Pentru comentarii!

Promo:
Vezi cele mai noi trailere doar aici

Saptamana aceasta in Grimm: Acesta este episodul care baga la banuieli ca Nick traieste intr-un fel de univers paralel unde oamenii ori nu vorbesc intre ei foarte bine, ori nu fac legaturi intre evenimente foarte bine.

Deci pana acum fara indoiala am avut parte de niste dubiosenii in Grimm. Adica am avut niste crime ciudate, niste criminali bizari si asa mai departe. Dar sa zicem ca printr-o extensie a generozitatii noastre cognitive, putem sa acceptam ca nimeni nu a intrat la banuieli prea mari privind how this shit is possible. Dar dupa aceste ultime doua episoade, mi-e din ce in ce mai greu sa cred, daca nu chiar imposibil, ca nimeni nu se prinde ca exista niste monstri sau cel putin niste activitati supranaturale de mare calibru in Portland.

Adica nu mai e vorba doar de weird. De ce nu se prinde nimeni ca this is bad-mojo-heebee-jeebes-fucked-up-call-an-exorcist… type of weird?

Deci in episodul asta am avut o femeie paianjen interpretata de una dintre fetele lui Joss Whedon, Amy Acker, care a lasat un sir de cadavre prin toata America mijlocie de vreo 15 ani. A fost nevoie de un detectivas gen Nick din Portland sa faca legatura intre toate aceste crime (care au avut loc cate trei  o data la cinci ani). In cele din urma reuseste sa o prinda pe paienjenita Lena, dupa vechea metoda triptica de a investiga, a cerceta cartile din rulota si a apela la Monroe. Pe de o partea ma bucur ca Nick este mai smecher acum si se confrunta singur cu creaturile dar parca niciodata nu iese din triunghiul asta de alternative de investigare.

Adica deja mi se pare plictisitor ca mereu trebuie sa-l vad ca se duce la rulota aia la mama dracului. Macar de-ar face si el un efort sa digitizeze toate chestiile alea ca sa le aiba frumos pe calculator. Sa in the Cloud.

Cand in sfarsit o prinde pe Lena care trebuia sa ucida ca sa nu imbatraneasca peste noapte, ultimul cadru cu ea ne-o arata deja imbatranita cu vreo 20 de ani in celula de inchisoare. Cum dracu or sa explice ei in a court of law de ce acuzata are dintr-o data 70 de ani. In plus, Charlotte (paienjenita care i-a furnizat informatii lui Nick, o alta scena destul de creepy, mai ales ca eu am 26 de ani ca ea) a spus ca Lena ar trebui sa aiba pana in 31 de ani. Asta inseamna ca a avut-o pe fata ei la cat… la 16 ani? 15? De fapt stim ca si fata Lenei este un Spinnetod ca maica-sa dar o fi ucis si ea pe cineva ca sa para asa de matura?

And one more thing, daca sotul Lenei este un Spinnetod, asta inseamna ca si el trebuie sa omoare oameni ca sa supravietuiasca sau asta e o chestie care se aplica doar femelelor speciei? Pentru ca in cazul asta chiar inteleg de ce ar vrea Lena sa pape barbati.

Si daca tot suntem la capitolul intrebari deschise, as vrea ca cineva sa-mi explice exact cum merge shapeshifting-ul asta la supranaturali pentru ca prima victima a Lenei era si el tot… ceva. Dar cadavrul arata exact ca al unui om. Si au fost multe cadavre de supranaturali pana acum care au ajuns pe masa de disectie dar nimeni nu si-a dat seama ca de fapt nu sunt oameni.

Nu am urat episodul dar a avut atatea probleme de logica incat a fost cred ca unul dintre cele mai bune exemple de “sloppy writting” de pana acum. Dar totusi mi-a placut o scena foarte mult si anume aceea in care Nick intra cu forta in casa bursucilor care il urmareau. M-am obisnuit sa-l va pe Nick ca se agata de cineva gen Hank sau Monroe pana acum incat mi-a placut for once sa-l vad ca-si asuma autoritatea de Grimm masculin ce este si le zice creaturilor inferioare cum sta treaba. Si sper ca in felul asta Nick isi va dezvolta propriul instinct privind supranaturalii care vor si ei sa-si vada de viata si cei care pun in pericol viata oamenilor.

Pentru comentarii!

Saptamana aceasta in Grimm: Things get really creepy, really fast.

Serios Grimm? Doctori misteriosi care rapesc copiii ai strazii pentru a le colecta organele care apoi sa le vanda pe o piata neagra a elementelor umane destinate erectiilor mai sanatoase ale monstruletilor? Serios!? Este fenomenal de creepy si de horror pentru ce ne-ai prezentat pana acum.

Chiar mi-a placut cum a fost construit acest episod care reuseste simultan sa fie un episod de gen stand-alone (nu prea am avut implicatii referitoare la povestea sezonului, dincolo de un moment la final) dar care ar putea sa revina intr-o forma diferita ulterior. Sunt sigura ca exista mai multe clinici de genul celei prezentate in acest episod care strange organe pentru piata supranaturala. Nick a apelat la toate viclesugurile posibile pentru a-i face pe copilasi rebeli sa vorbeasca, inclusiv sa o puna la treaba pe prietena lui Juliette ca sa-i imbuneze pe Hansen si Gracie (varianta americanizata a lui Hansel si Gretel).

