Da-i o nota: (33 votes, average: 4.91 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

În fiecare dintre noi se regăsesc nu numai cele două forţe antagonice, binele şi răul, ci în special fragmente ale altor destine care reprezintă aceste forţe. Iar fiecare dintre aceste fragmnente de destin ale altora poate juca un rol diferit în sinele interior, în posibila, probabila sau eventuala trecere consecutivă prin acelaşi punct ale existenţei.

Acum se conturează mai bine cele două entităţi antagonice ale Insulei (şi nu numai) MIB şi Jacob. Fiecare dintre ei a necesitat retuşuri, MIB având rolul ingrat de exilat sub formă de particule – Smokey – iar Jacob de călător prin conştiinţa lui Hugo, deocamdată singurul care pare a-l putea vedea.

Călătoria spirituală a lui Locke în Australia seamănă tare bine cu aventurile sale pe Insula primelor sezoane, alături de cuţitele sale celebre. Realitatea sa alternativă este o liniştită viaţă de cuplu în care este urmărit în permanenţă de mici ghinioane care îi confirmă, ca o picătură chinezească, faptul că rolul său nu e acela. Manipularea de care vorbeşte MIB, exercitată asupra celor 6 vizitaţi de Jacob (lista lui Jacob) se reflectă în comportamentul fiecăruia. Kilogramul de suspans este introdus prin alternarea unei realităţi în care cei ajunşi pe insulă au alte destine şi mai ales alte ierarhii. Ca şi în viaţa curentă, ierarhiile sociale au prea puţin de a face cu realităţile etalării pe o scară de valori. Rolurile fiecăruia în destinul comun păstrează puncte de contact sub forma acceptului sau rejetului unor afecţiuni care par incurabile (cancerul lui Rose, invaliditatea lui John şi probabil altele – complexul lui Jack, conştiinţa încărcată a lui Kate etc).

După ce s-a clarificat rolul de substituent al lui Locke pentru MIB, încep să ni se desluşească şi o parte dintre intenţiile acestuia. Călătorind sub formă de Smokey şi călare pe imaginea lui Locke, MIB caută prozeliţi, mai ales că cei care rămăseseră în viaţă se cam refugiaseră în Templu. De altfel şi Illana recoltează un săculeţ din cenuşa în care arsese Jacob pentru o posibilă întâlnire cu Smokey în junglă. Interesantă motivaţia readucerii pe insulă a trupului lui John sub motivul unei întrupări stabile a Răului, astfel încât de acum e clar că va fi chipul lui Locke.

Primul potenţial recrut pare a fi Sawyer, care îşi bea amarul în ceea ce a mai rămas din Dharmaville. De acolo MIB îl preia şi îl momeşte cu ce altceva decât cu o celebră frază “am răspunsurile pe care le cauţi, chiar dacă nu-ţi mai pasă de nimic pe lumea asta”. Sawyer însă e băiat de lume şi se duce să pună degetul, ca un micuţ Toma Necredinciosul ce este. Înainte de a porni după Sawyer, MIB încearcă marea cu degetul, mai exact să-l corupă pe bietul Richard care e departe de ceea ce părea până acum. La fel ca Ben, pare să nu aibă habar de lucrurile cu adevărat importante care se petreceau pe Insulă. Pare un executant al dorinţelor lui Jacob şi mai grav, pare a nu înţelege că Jacob căuta să-şi selecţioneze (cel puţin teoretic) un continuator. Richard rezistă tentaţiei şi astfel următorul căutat devine Sawyer. Devine pentru că era în afara perimetrului Templului, locul unde deocamdată MIB nu are acces.

Punctul de atracţie al episodului rămâne călătoria lui MIB prin junglă, cu apariţia elementului care reechilibrează situaţia, puştiul blond, care pare a fi copilul-Jacob şi care-i interzice să încalce regulile jocului. Mai exact îl împiedică să-l omoare pe Sawyer, acesta fiind totuşi un potenţial recrut iniţial al său. Dacă puştiul e Jacob-copil – rămâne întrebarea de ce avea mâinile pline de sânge în prima fază când e văzut numai de MIB dar nu şi de Richard.

După ce Sawyer este salvat în timpul călătoriei (MIB respectând regula jocului) cei doi ajung la unul dintre punctele de sprijin ale serialului. Grota lui Jacob, locul unde măsura binele şi răul, acolo unde acum balanţa cu cele două pietre semnificative (alb-negru) se înclina acum de partea întunericului. Şi, ca să pună capac, MIB deghizat în Locke aruncă piatra albă în ocean, de unde nici 10 Losties n-o vor scoate (ca să produc şi eu o metaforă). În grotă, surpriză, reapar numerele, de data asta cu andrisant cunoscut. Cele 6 numere au fiecare personajul său, anume 4 Locke, 8 Reyes-Hugo, 15 Ford-Sawyer 16 Jarrah-Sayid, iar 23este Shephard-Jack. De aici, ca liliecii zburătăciţi de făclia lui Sawyer, speculaţiile. Dacă lista reprezenta posibilii candidaţi pentru continuitatea lui Jacob, atunci, în urma discuţiilor cu veverita_bc am putea avea aşa:

Jacob-MIB = cele două forţe antagonice ale insulei, dualitatea din fiecare dintre noi

Jacob i-aduce aminte lui MIB că totul e joc, în care regulile trebuie respectate. În şirul numerelor netăiate, Locke era primul şi în acelaşi timp devine excepţie, fiind ucis şi trecut la “eliminaţi”. Primul venit, primul eliminat, primul candidat care avea să-şi ucidă aproapele sau mai exact reprezentarea. Un om al credinţei puse la încercare (nu există miracole în realitatea alternativă – există miracole în realitatea de pe insulă). Un om a cărui conştiinţă, măcinată de deziluzii, trece prin mâna ucigaşă a lui Ben de la “man of faith” la “man of anti-faith”, un prizonier al propriului ego şi reprezentant a ceea ce nu şi-a dorit niciodată să fie. Numele lui Locke este şters nu pentru că e mort, ci pentru că nu mai reprezintă un element al jocului. Dacă în joc treci dintr-o parte în alta, îţi anulezi şansele de a aparţine unei anumite tabere, în esenţă îţi anulezi şansele de a fi. Locke fiinţează dar nu mai este.

Al doilea pe listă este Hugo, numarul 8, bila neagră la biliard şi numărul de pe iepurele teleportat. Hugo care a jucat numerele şi în consecinţă devine o jucărie în mâna numerelor. Conştiinţa sa e portabilă şi probabil cel mai uşor de amplasat în diverse instanţe temporale. Vecinii întru numere Sawyer şi Sayid, ambii luptători, oameni dintr-o bucată, drame personale asemănătoare. Sawyer e protejat de regulile jocului, Sayid salvat şi reactivat de mesajul lui Jacob plus conjunctură. Jack continuă şirul, fiind diametral opusul lui Locke, adică man of science. În final, soţii Kwon nu se ştie care e reprezentantul numărului 42 având în vedere că Jin şi Sun sunt inseparabili. Dacă e vreo semnificaţie în toate astea, vom vedea probabil în continuare. Now, let there be comments!