Da-i o nota: (38 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Ar fi uşor să înţelegem că e un episod de tranziţie în care să fim pregătiţi a digera geneza lui Smokey. De fapt am întâlnit o compoziţie rarisimă între cele mai puternice personalităţi ale seriei: Ben, Widmore, Locke cel renăscut. Compoziţia generoasă din jurul personajelor principale este împrumutată şi celor secundare, care pot fi vii sau nu, pot roi ca albinele în jurul mierii, se pot agita sau nu în jurul axei timpului lor, dar nu pot decât sublinia măreţia unui scenariu unic. Pentru că, în realitate, acesta este episodul în care Ben apare în contrast sau în completare cu trecutul şi prezentul, apare ca fiinţă umană, de un uman răscolitor, purtat între destinul de lider prin subminarea autorităţii altora şi destinul de părinte adoptiv, de părinte negljent până la omucidere prin omisiune. Ben a lăsat-o pe Alex să moară în ideea leit-motivului “ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, sau, în lumina episodului trecut, se va fi întâmplat”. Patternul repetitiv al dictonului “Aşa a vrut Insula” se transformă uneori în “Acesta e interesul major al insulei” şi aici apare tranziţia de la divin la reprezentarea sa. Divinaţia inclusă în semiotica templului are ca efectori pe Jacob cel Neştiut, alături de materializarea sa, Smokey.

Dincolo de irealul revenirii lui Locke printre personajele vii în viziunea celor de pe insulă, e greu de spus unde va reuni scenariul limita ştiinţifică şi metafora. Ben o drege în numele scenariştilor “Insula a mai făcut oarece boroboaţe, vindecări, Iliuţă-numerologie, dar de înviat, nu a înviat încă pe nimeni”. Şi nu e imposibil ca, elementele dincolo de limitele explicaţiilor ştiinţifice să nu fie lăsate facil la îndemâna noţiunii de serial SF ci să gliseze subtil în terminologia complicată şi subţire ca o pojghiţă a halucinaţiei induse. Cei care aşteptă, alături de preferatul meu M. Badea, ca Lost să o dea în bălării pseudoştiinţifice mai au mult de aşteptat. Sunt multe fapte concrete care nu sunt complet explicate ştiinţific iar rolul unui astfel de serial este de a ne acomoda cu posibile modificări radicale ale modului de a privi originaţia şi evoluţionismul.

Sursa minciunii pare a fi la Ben capacitată de încrederea oarbă în destin. Aşa cum ştie că va fi judecat de Smokey, aşa acceptă să reînceapă, în orice clipă, jocul cu fiecare dintre pretendenţii la regăsirea insulei. Inclusiv cu Locke pe care l-a ucis şi care vrea explicaţii şi eventual o scuză. Ben e deja cu un pas înainte, sacrificându-l pe absolut enervantul Cezar pentru a-şi oferi o revanşă în faţa lui Locke. Informaţiile preţioase pe care i le-a oferit Locke lui Ben, înainte de a încerca să se spânzure, erau supravieţuirea lui Jin, un posibil sprijin pentru revenirea lui Sun şi desigur, regăsirea lui Eloise care deţinea coordonatele următoarei ferestre temporale către insulă. Practic Widmore, exilat de Ben şi Ben autoexilat după urmărirea de către commando-ul lui Widmore, căutau cu disperare regăsirea grupului căruia doreau să-i redevină lideri. In spatele acestei acţiuni sălbatice întinsă pe două sezoane, se iţeşte simpla, cumplita şi impresionanta metaforă a căutării de sine. Cu excepţia lui Richard care răpunde direct în faţa lui Jacob care controlează adevărul temporal pe insulă (adică adevărul trecutului, prezentului şi viitorului), alături de puterea responsabilizării conştiinţei de sine, numitul Smokey, Locke devine încet-încet o individualitate care trebuie luată în seamă ca un potenţial următor lider. Ben măturase iniţiativa Dharma pentru resurse, apoi pe Widmore pentru putere iar acum se confruntă cu principiile pe care le încălcase (părăsirea Insulei şi revenirea), supunându-se aparent penitenţei. Sau, de ce nu, s-a folosit încă o dată de Locke pentru a înţelege puterea nemăsurată a propriului destin. Şi pentru că vorbim despre destin, dacă puterea insulei constă în a permite diferite forme de regenerare celulară, atunci favoriţii la postul de preferaţi ai destinului sunt cei care ştiu exact ce au de făcut (şi nu au dubii, deci nici stress) sau cei săraci cu duhul (care de asemenea au idei puţine dar fixe şi apariţii episodice).