In afara de faptul ca l-am vazut pe Nick comportandu-se ca un detectiv capabil, for once, am avut si cateva scene foarte tari cu Monroe. Prietenia dintre Monroe si Nick nu este inca la stadiul de bromance epic, dar mi-a placut si cina de la inceput dintre ei doi cand Monroe se plange pasiv-agresiv ca pe Nick nu-l intereseaza nimic la persoana lui, decat ce poate contribui la investigatii. Avand in vedere ca Monroe a luat o bataie sora cu moartea de dragul lui, Nick chiar ar putea sa depuna eforturi mai mari sa-l cunoasca mai bine. Just saying.

Si bineinteles, scena cand Monroe in toata jena lui glorioasa, se duce sa cumpere vezica biliara umana deshidratata, prefatata in mod genial de un cadru scurt in care doua nuci sunt pisate. Asta chiar dupa ce Nick si Monroe vorbeau despre testicule. I love it cand serialele fac chestii d-astea mici si ingenioase. Frumusetea este in detalii.

Un alt detaliu interesant a avut loc la sfarsit cand capitalul lui Nick, Renard  (in sfarsit am tinut minte cum il cheama) primeste un apel interesant care ii zice sa se ocupe de Nick. Si prin ocupat nu cred ca se intelege sa-l scoata la Starbucks sau sa-i faca salata cu paste cum ii face Monroe. Dar Renard are o reactie ciudata, aproape ca il apara pe Nick spunand ca este diferit de ceilalti. Este evident ca exista o miscare sustinuta din partea lumii supranaturale sa scape de Nick.

Cand aceasta miscare a atentat la siguranta lui Monroe, nu a facut decat sa-l intarate si mai tare sa-l ajute pe Nick. Ramane de vazut daca atitudinea lui Renard fata de telefoane dubioase este tot ceva de genul acesta sau daca pur si simplu nu-i place sa fie tratat de sus. Sau chiar amandoua.

Daca este ceva care nu mi-a placut la episod este ca este o adaptare EXTREM de liberala a basmului lui Hansel si Gretel. Dar EXTREM. Si avand in vedere care a fost ritmul povestilor de pana acum, cam sare asa putin in evidenta drept momentul in care scenaristii au zis: “Oki, hai sa le aratam ca putem scrie horror”.

Pentru comentarii!

Saptamana aceasta in Big Bang Theory: S-a intamplat EXACT ce s-a intamplat si saptamana trecuta. Doar ca acum a mai trebuit sa suportam si legatura creepy dintre Raj si telefonul sau.

M-am saturat de episoade OKAY din Big Bang Theory. Voi nu v-ati saturat. Dar cred ca este prima data cand am avut doua episoade unul dupa altul atat de asemanatoare intre ele, in privinta povestii principale. Ma refer bineinteles la relatia Leonard / Penny. And what a pain in the ass it was.

Leonard si Penny sunt impreuna si sunt diferiti, de unde survin mai multe probleme. Bah ca Leonard nu e destul de mascul, ba ca Penny nu este destul de desteapta. Am ajuns atat de mult pe fundul putului creativitatii, ca scenaristii s-au gandit sa faca o lista cu problemele lor si sa o introduca direct in serial, sub forma de lista. Astfel incat lista in sine sa ajunga o problema. It’s a problem within a problem!

As vrea sa poata sa fie un cuplu si gata daca trebuie neaparat si fara sa ni se dea in cap din nou si din nou cu ideea ca sunt diferiti. Doar suntem in sezonul al cincilea. Dar Big Bang Theory efectiv nu vrea sa invete din greseli, dupa cum se vede din cazul Raj. CAND O SA-I DAM LUI RAJ O PRIETENA!?

La naiba, as accepta si un prieten at this point. Okei, am inteles, Raj este nefe! Mai mult, este nefe-has-has. I get it, I just don’t think it’s very funny. Nu pot sa cred ca i s-au urcat hormonii la cap in asa hal incat considera un telefon mobil a fi un partener viabil. Nici macar Raj nu este atat de dus, chiar daca e indian (I keed).

Slava Domnului ca Sheldon si Amy au mai fost in serial ca sa destinda atmosfera, nu ca atmosfera nu ar fi destinsa, si doar foarte foarte trista. Uite, Amy si Sheldon au o activitate de cuplu impreuna. Chiar a fost cute, desi nu stiu cati subscriberi si-ar trage cu un canal pe Youtube doar despre steaguri. Daca ar fi un canal cu steaguri cu pisici, asa ar mai veni de-acasa. A facut si Kwipke o oprire scurta in episod.

Pai cum putea sa lipseasca Elmer Fudd al serialului dintr-un episod unde se foloseste la greu ideea tehnologiei “voice recognition”?! Pun pariu ca de aici a pornit toata chestia.  Scenaristii se gandeau: “Wouldn’t it be funny daca Kripke avea un telefon care nu intelege ce spune?”. Dar trebuiau sa se opreasca acolo si sa nu-l faca pe Raj si mai lame decat era deja.

Saptamana aceasta in Grimm: Nu am avut deja o specie de mouse-people? Iar povestea devine ceva mai serializata.

Unde de obicei Grimm incearca sa se focuseze strict pe elemente de procedural amestecate cu ceva fantasy acolo, saptamana asta au incercat sa faca niste lucruri mai creatie cu pacing-ul si a trebuit sa ne impartim atentia in mai multe directii. Misterul din centrul episodului a fost povestea unui Norman Bates Wannabe, pe care tatal l-a f***t atat de mult la cap incat a ajuns criminal in serie.

I can totally relate. Acestea fiind spuse, cred ca soricelul a fost unul dintre cele mai bine jucate personaje secundare din serial de pana acum. Ofiterul de casting si-a facut bine treaba si chiar mi-a parut rau de saracul psihopat pana la finalul episodului. Cu Grimm, misterul nu sta atat in rautatea personajului care comite crima cat in povestea sa si in felul in care abilitatile sale supranaturale se manifesta si se adapteaza la viata de zi cu zi.

