Numb3rs – 6×06 “Dreamland”
Da-i o nota:
Undeva intre vizionarea in stil maraton a episoadelor cu care eram “restanta” din sezonul 5 si primele episoade din sezonul 6 mi-am recapatat entuziasmul fata de Numb3rs! Asa ca incerc sa umplu un gol si sa iau si serialul acesta sub aripa.
Poate entuziasmul meu se leaga de temele oarecum apropiate de science-fiction abordate recent.
In episodul trecut am avut clone umane, in episodul acesta avem… alien death rays! Dum-dum-di-dum!

OK, nu sunt extraterestre, dar cauzatoare de moarte sunt, asa ajungand echipa noastra sa le investigheze.
Multe episoade au cate un guest star care sa mai agite apele, sa mai adauge fie dramatism, fie umor, dupa cum o cere cazul. Acest episod s-a intrecut pe sine, oferindu-ne doi “musafiri”, unul mai haios ca altul. Urmand tema SF-ista, avem un misterios angajat al Pentagonului, care pare teleghidat, capata informatie de la un telefon mobil invizibil, si va va raspunde la intrebari spunand tot ceea ce stie si are voie sa comunice, dar numai daca stie si atunci cand stie.

Si-l mai avem pe “OttoBahn” (un joc de cuvinte implicand numele Otto Bahnhoff si cuvantul german pentru autostrada, Autobahn, care se pronunta cam la fel), un geek pe care Charlie il aduce ca sa-l ajute cu fizica. OttoBahn si Floyd se inteleg de minune.

E clar ca vor sa suplineasca absenta lui Larry, si ca sa nu ne plangem ca e ignorata personajele admit si ele ca le e dor de Larry. Dar lui Larry i-o fi dor de noi?
Oricum, Don e convins ca Larry se va intoarce, pentru ca intotdeauna se intoarce. Stie Don ceva ce noi nu stim?
Dinamica trio-ului Colby-David-Nikki continua sa fie amuzanta, erau simpatici cum stateau ei la panda in bezna si frig. Ma bucur ca Nikki nu le poarta pica pentru cina de acum cateva episoade.
Si mai simpatici au fost Charlie si Floyd, in postura tipica rapirilor extraterestre din filme, gata-gata sa fie zapati de misterioasa arma:

Pe planul relatiilor intre personaje, continua asimilarea Amitei in familia Eppes cand Alan ii ofera ceasul mostenire traditionala din mama in fiica (sau nora), de ziua lui Margaret. Sniff.
Ceea ce ma ingrijoreaza un pic e insistenta pe dubiile lui Don. Acum ajunge sa se indoiasca de faptul ca locul lui ar mai fi pe teren! Desi a fost o evolutie treptata, desi au inceput de mult sa-l schimbe pe Don, apoi au introdus incidentul dramatic cu injunghierea, tot nu mi se pare ca l-am vazut pe acest nou Don aparand. Am inteles si urmarit povestea cu terapia, apoi povestea cu redescoperirea religiei, dar desprinderea de munca din FBI? Nu prea o vad, decat daca vor sa incheie serialul cu totul.
Criza existentiala a lui Don a condus la niste discutii despre alegerile importante in viata si ce le-a determinat. In timp ce Alan considera ca el a ales, Don isi vede alegerile ca fiind determinate mai degraba de factori exteriori, inclusiv angajarea la FBI – sa nu uitam ca prima lui alegere ar fi fost baseballul. Don a fost dedicat trup si suflet profesiei sale ani de zile, si totusi acum are sentimentul ca si-a neglijat planurile proprii si personale, ca a neglijat pana si sa isi faca planuri. Criza de la mijlocul vietii?
Iar David tot ii cere sfaturi lui Don, desi e previzibil ca el o sa-i spuna in cele din urma sa faca ce crede el de cuviinta, intrucat nimeni nu poate alege pentru el – d’oh.
ETA (Edited To Add): Si cum am putut sa nu remarc la prima vizionare aluziile la Stargate?
Aluziile la X-Files si Scooby-Doo au fost evidente, dar de aluziile la Stargate m-am prins mai greu: in primul rand numele lui Floyd Mayborne – in Stargate era colonelul Maybourne, implicat in tot felul de treburi supersecrete si dubioase; apoi ocheada lui Floyd catre Amita si admiratia pentru contributia ei in domeniul “satellite telemetry”. A trebuit sa vad comentariile cuiva in Alta Parte ca sa-mi dau seama de ce imi parea familiar domeniul: asta era acoperirea proiectului Stargate, chipurile in Muntele Cheyenne ei se ocupau cu deep space telemetry.

(4 votes, average: 4.25 out of 5, rated)