În miezul evenimentelor, o porţie de acţiune deschide alte întrebări pentru alte episoade. Illana, probabil omul lui Widmore, care-l păcăleşte pe Sayid pentru a ajunge în zborul Ajira 316, preia controlul şi are şi o cheie, parolă, ghicitoare, care va determina selecţia celor care trebuiau să ajungă pe insulă odată cu ea. Ce se poate afla în umbra statuii? Smokey? Sau o altă imagine a lui Anubis, similară celei de de placa de deasupra sursei de Smokey? Cert e că Illana şi colab vor avea un rol important şi de acum înainte.

Revenim la Ben, ce ar fi Lost-ul fără el…Smokey pare a fi vocea destinului sau mai exact pârghia care acţionează la ordinul lui Jacob, din mâna căruia se hrăneşte (sper că nu cu bitum pentru mumificări; înacest caz avem 2 teorii – una pseudoştiinţifică – smokey să fie bitum nanoparticulat şi o teorie românească – smokey de bitum – regele asfaltului). Ben fusese vindecat fără a şti de către cine şi în ce mod şi numai credinţa oarbă în forţa destinului îl salvează. Dacă speculaţia mea e corectă, Widmore ştia că Alex trebuie să moară, în interesul major al Insulei. Dacă Widmore ar fi fost fără pată, mai că l-aş fi crezut, dar şi el evada sistematic de pe insulă, încălcând principiile liderilor altruişti. Dacă însă Widmore avea dreptate, el ştia că Alex trebuie să moară iar Ben a permis asta cu bună ştiinţă, în virtutea ideii că destinul e mai presus de oameni. Toate aceste evenimente stau însă sub umbra remarcii lui Miles: trecutul şi viitorul cunoscut s-au întâmplat, prezentul este experienţa directă asupra realităţii imediate şi nimic nu poate fi schimbat. Diferă doar intensitatea emoţiei cu care trăim fiecare fază, fiecare mister incipient sau rezolvarea sa, fiecare episod, fiecare sezon. Odată ce Ben şi-a deschis băierile spirituale, timpul nu mai reprezintă o constantă. Totul este şi va fi relativ, până la finalul pe care îl va alege insula. Be prepared.

Faze memorabile:
- Din junglă va ieşi ceva ce nu pot controla! Adevăr grăieşte Ben! Locke reînviat a devenit necontrolabil şi deţinător al unor informaţii fără de care Ben nu mai poate reconstrui nimic.
- Legătura cu Jacob/Smokey era un dop pe fundul probabil al fostei fântâni în care coborâse Locke şi care avea o comunicare laterală cu templul, comunicare ascunsă în dulapul cu haine. Astfel aflăm cum l-a chemat el pe Smokey la datorie când erau ameninţaţi de trupele lui Widmore.
- Ben nu-l suporta pe Ethan de mic – avea gura mare şi prea mult tupeu pentru un învăţăcel. Aşa că, la momentul oportun, mai ales după faza cu Juliet, i-a tras heblu.
- Ce e în cutia pe care a adus-o probabil Illana cu avionul. Bombă nu pare a fi, cutia fiind destul de uşoară,transportabilă cu 2 pari. Alte măşti de gaze, detectoare de metale rare? Dacă Illana e omul lui Widmore,înseamnă că e posibil ca Eloise să fie şi mama lui Penny, relaţia extrainsulară a lui Charles şi carevasazică Fizicilă e frate cu Penny…
- Corect, Ben încercase s-o omoare pe Penelope şi o luase pe coajă de la Desmond. Dar, aşa cum probabil Insula (destinul) a vrut, similitudinea dintre scena în care trebuia s-o execute pe Alex/Danielle cu momentul apariţiei copilului lui Penelope (Charlie) a derutat scopul malefic al lui Ben şi a zădărnicit acţiunea care ar fi rupt alte legături între cei care populaseră reprezentarea acestui destin. Din păcate, tot mai multe indicii îl lasă în afara unei prezenţe justificate pe Sayid. Nu-i cânt prohodul, doar că aş regreta o eliminare a sa din poveste. Desigur, un torţionar nu poate fi personaj principal într-o poveste a destinului american; el poate aprinde focul, poate pune paie pe el, dar apoi rolul său este trecut undeva pe lista de rezerve, apoi uitat deoparte, ca o haină ponosită.