Pana acum nu cred sa fi intalnit vreun supranatural in Grimm care sa fi fost memorabil. Ah da am avut episodul cu familia ursilor si am avut si episodul cu psihopata aia albina, si saptamana trecuta l-am avut pe the really big dude… dar nu as putea sa va spun cine dracu erau oamenii aia de fapt. Pe mouse boy o sa-l tin minte o vreme.

Eu nu stiu ce naiba e in apa aia din Portland sau ce energie transcendentala iese dintr-o fisure in padure undeva in apropiere. Pana acum am acceptat ca for some reason Portland este plina de draci si monstri si bazaconii, dar sa-i pui sa stea in aceeasi cladire mi s-a parut putin cam tras de par. mai ales sunt doua specii care teoretic nu se inteleg deloc.

In plus, ambii supranaturali in episodul asta fugeau dupa aceeasi fusta. Cam care sunt regulile vizavi de inter-species dating in universul asta?

Dupa ce saptamana trecuta, cineva a dat de pamant cu Nick, acum e randul lui Monroe sa primeasca o mama de bataie. De ce? Cause he’s so awesome, evident! Comunitatea monstruletilor ii trimite astfel un mesaj lui Monroe ca nu e frumos sa ii parasca cineva. Monroe insa are o reactie mai proactiva decat reactia lui Nick.

Fuck ‘em.

Ceea ce mi-a placut pentru ca ma face sa ma gandesc mai bine la relatia dintre Monroe si Nick. In urma cu cateva episoade ziceam ca prin ajutorul acordat lui Nick, Monroe se apropie mai mult de latura sa umana. Acum incep sa o vad invers. De fapt, avand in vedere de cate ori Nick a avut nevoie pana acum ca Monroe sa bata sau sa omoare pe cineva, cred ca Monroe de fapt se simte bine luptand cu supranaturali pentru ca astfel isi satisface nevoia de violenta.
Hm. Maybe I’m overthinking it.

Juliet vrea din noua sa fie barbata si de data asta transforma “stalkerul” in “the stalkee” cand urmareste pana la casa lor pe cei care o urmareau pe ea. Juliet are dreptate sa fie putin isterica pentru ca deja au venit oameni in casa ei pe care Nick i-a terifiat, acum sunt masini dubioasa pe strada care se uita la ea in dormitor. She’s right to be scared.

Nu m-ar deranja ca Juliet sa afle adevarul ca si asa relatia ei cu Nick este mega-neinteresanta. Juliet e veterinar si sigur ar avea abilitati pe care Nick le-ar putea folosi. Avand in vedere ca toti supranaturalii nu par a fi de cat copiii din flori dintre un om si cine stie ce salbaticiune.

Dar serios acum, un sarpe pe post de avocat. That was pretty cute.

PS: For whoever may concern, am postat si review-uri pentru ultimele trei episoade dinainte de asta. Mai greu dar m-am urnit. Go check em out daca vreti sa le cititi.

 In ultimele doua saptamani din Big Bang Theory: Ne-am ocupat pe rand de cele doua mari cupluri de tembeli din centrul acestui serial. Sheldon a avut probleme cu Amy, iar Leonard a vrut sa intre in probleme cu Penny. Care dintre cele doua situatii au fost mai amuzante? Sheldon si Amy. Stati asa sa iau o dubla doza de vitamina Duh.

DUH!

Inca o data am remarcat in alt episod al sezonului felul diferit in care joaca Jim Parsons atunci cand trebuie sa fie *le boyfriend*. E mai chill, are vocea mai joasa dar parca e si mai lipsit de enrgie. L-am vazut pe Sheldon ca se agita inutil si are crize de isterie din atatea motive. Cand in sfarsit da peste o problema care are sens sa se agite, cearta cu prietena, atunci el devine mai chill.

E ca un tip care in viata de zi cu zi e foarte agitat si plina de energie dar daca ii dai cafea sa bea adoarme.

Si Howard si Bernadette au avut niste probleme si ma bucur ca pentru un serial atat de copilaros cat e Big Bang Theory uneori, au abordat problema copiilor cu mult bun simt. Asta e genul de lucruri pe care totusi sa le stabilesti inainte de cererea in casatorie.

Howard mi s-a parut putin cam snob si cam cu nasul pe sus. Ma bucur ca a avut oameni care sa-ti spun: “Capu jos si ciocu mic” pentru ca niciodata nu o sa mai dea peste o fata ca Bernadette care nu cred ca a fost vreodata clar pentru cineva de ce sta cu Howard. In plus, bai femeile spun multe dar nu stii cand or sa se razgandeasca. That biological clock is ticking away, e tot ce spun.

Cearta dintre Amy si Sheldon cred ca a avut sfarsitul perfect pentru ca Amy a avut un moment de factura sheldonica atunci cand a primit tiara aia nenorocita. L-am mai vazut pe Sheldon cum se intoarce in cochilia lui de mic copil in unele momente, iar Amy mi-a adus amine tocmai de asta cu iesirea ei de mica printesa. Bineinteles, trebuie sa o laudam pe Penny pentru usurinta cu care si-a dat seama de ce are nevoie Amy cu adevarat. D-asta sunt Amy cu Sheldon impreuna. Nu pentru ca ar creste ca persoane sau ca ar invata ceva unul de la altul ci pentru ca sunt doi copii.

