Pe scurt despre… Battlestar Galactica
Serialul Battlestar Galactica, la doi ani de la episodul pilot, a început să prindă aderenţă la public din ce în ce mai mult. Dacă acum doi ani erau doar câţiva fani, astăzi cred că putem vorbi de un nou fenomen cultural, fenomen ce tinde să capete amploare din ce în ce mai mare.
De ce un astfel de serial capătă dintr-odată atâta atenţie ? Singurele explicaţii pot fi legate de muzica filmului, jocul actorilor, subiectul serialului. Le voi lua pe rând şi le voi analiza.
Mai întâi muzica. De câte ori urmăresc un episod, îmi vine să plâng de emoţii, asta fiindcă muzica celestă şi tristă, combinată cu efectele speciale din generic, ceaţa în care se afundă navele pierdute în cosmos, îmi reverberează toate simţurile umane pe care le am. Nu am idee de ce, dar se pare că nu sunt singurul care păţeşte aşa ceva. Poate vă aduceţi aminte de extraterestra ce cânta o arie celebră din Al cincilea element şi Bruce Willis mai avea un pic şi începea să plângă. Aşa păţesc şi majoritatea celor ce au fost atinşi de sindromul Battlestar Galactica. Iar jocul actorilor este atât de real, încât ai impresia că te afli lângă ei şi îi urmăreşti pe viu. Tehnica de filmare este revoluţionară, totul fiind un documentar bine filmat şi bine analizat, dar filmat într-un mod alert.
