Da-i o nota: (31 votes, average: 4.94 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Despre condiţia umană, împinsă de la har la “dar” şi apoi la “deci”, despre nocturna în Si bemol minor, despre soarta geniului dispensarizat în condiţiile egoismului forte, sub egida interesului suprem, a binelui sau răului atotcuprinzător. Nu soarta insulei sau proprietăţile acesteia stau sub mecanismele care angrenează forţele celor 6 serii ci însuşi conceptul de autodeterminare. Uneori am impresia cã Lost scapă de sub sfera raţionalului şi a ecuaţiilor şi poate sucomba în principiul brain-shiftingului temporal. De altfel experimentele lui Daniel insistă pe acelaşi termen, de transgresiune temporală a spiritului (dacã există aşa ceva şi la şobi) şi mai puţin la deplasarea materialului. Pe de altă parte, dacă noţiunea de destin este corect interpretată ca fiind memoria inaparentă a formei gândurilor, înainte sau dupã generarea lor, atunci întâlnirile cu diferite vârste ale aceluiaşi personaj sunt coerente (Miles matur cu tatăl, Dan cu mama, tata şi Charlotte etc.).
Pentru a începe un review, e necesar sã subliniez că e un episod greu, demn de numãrul 100. Aşteptam un episod exploziv fizic, cu eventuale explicaţii despre statuie şi Smokey şi am primit un episod extem de puternic emoţional şi plin de personalitatea chinuitã a lui Faraday.

Am aflat cateva lucruri importante printre care si relatia lui Dan cu Insula – mama sa fiind Ellie, Eloise Hawking si in acelasi timp una dintre camaradele celebrului Widmore (perioada 1954) iar tatal fiind insusi Widmore. Dan nu este insa un favorizat al sortii. Este dupa umila mea parere sacrificiul pe altarul egoismului matern. Departe de a i se permite sa-si cultive pasiunea, Dan este impins pe panta rationalului – el devine man of science sub invelisul caruia clocotesc pasiuni si sentimente care depasesc si criza determinata de experimentele la care s-a supus. E interesant de revazut ep 3 al seriei, in care Ellie e la un pas de a-l executa pe propriul fiu. Evident motivul uneia dintre revenirile in 1954 in acel episod este experimentul cu bomba de hidrogen pe care Dan incearca s-o utilizeze pentru a impiedica Incidentul. Acest incident pare a fi acum explorarea inconstienta a pungilor energetice de sub Orchideea si Lebăda. Dan a circulat dupa ultima strafulgerare si la centrul Dharma unde si-a continuat cercetarile legate de calatoria in timp, dar, in acelaşi timp încearcă disperat să rezolve ecuaţia pierderii lui Charlotte. Probabil eforturile sale au izvorul tot în culpa resimtita in urma experimentului nereuşit cu Threresa despre care mai sunt destule de povestit. Îmi pot imagina că, în urma diferendelor cu mama dominatoare, Dan incearcă să se refugieze, alături de Theresa, într-o pungă temporală, încearcă să-şi deplaseze sentimentele reciproce într-un timp mai bun, unul favorabil rezistenţei acestora în contextul social. Fiind împins de necesitatea obţinerii unor rezultate de deplasare în timp de către sposorul grantului de cercetare (nimeni altul decat necunoscutul sau tată), probabil că Dan face o greşeală care pârleşte mare parte din conexiunile cerebrale ale Theresei. Sau metaforic spus, îi trimite gândurile în altă dimensiune temporală.

Revenind la ideea buclelor temporale ilustrată de vârsta lui Richard şi de apariţiile lui Dan în toate cele trei epoci vizitate insistent în timpul strafulgerărilor, nu putem sa nu observăm faptul că revenirea pe Insulă cu avionul Ajira din care vechii clienţi au disparut si s-au regăsit în altă falie temporală, a indus toate schimbările bruşte de atitudine şi de comportament ale celor din Iniţiativă. Mai întâi Phil care găseşte caseta cu transferul lui Ben cel mic către Ceilalţi, apoi Sawyer îl sechestrează şi nu are decât soluţia părăsirii insulei cu submarinul sau cea a refugiului în junglă. Cei care erau deja de 3 ani integraţi în Dharma, mai ales cei care formau un cuplu, nu-şi doreau acum să părăsească insula dar nici să plece dintre membrii Dharma. Cei proaspăt reîntorşi pe insulă voiau de asemenea să rămână, dar Dan le face oferta unică – îi face acum să creadă că poate schimba viitorul prin modificarea majoră a trecutului. Dacă în “The Constant” convingerea era că niciun element major al trecutului nu poate fi influenţat, acum, pentru a-şi atinge scopul de a anihila punga energetică de sub Lebăda, Dan apelează la introducerea variabilelor umane. Jack e primul care pune botul, urmat de Kate şi astfel unul dintre cuplurile iniţiale ale Lost-ului este oarecum reunit. Sawyer, baiat bun, ramane moral alaturi de Juliet pentru că a constatat pe bună dreptate, că are pe cine să se bazeze. Astfel, Dan pleacă să caute bomba care, crede el, va pune capăt explorărilor de la Lebăda şi care, probabil ar urma să modifice viitorul. În tumultul operaţiunilor de plecare, sunt surprinşi de un grup condus de suspiciosul Radzinsky, mare şi tare în conspiraţii şi iese un pic de lupta, dar e ceva firav; acest episod nu e unul de acţiune, e una din dramele sillenţioase care au străbătut în mod repetat viaţa personajului central al episodului. Aşa cum însă, se conturează din ce în ce mai bine, schimbările fundamentale care ar putea modifica evoluţia viitorului sunt astfel ghidate pentru a nu avea loc. Dan este împuşcat de propria mamă şi astfel devine ca şi Penelope, sora sa vitregă, un condamnat al jocului de orgolii început în anii 50 pe insulă. Rămâne de văzut cum vor părăsi insula pentru a reveni în 2004, deşi lucrurile încep să se cearnă câte puţin. Cei rămaşi în tabăra Dharma sunt acum captivi şi probabil va urma un interogratoriu pe gustul lui Sawyer.
E un episod în care Dan vine şi completează spaţiile rămase goale ale puzzle-ului imens al serialului. El însă rămâne în căutarea leacului pentru trauma sa interioară – imposbilitatea de a-şi urma calea aşa cum o simţea personal, fără intermediarul mamei sale.

Interesant este debutul şi finalul de episod, cu Desmond, constanta lui Dan, care intră în comă în operaţie şi la finalul episodului este bine mersi la recuperare. Aici vrem explicaţii dincolo de medicină, pentru că mare e coincidenţa regenerării rapide a scoţianului şi apariţia în spital sau langă spital a părinţilor llui Dan (Eloise şi Charles). De asemenea, Dan e împuşcat din spate, paravertebral şi probabil va fi dus la Templu pentru regenerare-recuperare la negrul de fum. Dacă însă trecutul nu poate fi modificat ci poate suferi doar schimbări minore, atunci constanta ecuaţiei relaţionată cu variabila creatorului acestei ecuaţii formează un tandem şi, când Dan e împuşcat, în altă falie temporală, constanta sa Desmond îşi revine.
Daniel este un prototip, şi cred că asta am câştigat în acest episod. Nebunul cu idei mari şi suflet imens. Atât de mari încât e folosit de corifeii manipulării ,care sunt chiar părinţii săi. Minţindu-ne copiii ne minţim viitorul, asta da transpoziţie a linearităţii timpului în aleator.