Cat despre Penny si Leonard, a fost the same ol’ crap cu care ne-am obisnuit pana acum. Dar pot totusi sa spun ca mi-a placut de cina lor pana intr-un anumit punct. Incerc sa-mi dau seama ca Leonard chiar a ajuns asa de increzator in sine inca t sa se proclame ‘the king of nerds’ si sa fie mandru de asta, sau daca pur si simplu se simtea increzator in sine pentru ca statea de vorba cu Penny si se cunosteau.

Dar a fost un twist interesant la sfarsit ca in ciuda dezastrului pe care l-a prevazut, Leonard tot s-a avantat inainte ca sa recuceasca cetatea Penny.
Mi s-a parut totusi ca momentul de la final cu “cozonocelul din cuptor” a fost un pic cam prea de tot. Mai ales dupa discutia legata de copii din episodul trecut. Si hai sa fim seriosi, Leonard ar fi un tata grozav.

El si fi-su s-ar imbraca cu aceleasi haine.

Cause he’s short… get it…

Ah nevermind.

Saptamana aceasta in Grimm: Incepe episodul cu Fi-fo-fum, ma gandesc, ah, “Jack si vrejul de fasole”. Sa vedem cum o intorc si p-asta. Pe scurt, a fost una dintre cele mai liberale adaptari ale unui basm din cate au fost pana acum in Grimm.

Deci pana la urma, a fost episod despre a really big dude. Care nici macar nu a fost asa de big. A fost foarte urat Uriasul nostru, dar nu a fost tocmai The Mountain that Rides (cookies pentru cine se prinde ).

Nu a fost nici un episod care sa implice munca de detectiveala pentru ca se stia de la inceput exact cine-i omoara pe nefericitii de extras de saptamana asta. Mai toata povestea s-a referit la “Cum ne ciogameste the big ugly dude”. Si daca voiam asta atunci ma uitam la un spectacol de wrestling, ca oricum tot fake este. Totusi a fost un episod mai bun decat saptamana trecuta din simplul motiv ca l-am vazut pe Nick cum si-o ia rau de tot. Si a fost si vorba de un atac la el acasa, pe principiul “don’t bring your work home with you”.

E ceva grav totusi la un serial cand trebuie sa-l umpli de sange pe personajul tau principal ca sa-l faci cat de cat interesant. Pentru ca asta e problema principala la Grimm. Nick Burkhardt is just not that interesting. De fiecare data cand apare pe ecran, parca actiunea ia un pumn de pastile de novocaina sau ce mai folosesc in zilele noastre celebritatile ca sa doarma si sa aiba vise frumoase cu ele insisi.

Mi-a placut totusi ca a fost nevoie de prietena lui Nick ca sa-i salveze pielea. Nu e mult, dar pentru un serial despre basme, te-ai astepta ca fetele sa fie mereu in situatia de “demoazela in pericol”.

Mi-a mai placut ca Monroe a fost implicat in actiune destul de mult si ca spre final se pun bazele pentru suspiciunile personajelor secundare din serial cu privire la existenta supranaturalului. Atat in cazul logodnicii lui Nick cat si in cazul partenerului sau. Nick in schimb a primit o doza racoritoare de realitate, in sensul ca in sfarsit a dat de o creatura supranaturala care sa-i puna viata cu adevarat in pericol.

Pana la urma Nick nu are vreo abilitate speciala in afara de faptul ca-i vede pe neferictii astia. Buffy the Slayer he ain’t.

Pentru comentarii!

Pentru comentarii.

Saptamana aceasta in Grimm: Un gratar, o sesiune de drogat cu ciuperci, un dans in jurul focului in pielea goala. Ce sunt astea? Exemple de activitati interesante de avut in padure. din pacate Grimm nu ne-a aratat asa ceva.

In schimb ne-am invartit in jurul cozii vreo cateva ore cu o varianta mult mai plictisitoare a basmului lui Rapunzel. Va sfatuiesc in loc sa va uitati la episoul asta, mai bine mai bagati sa vedeti Tangled o data.

Nu pot sa va spun exact ce nu mi-a placut la Let your hair down. In general episoadele Grimm mi se par cam pointless, dar le iert daca modul in care adapteaza basmele este creativ sau daca misterul este bine gandit. De data asta, nu am avut de nici unele. Daca fata era de aceeasi specie ca Monroe, atunci cineva tre sa-l dea afara pe baiatul care face efectele speciale pentru ca nu semana deloc fata ei mutata cu o fata de varcolac

Nu se explica niciodata de ce naibii parul ei era asa de puternic in primul rand, other than it was super fucking long. Si am avut personajele alea redneck stereotipice pe care fara suparare, Darryl din Walking Dead se poate pisa fara menajamente. Darryl e tatal lor, in alte cuvinte si nici macar nu are nevoie de micul lor arsenal.

Si pe deasupra, totul s-a terminat cu un final din cale-afara de fericit. Nevermind ca mi-am dat seama de la o posta ca era vorba despre vecinul pervers care nu stie ca fetitele din cartier sunt prajiturica interzisa.

Plictisitor, pointless, puturos, nu mi-a placut.

Saptamana aceasta in The Big Bang Theory: Sitcomul nostru preferat se inhaiteaza si el la caruta “bullies suck”, in care il gasim pe Glee de ceva vreme. Se intampla insa ca TBBT este mult mai potrivit pentru a vorbi despre bullies si ma mir ca nu am avut un episod de gen mai din timp.

Deci imi place ce coaie are Sheldon atunci cand nu este vorba despre el insusi. Sheldon a fost de-a dreptul hardcore in episodul asta in care Leonard trebuia sa-si confrunte batausul care-l tortura in liceu. Sheldon a propus la un moment dat chiar sa-l ucida in somn pe fostul atlet-vedeta. Eu stiu ca e gresit, Sheldon stie ca e gresit, si stiu ca Sheldon stie ca e gresit.

