Da-i o nota: (14 votes, average: 5.00 out of 5, rated)  Loading ...

Ahh, Arthur. Ah, Merlin. OK, unde sa incep? Stiu, o sa incep prin a marturisi (inca o data) ca nu ma pricep deloc la legendele Arthuriene. Eroii copilariei mele au fost cei trei muschetari, nu Arthur si cavalerii Mesei Rotunde. Tot ce stiu e din auzite, din osmoza culturala, si mai nou din Merlin. Asa ca nu stiu exact ce rol are Morgause in legenda originala, stiam doar ca exista si ca inseamna necazuri pentru Arthur.

Arthur e in centrul episodului, si trece din nou prin momente de cumpana, in care isi dovedeste taria de caracter. Poate unii ar numi-o incapatanare absurda, dar pentru un cavaler cuvantul lui e ceea ce-l deosebeste de plebe, iar Arthur a dovedit cu varf si indesat ca vrea sa fie un om dintr-o bucata, care sa poata fi dat oricand de exemplu.

Faptul ca a crezut-o atat de repede pe Morgause imi spune ca Arthur nu e atat de sigur de tatal lui. Sigur, ceea ce a auzit a auzit chipurile chiar de la Ygraine, dar la cat trebuie ca i-a impuiat Uther capul cu “magia e malefica”, putea gandi si singur ca “Ygraine” nu era decat o inchipuire care sa-i spuna ce voia Morgause ca el sa auda. In fond Arthur nu si-a cunoscut niciodata mama, asa ca nu avea de unde sa sufere impactul unei figuri cunoscute care sa fie astfel mai convingatoare.

E foarte ironic ca tocmai Merlin ajunge sa fie felicitat de Uther pentru ajutorul in lupta contra magiei. E ironic si ca Arthur tocmai se aratase dispus sa accepte ideea ca poate nu toti cei ce practica magia sunt malefici. Figura dezolata a lui Merlin spune tot, atunci cand Arthur ii multumeste ca l-a facut sa vada adevarul si sa-si consolideze ura fata de vrajitorie.

Arthur nu prea se arata recunoscator fata de Merlin de obicei (e adevarat ca de multe ori nici nu stie ce a facut Merlin sa-l ajute ) – ei bine, tocmai acum isi manifesta recunostinta.

E un pic iritant ca la sfarsitul fiecarui episod mai important se apasa un mare buton de reset. E de inteles – serialul si-a propus, in mod evident, sa imagineze “anii formativi” ai viitorului rege, iar nu legenda in sine. Daca merg prea departe intra in teritoriul Arthurian clasic. Nici sa stea pe loc la nesfarsit nu pot, pentru ca n-ar mai avea sare si piper pentru unii. (Nu si pentru mine, recunosc ca primul sezon mi-a placut intr-un fel mai mult, pentru ca era mai vesel si mai lipsit de presimtirile pline de angoasa ale viitorului din legenda. As fi putut sa mai privesc bucuroasa inca un sezon in care Arthur si Merlin sa-si salveze viata reciproc si sa se ciorovaiasca precum niste adolescenti. OK, partea cu Merlin stropsit cu legume si fructe storcosite devenise prea repetitiva, pe aceea n-o regret. )

Asa ca nimic nu e dus pana la consecintele finale: aventura Morganei cu druizii nu are nicio consecinta imediata, Uther nu afla nimic despre secretul ei. Incurcaturile amoroase sunt suspendate, pentru ca deocamdata Guinevere nu poate fi altceva decat o servitoare, iar timpul lui Lancelot nu a venit. Arthur afla adevarul despre nasterea lui, dupa care e convins ca totul nu a fost decat o minciuna a unei vrajitoare puse pe distrus Camelotul. Ca de obicei, minciuna amestecata cu un pic de adevar e cea mai primejdioasa – e adevarat ca Morgause avea intentii rele in privinta lui Uther. Nu stim sigur, dar suspectez si ca “Ygraine” nu era decat o holograma, nu spiritul adevarat al mamei lui Arthur. Pare iarasi adevarat ca Uther nu a vrut cu adevarat sa-si sacrifice sotia, ci a ignorat sau nu a stiut ce avea sa-i ceara Nimueh. Probabil si-a inchipuit ca o sa poata sacrifica vreo biata servitoare – nu ma indoiesc ca n-ar fi ezitat, pentru ca e exact genul de om care ar face asa ceva.

Merlin isi dovedeste si el inca o data calitatea umana, si cat de important este pentru el Arthur-prietenul, nu Arthur-viitorul-rege cu un destin maret. Vocea lui e singura care putea strabate prin furia si durerea lui Arthur, asa ca nu a tacut, desi daca tacea putea deschide o noua era pentru magie in Camelot, si domnia lui Arthur ar fi aratat cu totul altfel. Acum situatia lui e si mai rea decat inainte, intrucat regilor nu le place ca altcineva sa le fi vazut momentele vulnerabile.

Morgana mi se pare cea mai oropsita din toata afacerea. Gaius o indoapa cu potiuni de dormit, Merlin nu o ajuta desi ar fi cel mai in masura sa o faca, provoaca indirect moartea multora dintre druizii care o ajutau si asigura dusmania lui Mordred contra Camelotului, si nici macar ca are o sora nu afla. Sper ca o lasa sa pastreze macar amuleta de dormit… Morgause parea sincer interesata de soarta ei, cred ca nu era nimic malefic in bratara cu pricina. Nu stiu cum a ajuns ea dusmana lui Arthur in legenda, dar serialul acesta pare sa o duca pe calea “era doar o mare neinteleasa, anturajul a impins-o inevitabil spre latura intunecata prin felul in care s-au purtat cu ea”.

Pe o nota superficiala, Arthur e foarte sexy in duelul cu Uther. Chiar daca in duelul cu Morgause a pierdut lamentabil, eu tot cu el tin. (Ma intreb insa ce vor considera cavalerii mai important: faptul ca si-a tinut cuvantul de onoare, sau faptul ca a pierdut – vai, ce oroare! – in lupta cu o femeie… )

O nota personala: nu ma uit niciodata la promourile pentru episoadele urmatoare, nu vreau sa stiu dinainte absolut nimic din ce se va intampla. Asa ca daca sunteti draguti si va amintiti rugamintea mea, as aprecia foarte mult daca nu ati include nimic in comentarii despre episoadele urmatoare. N-o sa urmaresc pe nimeni cu sabia editoriala, e doar asa, o favoare pe care puteti sa mi-o faceti sau nu.