Da-i o nota: (7 votes, average: 4.86 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Ei bine, se pare ca daca nu esti pe o retea de socializare nu existi. Facebook, Twitter, LinkedIn, MySpace etc. Cu cat ai mai multi prieteni, cu atat esti mai bun. Sau cel putin asta am inteles eu din acest episod din NCIS:LA. Eric are 1000 online friends pe Facebook si este felicitat de insusi directorul NCIS, prietenul nr. 500. Hetty este si ea pe Facebook, in primii 300 de prieteni si ii scrie acestuia zilnic, in greaca.

Dom e inca un incepator, el sta pe Friendster, care nu mai e la moda. Nate isi da si el cu parerea si spune ca aceste retele de socializare sunt doar niste incercari patetice de a te baga in seama cu cineva cu care nu ai curaj sa vorbesti fata in fata. Acum, oricare ar fi adevarul, se pare ca si retelele de socializare sunt totusi bune la ceva. Sam sustine ca multi criminali sau teroristi cauta astfel acces la informatii confidentiale. Sa-mi sterg contul de Twitter (asta dupa ce imi amintesc parola, of course)? Sa o fac in ritm de rap ca Miley Cyrus? )

Singurii care nu au nici o treaba cu prieteniile online sunt Kensi, G si Sam. Care e faza cu aceste minutate retele si de ce vorbesc eu de ele? Pentru ca suspectul numarul 1 foloseste o astfel de retea de socializare pentru a-si reintalni o fosta colega de liceu, in scopul de a o folosi, pentru ceea ce la inceput parea a fi o crima si pentru a scapa nepedepsit de la ceea ce a facut. Inca de la inceputul episodului vedem ca G se identifica cu Flynn si ii gaseste acestuia circumstante atenuante.

 O fi de vina flerul lui deosebit sau faptul ca seamana destul de mult cu Flynn, dar intuitia sa este cea corecta si dupa o ancheta ceva mai deosebita, cu multa munca sub acoperire, santajarea viitorului sef (vreu si eu un asemenea loc de munca) si implicarea in viata unei fete nevinovate, G. reuseste sa demonstreze ca Flynn este nevinovat si ca cel responsabil este chiar the big boss al agentiei de securitate cu care guvernul SUA colaboreaza in Irak. Om sus-pus si cu relatii, Caldwell se dovedeste a fi un ucigas cu sange rece care ii insceneaza crima celui mai bun om al sau, fost soldat si apoi isi pune echipa sa-l haituiasca pe acesta.

Incepe un joc de-a soarecele si pisica, pe viata si pe moarte, iar finalul este unul neasteptat. NCIS reuseste sa descopere la timp adevarul si sa-l salveze pe Flynn de la inchisoare (asta daca nu era impuscat inainte sa-l ucida pe Caldwell) si apoi G face ceva uimitor: il lasa pe Flynn sa plece, de sub protectia guvernului, tocmai pentru ca stie ca Flynn are mai multe sanse sa scape cu viata protejandu-se singur decat fiind in custodia autoritatilor. Coruptia are brate lungi, si nu doar la noi!

Ce s-a mai intamplat? Hetty ramane in continuare un mic dictator si the chief in command, fiind un multitalent evident, Kensi face greseala sa vina la munca in hainele de seara precedenta si Hetty ii ofera o portita de scapare de la ironiile colegilor, Eric e mandru ca a ajuns la 1000 de prieteni online iar Sam isi dezvolta creativitatea facand pe Michael Scofield. Nu ii prea ies lebedele origami, dar macar incearca! Un episod bun, cu mult umor asa cum deja ne-a obisnuit NCIS: LA. Timp putin, recenzie scurta. Sorry Folks! See ya next time!