Da-i o nota !
(6 votes, average: 1.83 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...  

Un episod din care doar titlul e bun (va recomand filmul cu acelasi nume), restul fiind doar abur(eala). Adica avem de-a face cu un Neuros care prevede viitorul. Si de bun ce e, lucrurile chiar se inampla asa cum le vede el. Adica tot episodul ne invartim in jurul cozii ca sa ajungem la aceleasi secvente de la inceput. Cum? Nu e la fel sfarsitul cu inceputul, adica cei 3 din echipa de soc nu mor? Corect, dar oare a crezut cineva ca se poate intampla asa ceva? Cum o fi sa-ti moara jumatate din personaje?

Dupa ce asuda serios pentru cele cateva replici incropite pe genunchi, Jane isi trage sufletul si are timp si de nitica filozofie pe tema destinului: oare ce se intampla e deja scris? Daca da, atunci suntem doar niste marionete? Nu putem sa facem nimic sa schimbam evenimentele? Doamna Calmant Jane e nervoasa rau pe tema asta, atat de nervoasa incat neuronul ei mic nu gaseste alta metoda de a-i impiedica pe cei din echipa sa mai fie “activi” decat sa-i strice lu’ IT Geek jucariile. Nu-i ajungea ca s-a tirat din oras si ca (teoretic) rupea lantul de evenimente care ar fi condus la moartea membrilor echipei? Nu, ca nu mai avem scena cu hackereala si cu “ce destept sunt, mai am un sistem de operare, facut de mine, cand eram tanar si destept”.

A, sa nu uit. Tanti Jane are un prieten. Stiti, genul ala de relatie cand unul din parteneri e implicat in chestii secrete, iar celalalt trebuie sa suporte replici din alea: “Ma revansez data viitoare, acum fa conversatie de unul singur, mananca singur si fa sex singur, ca eu trebuie sa plec la servici. Nu, nu pot sa-ti spun despre ce e vorba”. Saracul baiat, o fata mai normala nu-si gasea si el.

Nota mea: 2/5