Da-i o nota: (8 votes, average: 4.50 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.  Loading ...

Stop! Chi McBride's in Da House! Nobody moves a muscle!

Episodul asta nu m- impresionat prea mult. Poate si din cauza ca “traieste” in umbra episodului precedent, care a fost extraordinar.

Am avut insa ceva foarte bun la el: aparitia lui Chi McBride . Il stiti poate din primul sezon de House sau din serialul Human Target. Am dat exemple mai recente, insa el a avut destule aparitii prin destule filme si seriale, si ar fi inutil sa le insiruiesc pe toate.

Constat fericit ca personajele episodice incep sa fie din ce in ce mai in ton cu protagonistii, adica au un simt al umorului iesi din comun si sunt deosebit de bine construite. Asta e un lucru bun, pentru ca face serialul mai pe placul audientei. Iar Chi McBride are si un simt al umorului nativ, ceea ce l-a facut absolut genial in rolul pe care l-a avut.

Chi: No shit, i almost killed James Roday and Dule Hill! James: Man, we almost got killed by Chi McBride! Do you think he will give us an autograph? Dule: If by autograph you mean run us over with an automobile and then draw a graph of our profile on the asphalt, then yes, I do.

In ultimul timp parca Lassie si compania n-au mai fost asa de aproape de miezul problemei, adica actiunea nu s-a centrat neaparat pe ei, si imi place chestia asta, pentru ca personal consider ca atata vreme cat Dule Hill si James Roday interpreteaza personajele principale, si o fac atat de bine, ei sunt cei care ar trebui sa fie activi in cea mai mare parte din serial.

Cea mai tare faza (asta-mi place mie sa subliniez mereu, ca fiecare episod are ceea ce eu numesc “Cea mai tare faza”) a avut loc atunci cand Shawn vorbea la telefon cu Henry iar acesta ii spunea sa nu cumva sa ia problema in propriile maini, la care Shawn inchide telefonul si le spune celorlalti doi, cu un aer grav: “Trebuie sa luam problema in propriile maini.” Epic!

The Psych Effect

N-am avut faze din categoria “Eu sunt Shawn Spencer, el e colegul meu, Truman Show”.  Ador momentele cand Shawn face caterinca de Gus, dar lipsa lor in episodul de fata nu m-a afectat prea mult.

Cam asta e cu epistola mea catre fanii Psych, iau la puricat episodul urmator.

Valar Morghulis!