mult de la subiect? Cara pare singura constienta de problema actiunii, insa tace si ea saraca pentru a nu parea insensibila.
Au avut un strop de ingeniozitate la faza cu vinderea viilor pentru banelingi, insa omorarea Carei dintr-o lovitura, pentru ca apoi sa ma si reuseasca sa reziste cateva minute cu gatul taiat a fost prea mult pentru mine.
Ajunsa in lumea de jos ea il convinge pe Darki (se pare ca si dupa moarte tot cu celalat cap gandeste) sa o trimita ca baneling, chestie destul de ambigua daca ma intrebati. Adica tradarea poate fi iertata pentru ca ea e Cara, cea fara frica?
Ce-am aflat nou e ca la banelingi nu conteaza cati oameni omoara intr-o zi, ideea principala fiind sa omoare in fiecare zi. Cu alte cuvinte daca trece o zi fara varsare de sange uman, nu banelingian, banelingul respectiv intra in descompunere si moare a doua oara.
Eu una m-as fi asteptat ca primul semn de descompunere al Carei sa apara la gat, dat fiind ca aceea a fost rana fatala. In schimb “rana” de descompunere a fost plasata strategic la frunte, tocmai pentru a o ascunde cu una bucata pleata blonda. Pe bune?

Portita de scapare a domnisoarei a fost descoperirea fix in acel interval de timp a licorii magice numite “Apa umbrei”. Cu alte cuvinte o bei si iti recapeti sufletul. Si ca sa fim si mai uimiti (de parca se putea) aflam ca exista un intreg izvor de apa sclipicioasa, numai buna de folosit impotriva Keeperului. Numai ca, surpriza, mare surpriza, Darki afla EXACT la timp locatia izvorului si reuseste sa il sece in cateva secunde. Sa vezi si sa nu crezi.
Sa mai adaugam si ca ultimele picaturi de apa sunt luate pe varful degetelelor lui Richard si supte cu patos de Cara, picaturile fiind de ajuns pentru vindecarea ei.
Adica sa inteleg ca ceilalti banelingi aveau nevoie de un intreg borcanas pentru a se vindeca si ea, speciala, reuseste acelasi lucru cu doua picaturi. Ne-au luat ochii, ce sa mai spun…
M-as fi asteptat ca Zedd sa se prinda mai repede de faptul ca blondina e baneling, insa a fost la fel de ignorant ca ceilalti.
Motivul Carei mi s-a parut suficient de bine ascuns, insa Richard a parut sa se prinda putin de sentimentele Carei.
Scena de cel mai mare efect a fost dupa umila mea parere momentul in care Zedd foloseste apa pentru realizarea hartii. Am crezut ca blondina mai are putin si plange.
Totul e bine cand se termina cu bine.
Acesta a fost al doilea episod centrat pe Cara, iar in ritmul asta astept putina actiune si din partea ei plus Richard. Visez prea departe?
Evident ca nu a fost un episod remarcabil, insa am avut mai multa Cara, ceea ce pentru mine e suficient momentan. Uneori ma multumesc si cu putin.

(14 votes, average: 4.29 out of 5)

@Alex: Inteleg ce vrei sa spui dar am si un contra exemplu. Noi ii criticam pe scenaristi pentru varza pe care au facut-o. Daca vroiau sa nu ne dea senzatia ca episoadele sunt de umplutura si ca nu haladuiesc ‘pointless’ prin lume desi au un scop al naibii de precis era suficient sa nu introduca “busola minune”. In cazul asta era clar ca nu stiau unde este si puteau sa faca si 10 sezoane cu cautarea ei. Dar data fiind aceasta inventie EXCLUSIV a scenaristilor, ma astept sa gaseasca piatra repede pe de-o parte si nu sa stea doi ani cautand-o, ca sa nu mai spun ca busola aia indica aparent orice altceva decat locatia pietrei (la un moment dat il indica pe Richard). Parca e busola din “Piratii din Caraibe” care iti arata directia celei mai mari dorinte. In carte (si spun asta doar ca sa nu ai impresia ca scenaristii au fost fortati de carte sa scrie asa scenariul si nu ca au facut-o ei din “inventivitate”) Richard habar n-are nu numai unde este piatra dar pana la un punct nici macar ca exista si ar trebui sa o caute desi se intersecteaza cu ea si uite asa trec peste 1000 de pagini fara sa te lase cu senzatia ca alearga dupa cai verzi pe pereti. Despre asta e vorba si nu de “respectarea stricta a cartii”.
Daca ai curiozitatea sa te uiti la comentariul meu de la episodul cand s-a introdus busola in serial am spus ca e o idee interesanta si sunt curios sa vad cum evolueaza dar uite ca m-a dezamagit si REPET asta nu are legatura cu cartea.