Da-i o nota: (11 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

 ”Don’t do it for us. Do it for your son, do it for all the other children who are gonna die… meaningless deaths in other people’s wars…” 

Luna mai trebuie să fie o lună foarte tristă pentru iubitorii de seriale tv, mai ales pentru cei care nu au slăbiciuni printre serialele care se difuzează peste vară. Pentru că luna mai aduce cu sine atâtea finaluri de sezon… iar despre cazul nefericit în care finalul de sezon vine la pachet şi cu sfârşitul de serial nici nu vreau să mai vorbesc!

Scuzaţi-mi melancolia, recunosc că fac parte din rândul persoanelor acelea care se obişnuiesc mai greu cu absenţa -fie ea şi temporară- a micilor pasiuni aducătoare de relaxare, bună dispoziţie şi utilizare eficientă a timpului liber. Revenind la “Lie to Me”, mărturisesc că ardeam de nerăbdare să văd cum arată finalul de sezon pentru acest serial. Şi n-am fost dezamăgită.

Din punctul meu de vedere, cazul din acest episod nu a reuşit să-l depăşească pe cel din episodul de săptămâna trecută, dar în nici un caz nu a fost de lepădat. Din nou ne confruntăm cu atacuri teroriste:  adolescenţi de origine musulmană care păreau a fi ataşaţi de misiunile sinucigaşe şi care, din nefericire, atunci când dezamorsau “the home made bomb”, aruncau in aer şi ceva cetăţeni americani care nu aveau altă vină în afară de aceea de a se afla la momentul nepotrivit în locul nepotrivit. La o inspecţie mai atentă se dovedesc a fi nevinovaţi.

Cum s-a ajuns la această concluzie? Teroriştii sunt fiinţe singuratice, care, in general, pe lângă faptul ca nu sunt sociabili, evită să priveasca oamenii în ochi şi merg cu capul plecat de teamă să nu fie bănuiţi. Or, adolescenţii cu bomba la purtător, cu câteva secunde înainte de atentat erau relaxaţi, lipsiţi de anxietate iar de pe chipul lor lipsea determinarea. Nemaipunând la socoteală faptul că aceştia erau foarte implicaţi în activităţi voluntare şi extraşcolare. Deci nu corespundeau absolut deloc profilului.

Printre informaţiile noi oferite în episod aş aminti faptul că într-o discuţie obişnuită, frecvenţa vocii nu ar trebui să fie mai înaltă de 500 de Hz. Dacă această valoare este depăşită, mai mult ca sigur că emoţiile sunt extreme: furie, anxietate, frică. Şi încă un lucru pe cât de simplu, pe atât de interesant: fiind persoane care se întemeiază pe convingerea că violenţa pusă în slujba unor ţeluri politice este eficientă şi justificabilă din punct de vedere moral, teroriştii văd lumea în alb şi negru. Pentru ei, nu există nuanţe de gri.

Am terminat cu cazul, acum mă ocup de dramele personajelor.  Dintre toţi, Ria este cea care trece prin cel mai larg spectru de emoţii. Iniţial este dezamăgită de ea însăşi, crezându-se personal vinovată pentru cea de-a doua explozie. Deşi Lightman încearcă s-o încurajeze dându-i câteva exemple de greşeli pe care le-a săvârşit şi el în carieră de-a lungul timpului, Ria nu-şi schimbă convingerea şi are ceva procese de conştiinţă. Iar mai târziu, când îşi foloseşte talentul pe Gillian şi află că i-a fost ascunsă deliberat informaţia că partenerul ei de viaţă era dispărut în urma exploziei, se supără serios pe Cal, acuzându-l că se joacă de-a Dumnezeu, hotărând cine şi ce informaţii primeşte, chiar şi în lucruri privitoare la viaţa personală.  

Printre celelalte drame enumăr în trecere faptul că Gillian s-a despărţit de soţ şi e uscată de plâns. Curios faptul ca deşi curând Zoe şi Cal au avut o discuţie în care subliniau cât de perspicace sunt copiii şi că, indiferent cât te chinui sa le ascunzi anumite lucruri, te trezeşti că sunt mult mai bine informaţi decât credeai, niciunul nu şi-a dat seama că Emily a ghicit în ce stadiu al relaţiei se află părinţii ei şi că e total împotriva ideii. Şi că degeaba i se spune ca unui copil mic ca totul va fi în regulă, ea e o adolescentă atentă în jurul ei acum şi nu crede o iotă. Şi se pare că ştie şi mai bine decât părinţii ei ceea ce acestora din urmă le face bine şi ce nu în materie de relaţii.

Ca de obicei, Gillian şi Cal au avut puncte de vedere diferite cu privire la modul în care trebuia gestionată problema cu Ria. Şi deşi Cal a gândit în perspectivă şi a încercat să urmărească interesul general al comunităţii (şi anume s-o ţină pe Ria concentrată la maxim pentru găsirea reţelei de terorişti) asta nu l-a salvat de la furia Riei, care s-a hotărât că ei i-a ajuns. Ce dacă Eli îl venerează, ce dacă Gillian îi permite joaca asta cu vieţile oamenilor?

Cum arată finalul primului sezon “Lie to Me”? Cu un sfat pe care Cal îl dă Riei: “This isn’t about you. It’s not about me. (…) You have a talent, but it comes with sacrifice, believe me… And it’s time for you to realize that that talent… it doesn’t belong to just you anymore.” Şi cu un Cal Lightman păşind hotărât, determinat, cu luminile stingându-se în urma lui, către următorul sezon…

Noi ne vedem/auzim/citim la toamnă! Să aveţi o vară frumoasă, pline de vacanţe atât de distractive încât să uitaţi complet până în septembrie de serialele preferate!