Da-i o nota !
(143 votes, average: 4.71 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Întoarcerea la lumină sau lumina misterelor ce vor sa vină? Ce detalii am pierdut, ce frame by frame să mai faci pentru a intui ce urmează?
Lost se putea termina aici sau poate continua fără a se lungi, fără a plictisi. Lost poate continua acolo unde pare a începe sau a se termina, asemenea unei bucle Moebius. Pe orice parte aş întoarce debutul şi finalul sezonului, rămân întrebări nepuse şi răspunsuri care-şi caută explicaţiile. Un final plin de acţiune, cu morţi, dispăruţi, reapăruţi, suspans şi mai ales psihomanipulare. Fiecare intrare a lui Jack în scenă este similară cu intrările/ieşirile prin oglinda ale lui Alice in Wonderland. Fiecare eveniment te face să te simţi într-o time shifting machine… aici cred că flaskbackurile şi previziunile încep să se coordoneze în loc să se confunde, încep să ne răscolească în credinţa că trăim clipa actuală când de fapt timpul trecut poate deveni antonimul acesteia iar prezentul cară în spate exact absenţa sa ca entitate.

Sigur că fiind ultimele două episoade ale seriei, evenimentele şi acţiunea abundă. Jack organizează capcana pentru Ceilalţii care vor fi venit pentru a răpi femeile gravide. Evident cineva dă greş şi se lasă cu morţi şi prizonieri. Cu demonstraţii de caractere tari şi caractere slabe. În Lost, personajele supravieţuiesc sau dispar în funcţie de misiunea pe care o au de îndeplinit în mijlocul conştiinţei publice sau în sinele conştiinţei individuale. Man of Faith se “ridică şi umblă” la îndemnul unui Walt care reapare numai pentru a restabili liantul cursiv între real şi imaginar.

Relaţiile dintre Ceilalţi par a fi bazate pe existenţa principiului de Jacob şi pe ascultarea militărească a unor ordine bazate pe minciună şi manipulare. Staţia de bruiere subacvatică păzită permanent de cele două camarade ale lui Mikhail – probabil vechi cunoştinţe de commando – prezintă elemente tehnice interesante, Dharma sau nu. Aparatura pare a fi tot din anii ’60, similară cu cea de pe celelalte staţii deja cunoscute. Tot nu e clar legătura între grupurile Mikhail, Ben şi Richard. Compania Widmore era conectată direct la sistemele de comunicare Dharma şi implicit Penelope pare a-l fi căutat pe Desmond prin mijloace din cele mai variate şi mai periculoase. Fiecare pare a respecta ordinele lui Ben indiferent de costurile în vieţi omeneşti, fără a avea o minimă iniţiativă. Ceea ce denotă prezenţa unei motivaţii mult mai puternice de fond.

Aşa cum am intuit parţial, Naomi nu este ceea ce pare a fi, nu este trimisă de Penelope şi nici nu aflăm de cine e trimisă. Încă un mister şi supoziţia că Ben nu minte ci doar deformează adevărul. Nu vreau să vă risipesc plăcerea de a viziona şi comenta detaliile vizibile acestui end season. Sunt de acord că relaţia intimă dintre prezenţa unui personaj în serial şi destin trebuie respectată..dar Charlie a părut extrem de mioritic la faza cu hubloul spart şi inundarea camerei de comandă a staţiei subacvatice. În plus, hubloul nu era chiar în partea superioară a camerei, camera nu era înclinată, aşa că ar fi trebuit să rămână o pernă de aer. Hubloul sare din figuri la explozia unei grenade în apă şi rezistă fără să crâcnească la impactul cu o butelie… mie exact scena cu Charlie mi s-a părut a fi departe de realitatea ştiinţifică..

Misterul insulei rămâne desigur o afacere în câţiva… Ben, Richard, Locke, Jack, Jacob, Juliet… Nu aflăm nimic nou despre numere, Smokie,dacă Jacob are legătură cu tatăl lui Jack şi de aia apare în viziunile sumbre ale viitorului. Mai sunt probabil şi altele dar acum sunt oarecum trist că s-a terminat suspansul săptămânal (flashback) şi oarecum vesel că nu mă mai trezesc joia la 4 (flashforward). Nu mă pot împiedica să vă recomand, dacă nu aţi trecut deja prin ea, L’isola del giorno prima, a lui Umberto Eco. Citez “Poate că providenţa o voise (pe Insulă) de-a dreptul mărturie castă a unei frumuseţi pe care n-ar fi trebuit s-o tulbure vreodată”. Poate că aceste peisaje real-ireale ne vor bântui peste vară, menţinând viu focul unui blog care ne aduce într-un loc mai virtual ca Insula pentru a ne plimba înainte şi înapoi în deducţii mai mult sau mai puţin logice.

Închei neconvenţional prin a-i mulţumi lui Mihai pentru oportunitatea pe care mi-a acordat-o, permiţându-mi să fac recenzia acestei serii şi, alături de el deja celebrului veverita_bc, alături de care am realizat (*în trei) o titrare promptă şi – zic eu – destul de bună. Pe curând.