Dar asta nu l-a oprit sa o spuna nu? Pe principiul: “aruncam o samanta, sa vedem daca prinde”. In schimb Raj si Howard au fost scumpi la vedere saptamana asta. Dar fostul coleg de liceu al lui Leonard chiar era un dobitoc notoriu si regret ca nu am vazut cum se razbuna baietii pe el la final. Desi faptul ca Leonard a reusit chiar sa-si gaseasca o alta emotie decat “zen” in desaga de neuroni e surprinzator si un pas in fata pentru el ca desi Sheldon i-a furat episodul (cum se intampla de multe ori cand Leonard tre sa faca/zica ceva) macar a reusit sa se enerveze.

Si sa se enerveze intr-un mod necaracteristic ce manly pentru Leonard.

Pe partea cealallta a baricadei dintre sexe, Penny trebuie sa treaca prin realizarea ca si ea era un bully in liceu. Asta cred ca mi-a placut cel mai mult la episodul asta, faptul ca a prezentat cat de cat povestea din punctul de vedere al celor care-si bat joc de ai mai slabi. Lor nu li se pare ca fac ceva rau. Face parte din viata de liceu si din ideea de distractie. Prin persoana lui Penny, serialul a reusit sa-si pastreze o urma de obiectivitate, chiar daca tortionarul lui Leonard era asa de dobitoc.

Nu mi s-a parut cel mai amuzant episod ever si din pacate Amy e la fel de horny si obsedata ca Penny ca dintotdeauna. Faptul ca acum e oficial prietena lui Sheldon nu a oprit-o din salivatul dupa Penny. Macar acum blonda isi da seama ca se intampla ceva foarte creepy intre ea si Amy.
Dar cred ca este unul dintre putinele episoade TBBT care abordeaza un subiect destul de serios intr-o maniera care nu e fortata si care chiar e echilibrata. Glee, poate ai putea sa inveti ceva de aici.

In ultimele doua saptamani din Walking Dead: Am ramas pe ferma cu mai putini zombi si mai multe secrete dezvaluite. La final, am ramas surprinsa cat de mult s-a purtat toata in character si cat de putin il urasc pe Shane de fapt.

Shane este un tip interesant. Vedeti voi, in comics-uri Shane era mult mai dobitoc si si-a luat-o in numarul 6 al benzilor desenate. Deci Shane cel din serial momentan traieste din borrowed time. Din cate imi aduc aminte cand grupul ajunsese la ferma, Shane deja era hrana de viermi. Pardon, hrana de zombi.

In “Secrets” si “Pretty dead much dead already” asistam la desirarea psihologica a lui Shane. Printre picaturi asistam si la o sesiune de angry sex cu Andrea. Sincer, avand in vedere conditiile in care traiesc oamenii astia, ma mir ca nu si-o trag ca iepurasii tot timpul. Dupa principiul simplu ca ar putea sa moara in orice secunda. Dar cand e Andrea cu Shane… it’s just sad really.

Pentru ca Andrea stie nu atat ca Shane este un butoi de publere, cat ca el si Lori au avut o aventura. Daca angry sex este tot ce are Andrea nevoie atunci bine, dar asta nu o sa-i insufle pasiunea pentru viata. Cel putin nu daca este o femeie normala la cap de care ar trebui sa ne pese in cele din urma. La cum a evoluat Andrea in sezonul asta, ai zice ca singurele chestii pentru care mai traieste este sa traga in ceva si sa si-o traga cu cineva.

Din pacate nu sunt chestii care sa ma faca sa tin la ea ca personaj.

Shane pe de alta parte is a dude, si a facut what dudes do. A profitat de ocazie si s-a pus fix in vizorul lui Dale, probabil cel mai dubios personaj al grupului. Dubios pentru ca este foarte shifty asa, manipuleaza grupul mult mai subtil decat ar putea sa o faca Lori sau Rick.

Dar eu am incredere in Dale ca este cel mai in masura sa conduca grupul tocmai din acest motiv. Pentru ca este shifty. Cand a luat armele sa le ascunda de Shane insa, a facut o gresala. Pentru ca a pus in pericol vietile celor din grup. Shane este periculos, dar nu este mai periculos decat o hoarda de zombie care sa te prinda fara arme.

Imi place de Shane mai mult in serial decat in comic books pentru ca duh, e mai dezvoltat. Dar scenaristii s-au priceput in astea doua episoade, cred eu, sa ne permita sa intram putin in capul unui om foaaarte frustrat de foaaarte multe chestii. Cand a stat sa-i enumere lui Lori toate datile cand el i-a salvat viata si toate datile cand Rick i-a pus-o in pericol, I could totally see where he’s coming from. Si de cat timp a strans gandurile astea in el. Si cat de dat la o parte se simte de fapt.

Nu pentru ca Lori l-ar iubi pe Rick. Ci pentru ca Lori il iubeste acum, cand lumea s-a dus dracului, desi el, Shane, ar fi mai in masura sa o apere si (dupa mintea lui) sa o iubeasca.

