Da-i o nota: (12 votes, average: 5.00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Nu stiu ce s-a intamplat saptamana asta cu toate serialele la care scriu, dar au avut niste episoade extraordinare. NCIS: LA nu a facut exceptie si ne-a livrat un episod foarte bun, imbinand drama cu elemente comice si ceva character development. Unde mai pui ca tema este de actualitate si una destul de dureroasa pentru omenire, dar mai ales o rana inca deschisa pentru americani: terorismul sub toate formele sale.

Partea comica a fost asigurata de micuta Hetty si ale ei povesti de viata , Hetty e un mic dictator acolo, are autoritate nelimitata si nimeni nu indrazneste sa-i iasa din cuvant. Echipa NCIS si-a gasit unitatea si apare ca un grup de prieteni nonconformisti dar care sunt niste profesionisti excelenti. LL Cool J imi devine din ce in ce mai simpatic si face o echipa buna cu Chris O’Donnell. Ce sa mai zic de casa aia pe post de sediu? Minunata! M-am indragostit de ea

Toti membrii echipei sunt alesi pe spranceana iar rezultatul e unul foarte pestrit, dar interesant. Il avem pe G – cu simtul umorului dar si destul de misterios, pe Sam – un dur incontestabil si totusi persoana pe care o vrei langa tine cand dai de dracu, pe Kensi – femeia super smart dar care are niste probleme emotionale si nu este sigura pe sexualitatea ei decat la prima intanire , pe Dom – care invata sa devina barbat si descopera in membrii echipei niste prieteni adevarati, pe Eric – un geniu al informaticii care nu are nici o problema sa recurga si la metode ilegale pentru a-si face treaba bine, pe Nate – psihologul de serviciu, expert in body language si cel care are o vorba buna pentru toata lumea dar nu reuseste sa spuna o gluma buna nici daca-l loveste in frunte si pe Hetty, acest mic dictator care starneste admiratie si teama in acelasi timp. Ce sa mai, Captain Planet and the Planeteers!

Ce trebuie sa faca echipa? Sa recupereze un avion teleghidat care a disparut dupa ce un hacker a preluat controlul acestuia in timpul unei misiuni si a ucis un soldat al marinei americane. Problema e ca pe langa avionul respectiv, teroristul a plecat si cu o racheta pe care are de gand sa o lanseze deasupra Los Angelesului, mai precis deasupra unui liceu. Nu voi intelege niciodata rationamentul acestor oameni si mai ales cum de poate cineva sa se gandeasca ca e corect si drept sa omori niste oameni nevinovati, doar ca sa dai un exemplu. In cazul acesta vorbim de elevi!

Pot intelege ca uneori suferinta e prea mare si stiu ca Janson suferea deoarece sotia sa a fost ucisa in cadrul unui experiment al armatei, dar sa ajunga sa planuiasca asasinarea atator copii, mi se pare un lucru ingrozitor. Gasim in acest episod cam tot ce vrem despre teroristi: il avem pe arabul care detesta America si prefera sa se arunce in aer decat sa fie prins viu si interogat; il avem pe pustiul geniu care s-a lasat prins in lumea banilor si a pariat mai mult decat trebuia (in cazul lui – viata) si il avem pe the ultimate terrorist – tipul suparat pe viata si pe lume in general, care nu are nici o problema sa omoare sute de oameni, doar ca sa-si satisfaca pofta de razbunare.

Seriozitatea cazului este contrabalansata de umorul dat de situatiile in care sunt pusi membrii echipei sau de replicile amuzante ale acestora. Asa cum era de asteptat, NCIS reuseste sa schimbe traiectoria rachetei in ultimele secunde (hei, daca Chuck a facut-o, era posibil sa nu o faca ditamai echipa de experti? ), Ahmed the terrorist e impuscat si toata lumea e happy. Mai putin G care tot nu a aflat ce s-a intamplat in Nepal. And my big question: Hetty cu Frank Sinatra? The Frank Sinatra? ) Really?

5/5