Da-i o nota: (40 votes, average: 4.95 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Un lider bun este un lider mort, pentru că atunci el se spiritualizează şi capătă un ascendent moral asupra trupelor. Cam aşa ar suna sloganul celor care trag clopotele Lost-ului. Nu simt pe nicio parte vreun derapaj al subiectului, e pur şi simplu dezasamblat şi părţile componente sunt prezentate cu o sincronizare demnă de Locke în diferite episoade. De exemplu, deja răposatul Daniel, în ciuda speranţelor că Smokey va face un act de binefacere, ramane un simplu instrument, un cobai al propriilor părinţi şi al propriei pasiuni. Am regăsit cu plăcere acest mesaj, ascuns într-un fald al scenariului, într-un buzunar temporal dintre două filmări – destinul e un concept căruia noi îi dăm formă pentru a ne justifica buclele ideatice din care, dacă am cădea, am dispărea pur şi simplu. Daniel nu este şi nu devine ceea ce avem noi nevoie, şi nici nu reprezintă o unealtă a vreunui interes suprem. El dispare de pe scenă din punct de vedere fizic pentru ca mesajul lui, notat scrupulos în jurnal, să devină o parte a destinului celor rămaşi. El este sacrificiul material care subliniază încă o dată că în urma noastră ne rămân faptele şi pildele (în formă redactată sau nu) pentru cei ce vor să vină. Dan va rebântui probabil episoade următoare în conştiinţele celor pe care i-a afectat direct sau indirect, în special probabil a lui Charlotte care pleacă de pe insulă, conform destinului său pentru a reveni obsesiv până îşi găseşte sfârşitul în lanţul de salturi temporale.

Deşi acum insula pare o afacere între Ben şi Richard pe tema Jacob – unde e şi de ce nu se arată – Locke începe să devină exact Toma Necredinciosul pe care i-l tot arăta Ben lui Jack ca pe un erou. Locke vrea deja, după conştientizarea experienţei palpării destinului, să pună degetul pe carotida lui Jacob şi să-i spună “I’m the leader”. În plus, ca să ne lase mască la fel ca în aproape toate episoadele, finalul propune pur şi simplu vânătoarea unuia dintre personajele reale sau idealizate care au stârnit marele mistere ale insulei. Metaforic vorbind, Locke încearcă într-un fel gustul puterii absolute asupra insulei, gust care l-a distrus şi pe Ben şi pe Widmore, aruncându-i într-un cerc/circ al distrugerii şi conspiraţiei. Acum e rândul liderului să facă aceeaşi greşeală, să considere totul imuabil şi să-i considere pe fiecare dintre cei cu care interacţionează un fel de agenţi ai propriei voinţe, anihilându-le noţiunea de liber arbitru. Debutul unei mentalităţi dictatoriale conţine mereu sâmburele revoltei, chiar dacă ulterioare, a victimelor respectivului sistem. Iar revolta, conţine în sine debutul unei mentalităţi care nu va face decât să caute noi metode de control asupra pârghiilor destinelor celorlalţi. Astfel, Locke caută practic metoda propriei sale ascensiuni şi prăbuşiri, caută calea propriului destin, indiferent din ce unghi privim acest destin. Iar ceea ce poate fi schimbat în destin este interpretarea. La fel cum Eloise îi spune lui Penny că nu mai poate prevedea ce se va întâmpla. Pentru că acolo se terminau interpretările fiului ei asupra perceptibilului. Pentru că Widmore poate investi oricât în proiecte de explorare a continuum-ului spaţiu timp, ca şi Abramovici în Chelsea – romantismul, sentimentul direct, orgasmul intelectual (şi nu numai) vin şi şterg sau modifică orice construcţie previzibilă, asemenea valului care şterge formele desenate pe nisip, fără a modifica aparent noţiunea de plajă.

Şi dacă tot am bătut câmpii în mod elegant, Insula pare acum, ceea ce Pink Floyd a descris ca fiind “A momentary lapse of reason”, o străfulgerare în câmpul minat de bombe şi pungi energetice al realităţii cotidiene, acea scânteie care uneori ne duce pe căi nebănuite iar alteori ne pierde.

Punctul forte al episodului pare a fi chiar la început, în discuţia Locke-Ben-Sun-Richard, din care reies câteva indicii. Richard, care supervizează a patra dimensiune i-a văzut pe toţi murind.
Mai rămâne ca toţi să se vaporizeze în Incident şi sezonul 6 să ne redea modul în care s-au relaţionat pentru a ajunge pe insulă. Apoi, Eloise care evident nu realizează că şi-a ucis fiul nenăscut, mai exact reprezentarea sa…să nu uităm că Daniel făcea experimente de salt temporal pentru ideaţie nu neapărat pentru materie.

Evident, lucrurile se sedimentează şi în tabăra celorlalţi, unde Radzinsky cel impusliv şi cu creier cam cât oligoPhil preia evident puterea de la echilibratul Horace şi decide să continue forajul pungii energetice, în ciuda opoziţiei de bun simţ a Dr Chang, Sawyer, Juliet, Faraday. La Radzinsky gustul puterii lasă urmele cele mai crunte, el neputând decât să fie un instrument al distrugerii din toate punctele de vedere. Probabil de aia l-au şi îmbrăcat în negru. Probabil Horace va muri în marea explozie a pungii energetice – de aceea el apărând ulterior cu sânge curs din nas.
Dr. Chang devine pentru o clipă foarte simpatic, iar decizia de a accepta dialogul cu fugarii e bazată pe aceeaşi conexiune, pe acelaşi pattern – relaţia tată-fiu. Decizia corectă de a evacua pe toată lumea se bazează tot pe acest tip de relaţie care stă la baza evenimentelor importante pe insulă.

Mă bucură revenirea lui Sayid, care acum chiar nu mai are nimic de pierdut. Probabil e nevoie de el pentru amorsa bomba. Sayid e complet r3evigorat de ideea că Ben nu va fi ucis decât când soarta vrea să-i redea trecutul sau să i-l ia de tot. De asemenea, interesant şi experienţa cu Locke tratându-se prin intermediul lui Richard, pentru a supravieţui acelei răni. Mai trebuie descifrată doar semnificaţia frazei “mi-a spus mie insula”, care încă are conotaţii incerte.
Replica episodului – evident Sawyer – vreau să vorbesc cu avocatul / o să cumpărăm Microsoft.
Faza epocală a episodului – Hurley, care nu văzuse MASH, reuşeşte să recunoască faptul că sunt din viitor, doar din lipsă de cultură generală. Am râs, dar mi-am dat seama că nu aş vrea ca un sistem de învăţământ să aibă asemenea consecinţe.

Şi uite aşa, ne pregătim de marele Incident – nu vor putea detona bomba la timp şi punga energetică va fi detonată, se vor dematerializa şi transloca din nou în timp pentru a relua povestea? Evident, nu-l vom vedea pe jacob, pentru că, probabil, în clipa în care Locke va dori să afle cine e, pac explozia şi grand finale.

p.s. Tipul care-i tot bate pe Jack şi Kate seamănă numai întâmplător cu şeful echipei de pe cargobot?