Dar Rick pe de alta parte a fost un baiat cuminte. A avut mult bun simt, poate prea mult bun simt dar asta e problema lui generala. Nu a avut criza in timpul episodului Secrets, deja majoritatea secretelor (sarcina si aventura lui Lori, zombii din hambar) dezvaluite aveau potentialul sa ruineze un barbat. Bineinteles, pentru un barbat e usor sa zica “let’s have a baby!” ca nu el este ala care va trebui sa duca sarcina la termen. Dar Lori ar fi fost o scorpie de alt nivel daca ar fi avut un avort fara sa-i spuna macar lui Rick ce se intampla. Scena dintre ei doi in care Lori ii maturiseste cum l-a tradat este foarte interesanta pentru ca Rick ii ofera imediat scaparea perfecta de care Lori are nevoie. Se vede ca Rick nu numai ca s-a gandit la posibilitatea unei aventuri, dar in mintea lui deja a deconstruit-o si a integrat-o in propriul sistem de “coping”. Bineinteles ca Lori credea ca e mort si era sfarsitul lumii si asa mai departe. Bineinteles ca gandind in felul asta nu trebuie sa se confrunte cu posibilitatea ca de fapt Lori nu il iubeste. Sau cel putin nu mai il iubeste ca inainte.

Uneori am impresia ca Lori oricum a ramas cu Rick atata timp, doar pentru binele lui Carl. S-o fi simtit putin prinsa in capcana si de aceea aveau atatea probleme inainte de sfarsitul lumii.

Apropo de probleme materne. Darryl si Carol (ai dracu sa fie, le rimeaza numele) s-au apropiat si mai mult in ultimele doua episoade si sper din tot sufletul sa nu degenereze inc ele din urma intr-o apropiere romantica. Darryl n-a avut niciodata mama, Carol si-a pierdut acum fiica, asta este genul de relatie care li s-ar potrivi cel mai bine. Avem deja destule relatii romantice cu Glenn si Maggie si triunghiul despre care tot am vorbit, nu e nevoie de inca una.

We do need more f**king, dar nu cu Carol. That shit is just wrong!

Inainte de pauza, ne dam seama ca sezonul 2 din Walking Dead este si mai static decat sezonul 1. Au mers putin, au ajuns la o ferma, si acolo au ramas. Am explorat niste issues si niste relatii, cu un fundal post-apocaliptic. Si cred ca ne-am multumit cu ideea ca serialul asta nu o sa aiba niciodata ritmul alert pe care ni l-am dori, dar zombii nu opereaza asa. Zombii nu te fugaresc, zombii break you down. Si despre asta e serialul, the mental break down ale acestor personaje si cum rezista ele… mai precis, cat rezista.

Shane, n-a rezistat prea mult. Urmatorul pe duca cred ca este Dale. De la T-Bone nu am mai auzit nimic de multa vreme si ce personaj inutil este. Adica daca era cineva care putea sa-l opreasca pe Shane sa deschida usa hambarului mortii, era T-Bone. Pentru ca desi inteleg cum a ajuns Shane in pozitia aia, nu inteleg de ce a avut atata timp la dispozitie sa deschida hambarul fara ca nimeni sa-l opreasca si sa-i zica: “BAI! Boule! Stii ca nu e o idee buna ce faci”.

Dar daca Shane nu facea ce facea, nu am fi ajuns sa cunoastem in sfarsit soarta Sophiei. Iar in contextul serialului, se potriveste la fix, desi este foarte trist. A fost sfarsitul perfect inainte de pauza zic eu, pentru ca multi dintre spectatori si chiar personaje, probabil isi ziceau: “Fuck Sophia, let’s get out of here”

Pana la urma fetita aia se intoarce, with a vengeance chiar. Ca sa livreze mesajul definitoriu al acestui sezon. Poti sa te ascunzi, adica ce vrea sa faca Rick, dar la urma urmei nu poti sa fugi de apocalipsa. Saraca fetita era la chiombeasca the whole time, si oaza perfecta de siguranta pe care Rick credea ca a gasit-o in ferma lui hershell… nu mai este asa de perfecta.

Saptamana aceasta in Grimm: E plin de potai turbate si porcusori isterici, cand Monroe si Nick sunt prinsi in centrul unei batalii mai aprige decat jandarmii vs. protestatarii.

Nici un episod care il are pe Monroe asa de mult in centrul actiunii nu poate fi foarte prost. In plus, cu exceptia unor momente pe ici pe colo de scapari investigative, cred ca si misterul din centrul povestii a fost destul de bun. In principal pentru ca ne-a aratat cum creaturile astea supranaturale au un simt al justitiei foarte diferit.

Ceva gen, sunt in afara sistemului dar totusi sunt in interiorul sistemului pentru ca porcusorul care ucidea varcolaci era de fapt un politist. Cred ca cea mai interesanta scena, care, paradoxal, nu l-a implicat pe Monroe, a avut loc cand Nick a mers la piggy acasa si respectivul facea o baie de namol. Mi-a placut pentru ca este genul de scena tampita si exagerata care pune actorul la incercare.

Nenea care l-a jucat pe asasin este un character actor pe care l-am mai vazut in cateva chestii. Nu a fost un rol teribil de juicy pentru care va ramane un exemplu luminos pentru posteritate, dar ca actor uneori trebuie sa faci crazy shit. In cazul respectiv a fost vorba de o baie in terci.

Monroe a fost bestial in episodul asta si ma refer la sensul propriu de mica bestie. Nu este prima data cand vedem un personaj ca el care se lupta cu latura sa animalica. Doar Teen Wolf si-a bazat intregul prim sezon pe ideea asta. Si mi s-a parut cam ridicol ca tot ce a facut a fost sa alerge cu lupoaica prin padure de parca ma uitam la o versiune ieftina lui Twilight. Si Twilight asa ca atare este destul de ieftin.

