When death is your business, what is your life?

Inima serialului este ciudata familie Fisher, din Pasadena, care detine o firma de pompe funebre. In primele minute ale serialului, capul familiei, Nathaniel Fisher (Richard Jenkins) moare într-un accident stupid, dar acesta nu e decat începutul. Pentru ca, vreme de alte 62 de episoade, cate un personaj necunoscut va avea parte de o moarte neobisnuita, iar Ruth (Frances Conroy), Nate (Peter Krause), David (Michael C. Hall – our friendly neighbour serial killer Dexter) si Claire (Lauren Ambrose) sunt siliti sa-si traiasca viata in jurul mortii, sa profite de pe urma mortii ca sa-si poata trai viata.
Tonul, personajele, umorul negru, isteria si tragedia încearca sa pastreze un echilibru intre sublimul si banalul existentei obisnuite. Noi toti cunoastem aceste personaje. Ne recunoastem adesea pe noi insine. Alan Ball (SFU / American Beauty / True Blood) nu ne iarta si ne provoaca in stilul sau caracteristic.
De ce a dat viata mortii? Pentru că nicio alta societate, în niciun alt timp, nu s-a distantat intr-atat de ubicuitatea mortii, nici n-a transformat-o într-o sursa de profit, nici nu i-a gasit aceată pseudo-mistificare. Si niciodată durerea nu a parut atat de nefireasca, atat de penibila, de asemanatoare unei disfunctii mintale.
E povestea unei familii îndurerate… experta în managementul afacerilor cu durerea.

Fiecare episod incepe cu un deces, care ne duce direct in casa familiei Fisher, in viata acestor persoane. Dincolo de inima serialului avem cateva cupluri foarte interesante. Il avem pe amantul lui David, Keith (Matthew St Patrick ) si pe Brenda (Rachel Griffiths), sufletul pereche al lui Nate. Ce defineste aceste episoade spre deosebire de alte seriale este cum fiecare episod isi poate dedica atat de mult timp pentru fiecare dintre aceste personaje cu un conflict atat de complicat. Poate pentru ca HBO permite rularea de episoade difuzate atat timp cat acestea au nevoie, majoritatea episoadelor avand o ora fara cateva minute, exceptand episodul final, care are putin peste o ora.

Daca nimic altceva nu poate fi spus despre Six Feet Under, lasati-ma sa va reamintesc ca niciodata nu a facut un pas gresit. Nu-mi vine in minte niciun singur episod  “prost”. Din nou, sa tinem un moment de reculegere si sa fim recunoscatori pentru HBO.

Vorbind de chestii pe care nu le vezi in alta parte, Six Feet Under nu ezita. Multumesc, Doamne, multumesc Alan Ball. Acest serial are de toate, ceea ce il face foarte realist. In mare parte poate pentru ca sunt multe injuraturi, multe scene ingrozitoare (cate un cadavru in fiecare episod, eh, au fost cateva si cu mai multe) si mult sex.. lots and lots of nice sex (stay away kids !).
Si nu vorbesc doar de simple scene de sex. Acestea sunt hardcore, fara limite, ce vrei sa spui… “is it a real position ?” Nu spun ca sunt gretoase, nu, nimic din toate astea nu sunt menite sa va sperie sau sa va excite, sunt doar aratate asa cum sunt, nu sunt “extreme “, sunt reale, sunt din viata de zi cu zi !

Efectul pe care il creaza este unic si se imbina cu serialul intr-un ton fantastic cu care imbunatateste drama, lucrurile pe care le vedeti acolo sunt doar pentru a vedea, printr-o mare masura..
In cea mai mare parte, episoadele sunt conduse de personaje. Desi exista mai multe ploturi grele, Six Feet Under este in principal despre personaje. Ele sunt, la urma urmelor, cea mai interesanta parte. De ce ? Ce te face atat de indragostit de acesti oameni, vrei sa spui ? Nu sunt sigur cum sa-ti explic. Ti-as putea spune “sunt bine conturate, haioase si reale”, dar astea nu ajuta cu mult. Desigur ele sunt, ca daca nu, nu le-as mai indragi atat.

Vedem acesti oameni in cele mai urate si mai frumoase momente, in timp ce tu crezi ca acea persoana este cea mai norocoasa din lume, urmatorul gand pe care-l vei simti este acela ca mai rau de atat nu se poate. Această constanta de alb/negru intre iubire si ura este ceea ce face un personaj atat de bun. Daca cineva e perfect, este plictisitor. Daca acesta este un nenorocit, e plictisitor. Doar atunci cand amesteci cele doua devine ceva foarte interesant.
Un alt mare plus este dorinta scenaristilor de a-si depasi propriile limite. In afara de Chris Carter (X-Files, The Sopranos), niciodata nu am intalnit un alt scenarist dispus sa intinda si exploreze propria sa limita, ca Alan Ball. Cel mai evident domeniu in care acest lucru este ilustrat este de obicei in jocul relatiilor.

