Poate cel mai inovativ thriller din ultimii ani, 24 este un serial foarte bun despre lupta lui Jack Bauer impotriva terorismului. Fiecare episod simbolizeaza o ora trecuta din viata sa (de fapt 42 de minute, mai e ceva spatiu lasat pentru reclame), iar fiecare sezon reprezinta o zi din viata sa tumultoasa. Nu prea am cum sa vorbesc despre poveste fara s-o stric, asa ca o las deoparte, e de ajuns sa spun ca in fiecare sezon Jack trebuie sa rezolve (de obicei singur) situatiile critice si sa salveze lumea.

Sunt la finalul celui de-al doilea sezon (in toamna a inceput sezonul 6) si pot sa mentionez cateva trucuri care tind sa se repete. Deseori, asa cum ii este definitia – fara niciun fapt care sa anunte, se foloseste deus ex machina si asta, cel putin pe mine, ma streseaza la culme. Uneori, pentru a rezolva o criza sau a evita o discutie care nu se poate amana, se folosesc sentimentalisme ieftine. Altadata, plot twisturile sunt asa de evidente incat doare. Dar, chiar daca are puncte slabe si cateva clisee, povestea este buna, interesanta, foarte incitanta, iar ritmul este foarte alert, rareori te lasa cu momente plictisitoare.

Actorii sunt destul de bine alesi (intre timp au plecat in grupuri la Prison Break, The Dead Zone si alte seriale de succes), iar rolul asta i-a reanimat cariera lui Kiefer Sutherland (care se descurca foarte bine la tot, in afara de scenele de familie). De mentionat o foarte simpatica si dulce Elisha Cuthbert (da, eram de ceva timp cu ochii pe ea). Si, da, dupa ce ca Leslie Hope era urata, au mai facut-o si proasta. Oare am fost singurul care a zis finally atunci cand a murit?

In concluzie, chiar daca uneori nu eram de acord cu deciziile luate de personaje sau cu directia povestii, serialul este foarte bun si merita vazut (e ca si cum am vedea un Die Hard foarte lung si bun, in care personajul principal are pregatirea lui Rambo).

Pentru a urmari trailer-ul, click aici