Dar mi-a placut efectul pe care relatia lui cu lupoaica l-a avut asupra relatiei lui Monroe cu Nick. Monroe l-a dezmagit si prin urmare s-a dezamagit pe sine, ceea ce arata ca intr-un fel, ajutorul pe care-l acorda Monroe lui Nick a devenit inca un hobby pe care varcolacul il foloseste ca sa tina intunericul departe.
Asta sau crede si el ca Nick is dreamy. Ceea ce este, dar cam plictisitor in acelasi timp. Nu este cea mai pasionala bromance, dar pentru ce poate serialul asta, merge.

Pentru comentarii.

Pentru comentarii!

Saptamana aceasta in Grimm: OMG! Este Goat-boy!

Bill Hicks este unul dintre comicii mei preferati si are un intreg segment despre un personaj inventat de el, numit Goat Boy. In timp ce ma uitam la episodul asta nu puteam sa ma abtin sa nu-mi aduc aminte de segmentul respectiv.

Dar sa vorbim despre episod in sine. Mi s-a parut okay, nu la fel de bun ca ultimul pentru ca de data asta crima episodului si conspiratia care se tot construieste de la inceputul serialului au fost complet separate. Grimm trece prin procesul acela de a se prezenta ca mult mai misterios decat ar trebui sa fie de fapt, iar unul dintre simptomele standard este ca cineva se foloseste de eroul nostru pentru cine stie ce obiective ascunse.

De data asta seful lui, care vorbeste foarte bine franceza (e vremea cineva sa se foloseasca de faptul ca toate serialele se fac in Canada) este cel in vizorul scenaristilor. El il salveaza oarecum pe Nick, fara sa stie pentru ca totul se petrece pe ascuns, dar habar nu avem de ce. Stiam deja ca in randul supranaturalilor exista niste disensiuni, dar de data asta chiar in randul reaperilor ne facem o idee ca ar exista probleme. Pentru ca ripperii au fost trimisi dupa matusa lui Nick, dar nu dupa el. Which means ca Nick se integreaza in planurile sefului sau, si poate chiar de asta matusi-sa a trebuit sa moara.

But I don’t really need to know that. Imi place ideea de Grimm ca procedural si doar atat. Cred ca e mai important ca serialul sa-si dovedeasca valoarea caz cu caz decat sa se construiasca o conspiratie care daca este anulat serialul, oricum nu o sa-i vedem concluzia niciodata.

Cu privire la caz, inca o data am ramas placut impresionata de folosirea tehnologiei moderne in tandem cu mitologia basmelor. De data asta a fost vorba despre Facebook. Cu un singur post pe facebook, cam toata investigatia lui Nick si a lui Hank s-a terminat. Au ajuns imediat la individul cu scopuri machiavelice. Asta nu l-a oprit pe Nick sa apeleze din nou la Eddie, care iarasi a fost amuzant.

Faptul ca Eddie s-a dat la saraca femeie din bar care era urmatoarea pe lista violatorului in serie ma face sa ma intrebe cam care este protocolul vizavi de relatii supranaturali / oameni.

Mi-a placut ca finalul nu a fost unul neaparat happy, si ca Goat Boy va avea parte de o intoarcere triumfala. Si poate data viitoare cand il vedem, daca il vedem, se va pune la socoteala ca l-a atins pe partenerul lui Nick. ca ma tot asteptam sa se intample ceva in privinta asta and it never did.
Grimm isi gaseste un locsor in lume insa Nick este in continuare cam blah pentru gusturile mele.

Saptamana aceasta in Big Bang Theory: Sheldon straps on a pair.

Daca banuiam inainte ca Jim Parsons este homosexual, gratie acestui episod, acum sunt CONVINSA ca este homosexual. Pentru ca s-a schimbat ceva in interpretarea lui Parsons in episodul asta. L-am vazut pe Sheldon pierdandu-se cu firea de atatea ori.

Este un maestru ale exagerarii. S-a panicat mai mult episodul tercut in legatura cu pasarea aia nenorocita, decat in episodul asta cand s-a confruntat cu posibilitatea de a pierde exclusivitatea lui Amy. Da, deci Sheldon a trebuit, for once in intreaga lui existenta, sa se comporte ca un baiat normal cu inclinare heterosexuala. Si acel Sheldon este ceva mai retinut, cu aproximativ 15% mai manly.

A fost… interesant. Mie personal mi-a placut pentru ca au trecut 5 ani pentru numele lui Dumnezeu si cred ca Sheldon a avut destul timp sa se coaca. Sincer vorbind nu ma asteptam vreodata sa iasa din coaja lui de entitate asexuala. Dar daca tot este sa se intample, macar bine ca a facut-o pentru Amy, pentru ca in felul lui Sheldon a demonstrat ca poate sa aiba grija de ea. Mai mult, e incredibil ca Sheldon ar fi dispus sa aiba grija de oricine in afara de el insusi, dar pentru asta a avut pregatire si de la Penny presupun.

Oricum, Sheldon nu putea fi tentat sa faca ceva contra naturii sale, fara o amenintare de genul: “cineva o sa-ti fure jucaria”. Dar mi se pare interesant ca atunci cand s-a dus dupa Amy la cinema, nu a facut crize de nervi, nu s-a comportat ca un isteric, a fost o discutie foarte calma si rationala. In termeni foarte clinici. Cu negative cvadruple.

Incerc sa-mi dau seama daca asa intelege Parsons ca ar trebui sa se poarte un baiat care vrea sa traga femeia de par in pestera, sau daca a fost o alegere constienta avand in vedere ca lui Sheldon NU ii plac chestiile de genul asta. In alte cuvinte, Sheldon a fost mai cumpatat ca in alte dati pentru ca nu era in zona lui de comfort, sau cel putin nu voia sa tradeze ca he gives a crap.