Dupa ce am urmarit atat de multe seriale, mi s-a spalat creierul, convins ca primu lucru pe care il face un scenarist unui cuplu este acela de a-i tine despartiti cat de mult timp posibil. Six Feet Under face si asta, si pe buna dreptate. Drama pe care o poate evoca de la fiecare relatie este cu mult mai diferită decât joaca de-a soarecele si pisica pe care o vezi in fiecare film (telenovela) romantic(a). Cele doua mari cupluri, Nate cu Brenda si David cu Keith sunt cu adevarat puse prin dificultati atat timp cat sunt impreuna. Dificultatile sunt mult mai interesante dupa ce relatia a avut timp pentru a se forma.
Si mai este un luru de spus: scenaristii au reusit cumva sa stoarca fiecare personaj de toate relele pe care le are, semnificativ in conflict. Nu pot numara de cate ori ma intrebam, “cum vor mai continua acum ?”.

Nu cred ca e nevoie sa o mai spun , toti actorii sunt fantastici. Acestia aduc la viata personajele lor atat de perfect incat niciun alt personaj nu se simte ignorat. Din aurul ce le-a fost daruit, l-au transformat in magie.
Frecvent, personajele invitate special sunt, de asemenea, o incantare. Fiecare sezon va plasa personajele secundare inauntru şi în afara povestii principale si fiecare dintre aceste personalitati caraghioase sunt de mare distractie în propriul lor drept. Excelenta performanta a actritei Catherine O’Hara care interpreteaza rolul lui Carol Ward, Eric Balfour (The O.C, 24) interpreteaza rolul lui Gabe Dimas, fostul prieten a lui Claire. Toate aceste persoane va fac sa va doriti sa-i vedeti mai mult pe micul ecran, iar cand ii vezi plecand devii foarte trist.
Foarte multe tragedii in serial (deh, doar de ce e drama ?), Nate se confrunta cu problema lui de sanatate si de casnicia sa pe neasteptate, multele nereusite relatii a lui Claire, comportamentul de sine distructiv a lui Brenda combinat cu ciudata dragoste a fratelui sau si, nu in ultimul rand, comportamentul de hetero a lui Keith in relatie cu David. Mai este singuratatea lui Ruth, de care niciunui membru ai familiei nu-i pasa, si efortul lui Federico pentru a-si pastra casnicia.

Incerc sa discut doar despre cele mai importante momente, am fost fortat sa trec prin fiecare personaj principal. Cu totii sunt importanti. Si am salvat ce e mai bun pentru sfarsit. Lupta lui David cu homosexualitatea si dorinta lui de a fi acceptat (in biserica, pe strada, undeva intr-o vacanta, la strand) asa cum este el, deoarece ceea ce face el creaza una dintre cele mai profunde si competitive personaje pe care le vei gasi. Michael C. Hall ca David Fisher este un personaj pe care-l vei indragi, pe care il vei lasa sa creasca in tine, asa de mult incat mai tarziu nu-ti vei putea imagina un astfel de serial fara cineva ca el, cineva asa de complex.
Desigur, Six Feet Under nu-i perfect, dar nici departe nu e. Nimic nu este perfect, gandeste-te la serialul tau preferat (presupunand ca inca nu l-ai vazut pe acesta). Imi puteţi spune cu adevarat ca este complet perfect ? Probabil ca NU !
Imi pare rau ca nu m-am apucat sa-l vad mai devreme, Six Feet Under a devenit my favorite no. 1 (e bun si LOST , e bun, dar inca nu m-a atins la inima asa cum a facut-o SFU, de aceea trece pe locul 2), dar tot ce e bun se termina.

Everything ends, everybody dies, e trist, dar totusi, pentru a va mai inveseli putin, va invit sa urmariti un filmulet cu Nate :

A fost haios, nu ? V-a placut ? Bun,  acum urmeaza cel mai trist moment al serialului. De ce ? Poate pentru ca peste 10 minute incepe melodia “Breathe Me”, cantata de Sia pentru sfarsitul acestei capodopere, pregatiti lacrimile. Final mai bun de atat nu cred ca putea avea, cred ca e si unul dintre cele mai reusite.

ATENTIE! Contine SPOILERE! Doar pentru cei care au vazut tot serialul.

R.I.P.

