Serialul este un spinoff dupa Buffy the Vampire Slayer si urmareste aventurile “vampirului blestemat cu suflet” – Angel. Spre deosebire de serialul initial care a impus personajul, “Angel” este mult mai profund si abordeaza teme mature si general valabile: conditia individului intr-o lume care si-a pierdut sensul, lipsa de comunicare, ambiguitatea si ambiguizarea conceptelor de bine si rau, intoleranta, rasismul, onoarea sau lipsa acesteia, ignoranta, bigotismul, ipocrizia, autoiluzionarea etc.

De asemenea, sunt demontate cateva mituri si conceptii cu care ne imbatam pentru a ne simti mai bine in pielea noastra. Poate ca punctul forte al serialului (si aici laurii ii apartin lui Joss Whedon, creatorul si producatorul celor doua serii) consta in faptul ca pune semnul echivalentei intre conceptul de vampir si cel de inadaptat, deoarece eroul nu se mai simte parte a lumii vampirilor, dar nici nu este acceptat de lumea oamenilor. Vampirul este doar o metafora pentru cei care se lupta zi de zi sa gaseasca sensul existentei lor.
Spre deosebire de mai toate productiile literare sau media cu si despre vampiri, in “Angel” accentul cade asupra eforturilor eroului de a se face acceptat de catre cei din jur, de a fi normal precum cei alaturi de care traieste, incercand in acelasi timp sa se impace cu trecutul sau sangeros care i-a adus eticheta de “cel mai mare ucigas in serie din istoria omenirii”.

Prietenii sai de la “Angel Investigation” reprezinta imaginea unei familii surogat, disfunctionale, care se coaguleaza, la inceput,mai mult de nevoie.
In contradictie cu imaginea de criminal sadic, exista in legatura cu personajul Angel o intreaga serie de sugestii si conotatii “feminine”. Celor din jur le place sa faca glume pe seama masculinitatii sale si sa induca ideea ca ar avea o latura cam prea soft: se pricepe foarte bine la haine, ii plac obiectele de arta, nu poate avea relatii cu nicio femeie, de teama sa nu-si piarda sufletul, ceea ce o face pe Cordelia sa-l numeasca “eunuc”, iar pe Wesley sa-i explice ca “fericirea perfecta” este un lucru atat de rar, incat nu-l intalnesti (si asta cu foarte mult noroc) decat o data in viata, asa ca ar trebui sa fie mai deschis in relatiile cu femeile si sa-si acorde o sansa. Lorne il alinta cu nume de prajituri si il ironizeaza pentru ca ii place Barry Manilow si piesa “Mandy”. Spike face glume pe seama faptului ca foloseste tone de gel pentru a-si aranja parul, dar tot el este acela care surprinde in cateva cuvinte adevarata natura a lui Angelus: “Erai prea ocupat sa-ti admiri propria imagine, rugandu-te sa mai existe cineva la fel de dezgustator ca tine in lume, astfel incat sa poti suporta sa traiesti cu ceea ce devenisesi.” (”Too busy tryin’to see your own reflection, praying there was someone as disgusting as you in the world, so you could stand to live with yourself.”) Toate aceste glume ale celor din jur, pe seama faptului ca ar fi gay, il transforma pe Angel intr-un personaj extrem de uman si vulnerabil.

Devenind Angel, nu inseamna ca anumite laturi ale demonului Angelus au disparut, astfel incat serialul vorbeste despre asumarea greselilor, despre toleranta si despre cat de dificil, daca nu imposibil, este sa ajungi la ieratrea de sine. De fapt, fiecare dintre noi ne putem identifica mai mult sau mai putin cu Angel.

De asemenea, serialul trateaza mai multe teme de interes general: tema sufletului, tema nemuririi, tema iubirii, a sacrificiului de sine si a “idealului in veci neatins”. Angel este un Sisif sau un Don Quijote modern, care lupta fara sa astepte vreo recunoastere sau recompensa si, uneori, chiar fara sa intrezareasca scopul eforturilor sale.

Istoria personajului Angel trebuie urmarita incepand cu primele trei sezoane din serialul “Buffy the Vampire Slayer.” Cronologic, insa, viata eroului se scrie din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.

Articol scris de aistrate