John from Cincinnati (JFC) e un serial facut de HBO si difuzat in 2007 – la noi, Universal difuzeaza miercurea seara prima si singura serie, fiindca serialul a fost anulat de HBO dupa finalul primului sezon de 10 episoade. E ceea ce se cheama un serial “cult”, care a adunat o sumedenie de fani (exista bineinteles si site-ul SaveJFC) incercand sa ii gaseasca intelesurile ascunse. Comentariile pe imdb variaza de la “cel mai bun serial de televiziune facut vreodata” la “un haos total” – cert e ca avem de-a face cu o chestie aparte.

Creatorul lui, David Milch (care a facut si Deadwood), spune intr-un interviu dat lui Tavis Smiley ca a incercat sa faca un film despre credinta, plecand de la un proiect cu niste soldati romani care il aresteaza pe Sfantul Petru. Cum a ajuns de la soldati romani la o familie de surferi drogati din San Diego ramane un mister (si desigur, se datoreaza colaborarii cu Kem Nunn, scriitor incadrat in genul “surf noir”), iar din cate se pare din interviul dat de David Milch, el insusi se lasa ghidat de inspiratie, nestiind unde il va duce aceasta la finalul unui proiect.

Ok… In oraselul Imperial Beach in care traieste o famile de surferi tulburati apare intr-o buna zi un personaj misterios denumit mai tarziu John Monad, care se instaleaza in mijlocul suitei de personaje din film si are aerul ca acum invata sa vorbeasca, sa manance si chiar si sa mearga la toaleta. Limbajul e desigur ca si in Deadwood, injuraturile abunda, chiar si titlul JFC se spune ca ar reprezenta Jesus F*****g Christ.

Mitch Yost (Bruce Geenwood) e capul familiei, un surfer ex- hippiot convertit la yoga si meditatie dupa un accident la genunchi, casatorit cu Cissy Yost (interpretata de Rebecca De Mornay, cu un rol de bunica isterica, dar foarte aratoasa). Fiul lor, Butchie Yost, a fost tot surfer, dar a cazut cu totul prada drogurilor, ajungand sa locuiasca si pe strazi candva, pentru ca acum sa revina in orasel, unde Cissy si Mitch il cresc pe Shaun, nepotul lor, cea de-a treia generatie de surferi. Asta e si problema in jurul careia se deschide serialul, si anume daca Shaun va participa si el la competitii de surf sau nu, avand in vedere ca familia lor fusese exploatata de dragul publicitatii de acelasi agent care acum vrea sa incheie un contract de sponsorizare si cu Shaun – e vorba despre Link Stark, interpretat de Luke Perry (cam mosnegit, dar potrivit rolului).

Primul episod se deruleaza greoi, dar captivant si, asa cum am auzit mai multe descrieri, intregul serial da senzatia ca ai vazut ceva grozav, dar nu poti povesti ce. Ca sa le trantim pe toate odata, Mitch incepe sa leviteze si nu intelege de ce, ca pe urma sa se gandeasca cum in sfarsit visele si viziunile din tineretea drogata poate ca au primit raspuns, Butchie se trezeste cu ciudatul prieten John Monad, care chiar moare si invie, iar intre timp spune o gramada de lucruri misteriose despre el si “Tatal” lui. Shaun are un accident fatal la surf, pentru ca apoi sa isi revina miraculos, cee ce il face pe doctor sa isi dea demisia si spitalul sa o ia razna de frica unui proces etc etc.

Pe langa familia Yost, la motelul unde sta Butchie se perinda un fost politist interpretat de Ed O’Neill, care simte ca trebuie sa aiba grija de Shaun Yost si se orienteaza dupa indicatiile papagalului sau, Zippy (un personaj fantastic acest Bill Jacks, politistul vaduv, suparat pe viata, un inger pazitor refractar), un traficant de droguri venit tocmai din Hawaii “fara sa stie de ce”, pe post de ingerul pazitor numarul doi, care impreuna cu oropsitul lui om bun la toate local (Palaka, interpretat de Paul Ben – Victor) fac un cuplu comic ceva de groaza (trebuie sa vezi ca sa intelegi), un avocat uimit de cate se intampla in jurul lui cap-coada, un tip traumatizat de Butchie cand era copil, devenit mai tarziu homosexual, castigator la loterie si proprietar al motelului, bantuit de fantomele trecutului si multi altii. Universul serialului se bazeaza pe toate aceste personaje atrase in acest loc ca de un magnet, fara sa stie de ce, care sunt puse sa “lucreze” impreuna de John, intr-un scop ramas oarecum misterios pana la final.

Filmul a fost calificat drept o transpunere cinematica a unor idei filozofice, care, avand in vedere numele acestui inger/Isus modern sau ce o vrea sa fie John Monad (fiecare trage ce concluzie crede), tin de teoria monadelor. Deznodamantul nu este prea clar, dar emana o senzatie pozitiva si te trimite sa citesti una alta, sa incerci sa decodifici ce ai vazut prin fiecare episod. Sunt o gramada de teme suprapuse, cum ar fi generatiile in America, de la hippioti la copiii lor, produsul unei vieti de familie haotice, la nepotii lor care isi revin intr-un mod diferit si redescopera “ceva”, credinta si parabola lui Isus pusa in scena in acest orasel cu o familie celebra, dar disperata, relativitatea termenilor de “om bun, om rau” etc.

A, da, replicile. Replicile sunt epocale. “I got my eye on YOU!” ii spune John lui Bill politistul ca raspuns la primul “I got my eye on you!” al lui Bill, si „I don’t know Butchie instead”, varianta lui John pentru „nu stiu” etc etc (mai multe, aici).

JFC opening credits:

Pentru alte promo-uri, click aici.