Da-i o nota: (23 votes, average: 4.74 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Se pare că atunci când vrei să fii concis în exprimarea unor mesaje pertinente, eventual cu încărcătură emoţională, cel mai bun lucru e să alegi un episod “de tranziţie” cu un final spectaculos. Deşi intuiţia tuturor se va fi legat de acest final, îmi asum riscul de a nu vorbi despre el pentru ca scriu recenzia la ore imposibile.

Dar ce te faci când trebuie să scoţi esenţa din detalii iar detaliile prezintă o diluţie exagerată?

Sistematic începând, emoţia altor episoade reprezintă plăcute amintiri ale episoadelor precedente. Azi, cuplul Jin-Sun ne aduc spre analiză soarta cuplului format din pături sociale atât de diferite încât pot fi considerate divergente. Deşi destinele lor aveau evident sensuri opuse, liberul arbitru permite asocierea personajelor. E clar că problema celor trei tabere la ora actuală este de a obţine informaţia vitală: cine e candidatul Jin sau Sun? În tabăra Widmore, care seamănă oarecum cu echipajul Keamy tremis să rezolve lucrurile pe Inuslă la un moment dat, Zoe, fizician care nu se ridică deocamdată la nivelul lui Daniel Faraday, se ocupă de capturrea lui Jin, aparent pentru faptul că semnase nişte hărţi cu distribuţia pungilor electromagnetice pe Insulă. Hărţile datează probabil din perioada în care Jin, Sawyer şi Miles călătoriseră în perioada anilor 70 ai iniţiativei Dharma, perioadă în care Radzinsky proiecta şi construia staţia Swan pentru controlul unei asemenea pungi. Se înţelege că Widmore caută încă o sursă similară de energie pentru un proiet la scară mare, de ce nu o nouă mutare a Insulei care s-ar lăsa în final cu scufundarea acesteia. Răpirea lui Jin coincide cu un moment în care Flocke pleacă s-o ademenească şi pe Sun în grupul său. Deşi putea călători extrem de repede sub formă de Smokey, Flocke lipseşte suficient de mult din tabăra proprie pentru ca atacul grupului Widmore în vederea răpirii lui Jin să aibă succes. Flocke dă semne de slăbiciune, îl pierde pe unul dintre candidaţi, în timp ce Sayid este “confortably numb”. Această aparentă (zic eu) insensibilitate pare a se datora lipsei sale de motivaţie în perspectiva părăsirii Insulei. Bună de tot replica lui Flocke: “e mai bine aşa în vederea întâmplărilor ulterioare”. Ceea ce înseamnă că o mare parte din războiul care se pregăteşte de ceva episoade, va fi psihologic sau nu va fi deloc. Un tip care nu simte nimic este ideal pentru o operaţiune în care forţe antagonice încearcă să ademenească prozeliţi. Tot în tabăra Locke, legea pare a fi – important e să-i scoatem de pe Insulă pe cei de pe lista lui Jacob, să rămână omul fără candidaţi. În acest sens ademenirea lui Claire cu ideea reintegrării sociale alături de Aaron, dar cu sacrificarea lui Kate, pare elocventă. Ar fi un pic xenofob ca în finalul finalului să moară toţi şi să rămână cuplul centric din episodul de azi, întru ilustrarea supremaţiei rasei galbene care se prefigurează pe plan mondial. Dar să nu batem câmpii prea tare, e totuşi doar un episod din Lost.

E interesant să vezi cum puterea lui FLocke este limitată de liberul arbitru, de apa dintre insule (se transforma probabil în noroi) şi de intervenţia bine sincronizată a celor din tabăra Widmore.
Un alt punct de sprijin al episodului este tentativa eşuată de corupere a lui Sun. Deşi o lasă să aleagă, ademenind-o cu reunirea cu Jin, Sun nu cade în capcană. Deşi FLocke putea s-o ia la pachet după ce Sun dăduse cu capul de cracă, se pare că simpla negare e suficientă pentru a nu trece dintr-o tabără în alta. Apartenenţa la taberele Jacob şi Flocke se bazează pe credinţă şi voluntariat.

În istoria LAX a cuplului Sun-Jin, nimic nou în afară de spectaculoasa întregire a coliziunilor şi coalescențelor dintre personaje. Am văzut întâlnirea între Sayid şi Jin mediată de absolut delicioşii Keamy şi Omar (vezi că şi eu sunt arab – ha ha) precum şi apariţia misteriosului Mikhail. La fel, încrâncenarea lui Paik tatăl de a separa suflete pereche. Desigur, în realitatea LAX, în carnagiul din restaurant apar puncte comune – Mikhail împușcat în ochiul care era obturat pe Insulă, Sun însărcinată pierde sarcina şi devine sterilă (?) – aluzii, conexiuni sau predestinare? Drăguţă apropierea cu starea lui Sun pe insulă, în “grădiniţa” ei cu legume, în care moartea plantelor sădite ca un mesaj al comuniunii familiale este asociată cu indiferenţa faţă de destin sau liberul arbitru. Frumos, verde, suculent, astfel încât în tabăra Jacob, acum lucrurile sunt oarecum liniştite, cu un Jack aproape filosofic, dând semne de comportament din sezonul I.

Şi în final, pentru că acum putem vorbi despre pachet – e ora 13 – de ce credem că este adus Desmond pe Insulă. Mai întâi pentru că Eloise Faraday i-a spus clar că mai are treabă acolo. Desmond pare bine sedat, este transferat ca un adevărat colet la infirmeria de pe Hydra – acolo unde exista camera 23 pentru inducerea mesajelor subliminale. Practic îl văd ca pe un instrument pe care Widmore îl va folosi pentru o eventuală detonare a unei alte pungi energetice – doar a mai făcut asta odată la Swan. Mai lipseşte Penelope cu altă echipă de salvatori pentru a reîntregi grupul şi frustrarea paternă a lui Widmore, legată de potrivirea caracterială dintre Desmond şi Penny.

Interesantă, de asemenea, frustrarea lui Locke faţă de pachetul secret, care i-ar putea ameninţa planurile. Acum avionul este bine păzit, Hydra izolată cu piloni, Jin şi Sayid i-au scăpat – probabil urmează un episod compensator.
Replica episodului mi se pare cea cu roşia care a supravieţuit pentru că nu a fost nimeni care să-i spună că trebuie să moară. Într-un fel, ca şi supravieţuirea în eventualitatea unei realităţi post-insulare – dacă eşti convins de importanţa scopului tău dincolo de evenimentele impuse de destin, poţi supravieţui asemenea roşiei cu pricina.

Problemă – oricât de plauzibilă ar părea anestezierea celor din tabăra Flocke, Sawyer a luat doza foarte aproape de carotidă, în mod normal din cauza şocului se putea alege cu o hemoragie cel puţin.