Da-i o nota: (19 votes, average: 4.58 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Iată că, din cauza binecunoscutei greve a scenariştilor, sezonul 3 din Prison Break se termină la episodul numărul 13 şi nu a apărut încă nicio veste despre continuarea sa, asta în timp ce la multe alte seriale s-au reluat filmările.

“The Art of the Deal” trebuia să fie final de jumătate de sezon, de aceea lasă cam multe întrebări fără răspuns şi loc de şi mai multe speculaţii, iar, per total m-a cam dezamăgit. Episodul începe cu o urmărire de maşini filmată de un cameraman suferind de Parkinson, care probabil maschează faptul că regizorul nu a ştiut să facă o urmărire ca lumea sau că a vrut să dea dinamism scenei, reuşind însă doar să îmi dea o stare de ameţeală.

După ce m-am dezmeticit de la atâta mişcare de cameră, mai bruscă decât scena din “4 3 2″ când cameramanul alerga cu camera pe umăr prin Bucureşti după personajul principal, am asistat la un joc de-a şoarecele şi pisica între Michael şi Gretchen, cu multe schimbări de destinaţie, ameninţări şi întâlniri în locuri publice, iar, pe principul “cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât noi”, îi las pe ei să judece cât de bine au fost realizate acele scene, deoarece mie îmi ridică destule semne de întrebare. Mi-a părut rău totuşi că nu am aflat ce plan avea Licoln cu depozitul acela.

În Sona, Sucre e torturat ca la carte, dar rezistă, deşi eu le-aş fi recomandat gardienilor să-l bată mai puţin şi să treacă la treburi mai eficiente gen scos de unghii sau băgat aşchii sub unghii (a se vedea “Syriana” sau “Lost”). Sucre nu îşi trădează prietenii şi ajunge să fie şi el prizonier în Sona.

Tot în Sona, T-Bag elaborează un plan care să îl scoată din închisoare, plan ce implică luatul de bani de la Lechero, omorârea acestuia şi propăvăduirea ideilor filozofice ale lui Jean-Jeacques Rousseau prin închisoare, idei privind egalitatea oamenilor. De partea cealaltă a zidurilor, McGrady are parte de un final fericit, ajungând în Columbia, unde e aşteptat de rudele sale. Tot în închisoare, Bellick e, ca de obicei, absolut degeaba.

Schimbul de persoane are loc, pe final, Sofia e împuşcată şi îl părăseşte şi pe Whistler, care se dovedeşte a fi implicat serios în Companie, iar coordonatele lui doar o păcăleală, ceea ce face ca scoaterea lui din închisoare să aibă mai mult sens. Michael jură răzbunare, despre ceea ce probabil ar fi trebuit să fie a doua jumătate a sezonului, dar ezită să o împuşte pe Gretchen atunci când are ocazia.

Surpriza episodului vine de la Mahone, care începe o colaborarea cu Compania, în timp ce Michael desface valiza misterioasă găsită de Sofia şi jură să se răzbune, deşi Lincoln încearcă să-l calmeze şi să îl convingă să ducă o viaţă normală. Totul se termină cu un montaj cu protagoniştii serialului şi situaţia lor de la finalul episodului, montaj însoţit de o melodie gen “Mulholland Drive”, posibil chiar melodia din film.

În concluzie, un final cam dezamăgitor al unui sezon cam dezamăgitor, care mă face să mă întreb de ce mă mai uit la serialul ăsta? 7,5/10