Painkiller Jane – 1×05 “Nothing To Fear But Fear Itself”
Da-i o nota !

Serialul poate chiar ar avea o sansa daca personajul Jane n-ar fi atat de enervant si nu s-ar vrea mai filozof si mai destept decat e cazul. Dar cum se intampla exact contrariul, avem parte de o Jane care tine neaparat sa ne serveasca niste replici din putul gandirii, sa vedem noi cat de “deep” este ea si care oricum face ce o taie capul, indiferent de ce-i spune seful. Ma rog, femeie cu personalitate, what can I say.
Scenariul episodului de fata intra la categoria “been there, done that”, “boring” etc… Cam de cate zilioane de ori ati vazut schema cu un castel bantuit? Nu trebuie sa raspundeti. Sigur, aici nu e vorba de o fantoma “clasica”, ci de un Neuros care fusese interogat de FBI pana a crapat, dar nu inainte de a se downloada in circuitul electric al cladirii. De aici, smecheria naibii, el ii influenta pe toti cei care atingeau un intrerupator, ceva. Ii influenta, adica ii facea pe subiecti sa vizualizeze si sa-si infrunte cele mai mari temeri. Toti din echipa au temeri mari, mai putin Jane, care efectiv nu poate sa spuna “am vazut-o pe mama” decat la sfarsitul episodului cand oricum nu mai conta.
Nu-i nimic, asta nu inseamna ca nu putem face mare tam-tam pe tema asta: “Spune ce-ai vazut”, “E important pentru caz”… Ea “nu si nu”. “Toti din echipa” mai putin IT Geek care era conectat pe un alt circuit electric… Si marmota… se opreste aici, ca are de plimbat ursul… A, de apreciat totusi ca e primul episod in care Jane nu-si rupe nici macar o unghie, adica nu face uz de abilitatea ei de a se regenera.
Nota mea: 2/5



nu am vazut nici un ep dar din auzite nici nu cred ca voi vedea,nu stiu de ce te mai uiti la el ca toate comentarile tale au fost categorice impotriva serialului, nu te mai obosi cu el daca nu iti place.
jalnic episod …au dat-o in niste povesti de adormit serioase , nu stiu cum am rezistat pana la sfarsitul episodului , daca urmatorul ep o sa fie la fel de tampit n-o sa ma ma uit … sper totusi sa-si revina ca e singurul serial la care ma uit sambata
Eu imi fac datoria sa scriu. Poate unii sunt pe aceeasi frecventa cu mine la “gusturi” si-si salveaza timpul liber, poate altii sunt de alta parere si atunci trebuie sa aiba lumea unde sa comenteze. Si, nu in ultimul rand, vorba lui Mickey, trag speranta ca isi revine. Poate se intampla o minune ca la Dresden, care si-a revenit pe parcurs.