BUT, he does. Si tare curioasa as fi sa citesc “The Relationship Agreement”. Avand in vedere cat de restrictiv este in privinta tinutului de maini, cred ca la capitolul sex sunt doar doua litere. NO!

Saptamana aceasta in Walking Dead: Andrea, ti-am iertat eu multe pana acum. Ai tras in Daryl? Bitch, you gotta die.

Marcati momentul asta in calendare, va rog frumos. Astazi 15 noiembrie, ora something or other, o sa zic niste cuvinte pe care o sa apuc sa le regret: Daryl Dixon devine prea tare.

Daca e o tema unitara a review-urilor mele de pana acum, pentru sezonul 2 din Walking Dead este urmatoarea. Daryl are parte de un sezon FEROCE. Nu cred ca sunt singura care crede asta. Si in ultima jumatate a primului sezon (alea trei episoade) mi-a placut de el, dar in sezonul 2 este pur si simplu prea tare.

Iar treaba asta a ajuns sa dauneze serialului. Pentru ca Daryl este asa de tare incat face orice altceva sa para lame in comparatie. In episodul acesta de exemplu, oricand atentia se muta de la Daryl singur in padure contra naturii, la ferma plina de personaje care viseaza sa fie pe jumatate la fel de hardcore, eu oftam neputincioasa.

Si culmea este ca eu am citit comic book-urile si ar tebui sa fiu mai interesata sa le vad cum prind viata. Dar chiar nu sunt. Pe de o parte pentru ca in continuare o parte din actori (ma uit la tine Nichols) insista sa overact, pe de alta parte pentru ca Daryl este. Atat. De. Tare.

Uite care este teoria cu care operez acum. Pentru ca nu exista nici o traiectorie de urmat pentru Daryl, deoarece personajul nu exista in comic books, scenaristii se distreaza de minune scriind pentru el.

Si sincer nu pot sa dau vina pe scenaristii pentru nimic care nu a mers in episodul asta. Pentru ca a doua chestie dupa Daryl si halucinatia de frati-su care mi-a placut a fost schimbul de cuvinte destul de incins dintre Rick si Shane. Amandoi au dreptate, mi se pare mie. Nu exista a right way de a supravietui unei apocalipse. Pentru ca si daca o iei pe calea lui Shane, in cele din urma ajungi sa uiti pentru ce naibii supravietuiesti. Esti in viata, dar ce fel de viata e aia. Pe de alta parte, idealismul lui Rick te omoara din prima.

Dar in dialogul respectiv, desi eu inclin spre pozitia lui Rick, mi-a fost greu sa-l sustin pentru motivul ca parea destul de batut in cap. Iar Shane l-a salvat pe fi-su acum doar doua episoade (chiar dca prin metode neortodoxe, Rick nu stie asta). Cred ca Rick s-a suparat prea repede pe el si l-a desconsiderat.

Despre Lori nu stiu ce sa zic momentan decat ca stiu din comics-uri ca si ea inclina spre Shane si modul lui de a vedea lucrurile. Dar asta se simte si din serial banuiesc, dupa cum s-a vazut cand zicea ca poate mai bine ar fi sa-l lase pe Carl sa moara linistit. Prin urmare, atunci cand Lori il sustine pe Rick mi-e greu sa cred, pentru ca mai degraba o face din obligatie decat pentru ca ar crede cu adevarat ce spune.

Nu cred ca trebuie sa explic de ce mi-a placut asa mult Daryl in episodul asta. Chiar nu tebuie, but I’ll do it anyway. Pentru ca dincolo de faptul ca omul s-a pravalit pe un deal, a avut o sageata in el, delira si tot a reusit sa omoare doi zombi, dintre toti el e singurul care chiar a obtinut rezultate in cautarea Sophiei. Plus ca nu are nici un motiv adevarat sa o caute pe Sophia decat sa o ajute pe mama. Pozitia lui Shane o stim, iar Rick… nu vreau sa zic ca nu ar avea calitati eroice Rick, dar chiar el a spus-o. Daca era Carl. Daryl nu are copii sa aiba vreo obligatie d-asta sufleteasca.

Plus ca este prima oara cand Daryl arata un pic de vulnerabilitate acolo. Nu cred ca se poate numi vulnerabilitate ce a aratat in episodul trecut, dar de data asta ni s-a explicat pe sleau cat de out of place se simte de fapt Daryl in grupul de supravietuitori. Dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca Daryl reprezinta combinatia perfecta intre idealismul lui Rick si teoria despre supravietuire a lui Shane. Daryl are curajul sa o caute pe Sophia pentru ca stie ca nu e atat de idiot incat sa ajunga sa moara. Ceea ce nu poate fi spus despre restul grupului.

Incepand cu Andrea. Incerc sa inteleg de ce este atat de disperata sa traga cu arma de foc. Incep sa cred ca pentru ea armele = control, si a manui o arma inseamna sa aiba un pic de control asupra vietii sale. Sper ca dupa episodul asta s-a lecuit de mentalitatea asta. Guns don’t kill people, people kill people. Indiferent cat de cliseu ar suna.

Avand in vedere cliffhangerul de la finalul episodului sper ca in sfarsit vom avea si noi niste actiune adevarata la ferma. Am uitat sa zic ceva de flashback-ul cu care a inceput episodul, dar asta pentru ca habar nu am de ce l-au folosit, pentru alt motiv decat sa confuse us.

PS: Stiu ca o sa te socheze daaaar, Norman Reedus nu este cel mai experimentat calaret din lume. This simple fact a stat la baza unei povesti foarte amuzante spuse de Sean Patrick Flannery in legatura cu scoala de calarie a lui Reedus din timpul filmarilor la Boondock Saints 2.

Click here to view the embedded video.