Ruth O’Connor Fisher (1946 – 2025) :

Nascuta in Pasadena in anul 1946, a murit in spitalul Good Samaritan din Glendale intr-o zi de miercuri. A absolvit liceul din Pasadena in 1963 si a stat acasa sa creasca trei copii inainte de deschiderea “Four paws pet retreat” in muntii Topanga, cu  20 de ani in urma.

Ultimele clipe din viata sa le-a petrecut cu George Sibley, sotul ei, sora sa Sarah , baiatul David si fiica Claire. Ea nu va fi uitata nici de catre cei patru nepoti, Maya Fisher, Willa Chenowith,  Anthony si Durell Charles-Fisher.

Priveghiul va fi tinut intr-o zi de sambata, 12 martie, la ora 14:00, in casa funerala “Fisher & Sons”, la adresa 2302 W, strada 25, din Los Angeles . Va urma o inmormantare privata.

Keith  Dwayne  Charles (1968 – 2029) :

Ketth Charles, fondator al companiei “ Charles Security “, s-a nascut in anul 1968 in San Diego. A murit impuscat in timpul serviciului, intr-o zi de marti dimineata.

Keith a invatat la academia militara West Point, absolvind cu o diploma in criminologie in 1989. A servit orasul Los Angeles ca membru al politiei timp de 9 ani inainte sa intre in domeniul securitatii. El lasa in urma pe iubitul sot David Fisher si cei doi copii, Durell si Anthony Charles-Fisher, nepotul sau Matthew, sora sa Karla Charles si nepoata sa Taylor Benoit. Priveghiul va fi tinut intr-o zi de duminica pe data de 18 februarie, la ora 14:00, in casa funerara “Fisher & Sons”, la adresa 2302 W, strada 25, din Los Angeles.

 

 

David James Fisher (1969 – 2044) :

Nascut la data de 20 ian 1969, a murit la varsta de 75 ani, in parcul Echo. A fost mandru proprietar si angajat al casei de pompe funebre “Fisher & Sons” din Los Angeles timp de peste 40 ani. David lasa in urma pe partenerul sau Raoul Martinez, iubitii sai copii Durell si Anthony, sora sa Claire si cei trei nepoti ai sai Matthew, Keith si Katie.

Hector Federico Diaz (1974 – 2049):

A murit la varsta de 75 ani, in timpul vacantei cu nevasta sa in Puerto Rico. Federico a absolvit faculatea din Cyprus in 1997. A lucrat ca artist de restaurare faciala si corporala, multi ani inainte de a fi partener al casei funerare “Fisher & Diaz” de pe strada 25. In 2005, Federico a deschis casa “Diaz Family Mortuary” in Delongpre  Avenue din  Hollywood, unde a servit comunitatea timp de 35 ani inainte sa se pensioneze.

A fost casatorit cu Vanessa timp de 54 ani, lasand in urma iubitii sai fii Julio si Augusto si pe cei trei nepoti ai sai, Emily, Celestina si Vincent.

Priveghiul va fi tinut in casa “Diaz Mortuary” intr-o zi de sambata, in data de 16 februarie, la ora 11:00. Inmormantarea va fi tinuta la ora 9:30 in ziua urmatoare la biserica catolica St. Paul din satul Atwater.

Brenda Chenowith (1969 – 2051) :

Nascuta pe data de 19 iulie 1969, a murit la varsta de 82 ani, acasa. A facut masterul la universitatea de stat din Los Ageles si si-a dat doctoratul in teoria comportamentul omului la universitatea Southern din Californica.

Brenda a scris mai multe carti despre rolul unui nou nascut in familie. Ea este considerata una dintre cele mai bune in acest domeniu. Lasa in urma pe  copiii ei Maya Fisher, Willa Chenowith si Forrest Nathanson, sotul ei Daniel Nathanson si fratele sau Billi Chenowith. Serviciile private vor tinute sambata, 9 martie si va fi inmormantata langa fostul ei sot, Nate Fisher.

Claire Simone Fisher (1983 – 2085)

Nascuta pe 13 martie 1983, a murit pe 11 feb 2085, in Manhattan, la varsta de 102 ani. Claire a crescut in Los Angeles si a studiat arta la colegiul de arta LAC.

Experta in fotografiere si  fotojurnalism, timp de aproape 50 de ani a creat mai multe coperti memorabile pentru revistele Washington Post, W si The Face. Claire a avut expozitii in New York si Londra. Cand toata lumea din domeniul ei a trecut la aparatul digital, ea a continuat lucrul cu aparatul sau clasic. A murit dupa iubitul ei sot Ted Fairwell.

Articolul a fost scris de @StEFaN