Ah…drama. O vedem peste tot. O simţim în viaţa noastră şi o vedem în viaţa altora, în Gossip Girl, Tânăr şi neliniştit, Dallas şi…Make it or Break it.

De ce un serial care ar trebui să se concentreze pe gimnastică (sau măcar pe băieţi) , şi nu, Bela Karolyi nu salvează situaţia doar pentru că apare în acest episod,  se concentrează pe mame ţinute departe de fiicele lor pentru că au avut probleme cu drogurile şi care mor subit într-un accident de maşină (ce convenabil) şi gimnaste care ajung în puşcărie pentru că au furat o cutie de medicamente (să fim serioşi) , vă întrebaţi? Din acelaşi motiv pentru care în Grey’s Anatomy a apărut unul cu un pistol şi a omorât pe cine a apucat: pentru dramă (şi pentru că în spatele ecranelor stă o echipă formată din oameni care nu se suportă şi se ajung la concedieri) , dar să lăsăm plecarea lui Sasha deoparte. De reţinut faptul că nu zic că a fost concediat Neil Jackson, sau ceva…I am just saying.

Acum, voi trece de la părerile personale la…alte păreri personale formulate într-un mod mai “profesional” ca să pară că ceea ce scriu eu aici este o recenzie.

Aşadar, ideea episodului pe care mulţi l-au catalogat ca fiind superb, deşi nu văd de ce, pentru că am văzut mai multă emoţie în alte episoade, este marea luptă a fetelor pentru un loc în echipa naţională, care în sfârşit a avut loc. Am aşteptat atât de mult să vedem acest episod, l-am văzut intitulat “At the edge of the worlds”, ne-am spus “mamăăă câtă acţiune o să vedem” ca să…vedem o Lauren plângând pentru că i-a murit mama pe care înainte să îi spuna Steve că o iubea, o ura. Cineva să îmi spună cum e posibil să treci de la ură la iubire necondiţionată în asa fel şi cu atâta pasiune încât să te uiţi în sus şi să îi dedici exerciţiul tău de la paralele unei femei pe care nu ai văzut-o de atâţia ani şi ai urât-o tot atâţia? Acum ce se va întâmpla?  Îl va urâ Lauren pe Steve următoarele zece episoade, sau acum e totul ok pentru că Summer a reintrat în viaţa lor? E puţin ciudat cum Lauren, o creatură care nu uită şi nu iartă, ar uita şi ierta atât de uşor faptul că Steve a minţit-o atâta timp.

O altă creatură care nu mi-a plăcut în acest episod a fost Summer. Mi se pare deosebit de ipocrit să îi spui lui Neil Jackson că îl iubeşti şi apoi să mergi la biserică şi să îi ceri lui Doamne Doamne să iţi dea un bărbat mai potrivit pentru tine şi acela să fie Steve Tanner. Problema nu e că e o femeie credincioasă, problema e că e ipocrită la atâtea nivele. O data e ipocrită pentru că îi spune lui Sasha ca îl iubeşte şi apoi se întoarce la Steve Tanner doar pentru că el se afla în biserică în acelaşi timp în care ea se ruga , apoi e ipocrită pentru ca deşi a susţinut atâta timp că nu mai poate fi cu Steve pentru că nu suporta faptul că a minţit-o pe Lauren şi alte lucruri care sunt incompatibile cu convingerile ei de îngeraş, totuşi se întoarce atât de uşor înapoi. Ipocrizia…adesea ascunsă în haine bisericeşti, îmi e silă să o văd într-un serial care ar trebui să fie despre gimnaste şi cu gimnastică şi care ar trebui să ne dea o pauză de la viaţa reală.

Dar în fine…

Ştiam că gimnastica este un sport strict care necesită exagerat de multă muncă, două elemente pe care nu le-am văzut în acest episod. Care nivel de stricteţe îi permite unei gimnaste ca Payson să intre pur şi simplu în sală , să îşi facă exerciţiul şi să aibă şi un loc în echipă ? În care lume paralelă sunt membrii comitetului de examinare atât de uşor de înduioşat?

O altă enigmă este modul în care ajunge Austin să o prindă pe Kaylie…damn that boy is Superman.

Nu ştiu la ce ne vom uita dacă pleacă Sasha…asta e o altă enigmă…altul care îi spune unei femei că o iubeşte şi apoi pleacă aşa pur şi simplu.Eu nu înteleg iubirea în serialul acesta. Producatorii ar trebui să citească nişte cărţi de Jane Austen.

Una peste alta s-a văzut clar că Ellen nu vroia şi totuşi vroia ca fetele să ajungă în echipa naţională (foarte indecisă) pentru că altfel nu înţeleg de ce le-ar sabota pe toate închizându-le în sală fără părinţi şi fără să le dea dreptul de a se încuraja una pe cealaltă , făcând tot posibilul să dea un aspect rece cadrului natural, iar apoi să se laude că a reuşit să o facă pe Kaylie să  exercite săritura cea faimoasă (doar dacă nu ştia că o să o dea în bară,ceea ce chiar mi-ar aminti de o profesoară din generala, but that’s just me).

În final , aşa cum TOŢI NE AŞTEPTAM (nicio emoţie acolo) , în Echipa Naţională a Statelor Unite sunt strigate numele celor patru fete ale noastre: Payson, o lebădă nou-născută (care ce va face? va participa numai la sol? credeam că asta e imposibil în gimnastică), Lauren care acum o iubeşte pe maică-sa dar probabil îl urăşte pe Steve…drama nu se sfărşeste niciodată, Emily care se află în puşcărie, iar portocaliul nu prea o prinde şi să nu o uităm pe Kaylie care are atât băiatul cât şi perfuzia.