Pe scurt despre… Flight of the Conchords
Dă-i o notă:

După proiecte care vor schimba lumea, câteva examene şi un laptop stricat, apoi reparat, editorul vostru preferat de pe TVBlog (sau doar al meu…), care totuşi nu a omis să vă scrie cum s-a terminat The Sopranos, se întoarce cu părerile sale despre câteva noi seriale din vara aceasta. Vara de obicei e un anotimp mort pentru majoritatea marilor seriale TV, toată lumea e în vacanţa sau oricum nu se uită aşa mult la televizor pentru că are alte activităţi, deşi în ultimul televiziunile s-au specializat în a da seriale foarte bune vara, aş aminti aici de Weeds.
Încet-încet încerc să revin la subiect. HBO îmi place deoarece serialele de pe acest post beneficiază de o mai mare libertate artistică şi nu sunt atât de condiţionate de banii din publicitate, deci nu trebuie să fie chiar politically correct (corectitudinea politică mi se pare o mare prostie a timpurilor noastre), pot conţine nuditate şi limbaj obscen, deci sunt mai credibile şi reale, şi nu trebuie să mulţumească pe toată lumea. Asta desigur până cheltuie mult mai mult decât produce, cum a fost cazul unor capodopere ca şi “Carnivale”.

Ultima oară când la HBO a fost un serial despre o formaţie, care a fost aproape sigur cel despre Tenacious D, acesta a fost o capodoperă care a ajuns să aibă statut de cult. Uitându-mă la primele două episoade de la Flight of the Conchords, aş putea spune acelaşi lucru, deşi nu e un serial atât de genial ca Tenacious D, deşi are unele similarităţi de temă şi stil.
Şi aşa am ajuns la ce trebuia de fapt să scriu la începutul articolului: ce e Flight of the Conchords? Simplu, e un duo de comedy-folk din Nou Zeelandă (da, ţara în care s-a filmat Lord of the Rings), care a început să facă un serial despre cei doi membri ai săi. De Flight of the Conchords ştiam de ceva timp, din cauza unui festival de comedie de la Montreal şi a unor bucăţi de spectacole disponibile pe Youtube, dintre care cel mai reuşit era cel cu ghetto folk: “Hiphopotamus Meets Rhymenocerous”.

Aşadar personajele serialului sunt cei doi membri ai formaţiei, Bret McKenzie şi Jermaine Clement, într-o versiune ficţionalizată a vieţii lor fiind proaspăt emigraţi la New York şi încercând să se impună pe scena muzicală de acolo. Avem deci doi artişti care de abia trăiesc de pe o zi pe alta, care arată a geeks şi au multe ciudăţenii personale, locuind în acelaşi apartament şi fiind impresariaţi de un tip care lucrează la un fel de consulat al Noii Zeelande şi care le face cu greu rost de spectacole. Cei doi nu prea îşi pot exprima emoţiile, ceea ce ne aduce destule momente seci, în sensul bun al cuvântului, dar care ne aduce şi cele mai bune momente ale serialului, cele în care totul se transformă într-o melodie. Deci pe lângă impresarul lor, alte personaje secundare Mel, singura şi enervanta fană a formaţiei şi Dave, tipul la care cei doi stau în chirie, restul personajelor fiind episodice.

În rest, muzica e un folk amestecat cu o grămadă de genuri şi avem destule glume subtile, destule cu referire la Noua Zeelandă şi destule glume seci. Serialul este difuzat duminica şi până acum au fost două episoade, care m-au convins să mă uit şi la restul şi cărora le-aş da nota 9/10.
Primul se intitulează “Sally” şi se referă la o ceartă între Bret şi Jermaine din cauza unei fete, care fusese prietena lui Bret şi devenise apoi prietena lui Jermaine. În plus, cei doi filmează un videoclip cu telefonul mobil, neavând alte echipamente.

Al doilea e “Bret Gives Up the Dream”, fiind vorba despre prima ceartă dintre cei doi, datorită faptului că Bret îşi găseşte de lucru (ţine pancarte), în timp ce Jermaine e obligat să cânte cu un casetofon în locul lui Bret.
În concluzie, cum scriam şi mai sus, Flight of the Conchords are toate şansele să atingă nivelul de serial-cult, iar pentru că e la HBO e garantat faptul că măcar primul sezon, care conţine 13 episoade va fi difuzat (nu cum au păţit alte seriale…). Tot ce sper e să nu se adauge la lunga listă de seriale noi care le-am urmărit de la început şi care au fost anulate înainte de vreme… Pe viitor va urma şi o cronică la John from Cincinnati.
În final, o melodie din primul episod, pusă prin bunăvoinţa cathartic media:


(4 votes, average: 3.25 out of 5)
am vazut si eu primele doua episoade…foarte tari! am ras mult
exista multe asemanari cu Tenacious D (de exemplu, episodul in care unul dintre ei pleaca din formatie…ideea e “exploatata”de The D si intr-un cantec, si intr-un episod), dar, oricum, au acel umor care a devenit (din fericire!) la moda in ultimul timp, umor pe care eu l-am “simtit” prima oara in the office UK